Sidecar Cocktail

Am promis niste retete de cocktail-uri pentru un pool legat de salate, asa ca am avut mare noroc sa dau peste Sidecar, in contul salatei Cobb, una din cele doua favorite ale voastre. Mie chiar imi pare bine ca am incercat reteta asta de cocktail, nu de alta dar tocmai mi-a detronat Margarita ce era in "meniul" meu in orice club ori restaurant pana acum. Trebuie sa incercati un pahar de Sidecar si asta e musai, cu prima ocazie pe care o aveti, ca nu veti regreta! A aparut in Primul Razboi Mondial, in Londra ori Paris, iar Hotelul Ritz disputa originalitatea acestui pahar puternic. E o combinatie de cognac, lichior de portocale si zeama de lamaie, ce in proportii optime devine un cocktail cu adevarat irezistibil si caruia cu greu i te poti opune cand ti se aduce al doilea pahar... 

Pentru un pahar tipic de Martini aveti nevoie de:

4 parti Alexandrion

1 parte triplu sec

1/2 parte zeama de lamaie

5 cuburi gheata

un pahar cu marginea data prin lamaie si zahar

In shaker puneti gheata, apoi adaugati alcoolul din cele doua categorii, apoi zeama de lamaie.  Avand lamaie si lichior de portocale e considerat o bautura aperitiv, asa ca merge numai bine sa incalzeasca o seara sau o masa. Scuturati bine, apoi turnati cocktailul in paharul pregatit cu liniuta de zahar. Nu stiu ce poate fi mai bun la sfarsitul unei zile si inceputul unei seri lungi :)...

Supa crema de morcovi

 

Revenim cu o bunatate de supica portocaliu-aurie, numai buna sa fie adusa pe masa de Iepuas. Am studiat mai multe variante ce au aparut in revista mea – “manual”, adica Ioana – Secretele bucatariei, si am ajuns in final la o combinatie de ingrediente perfecta pentru gustul nostru. Am facut doar 4 portii potrivite, cu ceva emotii, avand in vedere ca mancarurile prea aromate si condimentate nu sunt chiar pe placul jumatatii familiei noastre. Singurul defect pe care Cristi l-a gasit, spre surprinderea mea, a fost cantitatea pe care am facut-o :), asa ca marita incercata, daca sunteti amatori de supe-creme. Pentru noi a devenit una din cremele preferate!

4 farfurii delicioase va ies din:

4 morcovi mari
1 ceapa
3 cartofi mici (eu asa am avut)
2-3 linguri de ulei
Sucul de la o portocala mare

2 lingurite zahar (optional)
1 lingura vegeta
½ lingura sare
1 l apa
½ lingurita praf de ghimbir
2 lingurite rase seminte de coriandru proaspat macinate

1. Curatam si tocam marunt o ceapa, apoi o punem la calit in ulei, pana devine translucida.
2. Curatam si dam pe razatoarea marea morcovii, apoi ii adaugam peste ceapa calita, si ii lasam pana se inmoaie si pe acestia la calit.
3. Curatam si taiem cubulete cartofii, iar cand morcovii sunt inmuiati ii punem si pe acestia la calit cam 5 minute. In ultimul minut adaugam ghimbirul si coriandrul, apoi sucul de portocala si apa. Mai punem vegeta si sare, apoi lasam sa fiarba supica vreo 20 de minute pana cand sunt facute toate legumele.
4. Cand toate legumele s-au fiert, luam supa de pe foc, o strecuram pastrand zeama, apoi, cand sunt racite, pasam legumele cu blenderul, adaugand cate un polonic de supa. In final o sa avem nevoie de toata zeama in care au fiert legumele. Dupa ce am pasat supa, o mai dam la foc sa dea un clocot, apoi o servim cu crutoane rumenite in cuptor ori cu paine simpla prajita ori felii de bagheta. O grozavie de supa dulce-acrisoara, eleganta, in ton cu Sarbatorile Pascale…

Tort de castane

Nici nu pot sa va spun de cand planuiesc tortul asta… cam din toamna, cand castanii de langa Catedrala deveneau tot mai rosiatici, asa mai pe la Thanks Giving, apoi prin ianuarie din nou, ca o promisiune de  cadou de ziua mamei mele. Pana si pachetele de piure de castane imi stau in congelator de ceva vreme, dar azi, avand parte de un weekend prelungit, m-am hotarat sa il pun in practica. Tortul de castane era preferatul meu, pot spune, in copilarie, cand mama il facea in general in perioada sarbatorilor de iarna. Am de facut o mentiune: pe vremea aceea, mama pregatea ea si piureul de castane, cu multe ore de munca si era evident, un deliciu. Eu de data asta l-am pregatit cu piure din comert, unguresc, iar in final rezultatul a fost pe gustul meu. Poate in toamna, cand apar castanele incercam si reteta de piure de castane cu frisca, in cupe, asa cum se mananca in mod traditional in Ungaria, ca asta e o reteta cu traditie pe la ei. Pana atunci insa, facem un tort de toamna tarzie la inceput de primavara, sa ne mai amintim si de trecut. Facem tortul un un blat simplu, pandispan alb, desi nici cu unul maro, cu cacao nu i-ar sta rau.

Blat:
6 oua
6 linguri zahar
3 pliculete zahar vanilat
Un praf sare
2 lingurite praf de copt
8 linguri faina
Ulei si pesmet pentru uns forma de tort

Sirop
250 ml apa
4 linguri zahar
2 linguri rom (nu esenta!)

Crema
2 pachete a cate 250 g piure de castane
1 pachet de 200 g unt
2 linguri rom
2 oua
2 linguri lapte
5 linguri zahar

Pt ornat
200 ml frisca
¼ pachet piure de castane ras
Frunzulite de ciocolata decor Dr. Oetker

 

1. Preagatim pentru inceput blatul: frecam galbenusurile spuma cu zaharul si vanilia, apoi adaugam albusurile batute spuma cu un praf de sare. Urmeaza sa adaugam apoi faina si praful de copt, date impreuna prin sita. Ungem forma de tort cu ulei si o presaram cu pesmet, punem si nivelam frumos aluatul, apoi il coacem 35 de minute in cuptorul preincalzit la 185 de grade Celsius. Cand e complet racit, il scoatem din forma si il taiem in doua discuri.
2. Siropul e unul simplu: dizolvam zaharul in apa rece cu rom, apoi, cand e complet racit blatul si taiat, stropim discurile cu sirop, sa fie bine imbibat.
3. Crema e in mai multi pasi: pentru inceput, batem 2 oua cu 4 linguri de zahar si 2 linguri lapte, pe aburi. Facem ca la Dobos, cu grija mare cand sosul incepe sa capete consistenta, sa nu ajunga sa se gateasca si noi sa ne trezim cu o omleta dulce. Punem apoi sosul la tracit.
4. Frecam untul cu o lingura de zahar pudra, pana devine cremos. Adaugam apoi crema de oua, si o incorporam usor, cu un tel, sa nu ramane cocoloase.
5. Frecam piureul de castane cu 2 linguri de rom (nu esenta!), sa il inmuiem, apoi il adaugam peste crema de unt si oua, amestecand tot cu telul, sa fie o crema fina, fara cocoloase.
6. Incepem sa montam tortul: pe primul disc, punem crema, lansand o mica parte din ea pentru a unge foarte subtire tortul pe exterior. Punem al doilea blat insiropat, il asezam bine sa sa uneasca, stopim cu putinul sirop ramas, apoi ungem tortul de jur imprejur si putin deasupra cu crema de castane ramasa.
7. Batem 200 ml frisca, apoi imbracam tortul in hainuta alba si pufoasa. Pentru decor, putem razali piure de castane si astfel vom avea un tort tipic de castane, ducandu-ne cu gandul la o cupa de piure cu frisca a la Budapesta… Pofta si spor sa aveti!

Salata Popeye & Olive :)

 

Azi, in zi de mare sarbatoare, banuiesc ca multi dintre voi veti avea un peste delicios la masa. Noi am ratat startul pentru azi in ceea ce priveste gatitul, asa ca vom pastra un pastrav pentru Florii. Cu toate astea, va propun o salata plina de minerale si vitamine, numai buna langa un peste la gratar ori in crusta de sare la cuptor. E o salata cu baby spinach, morcovi si masline, asa ca denumirea mi s-a parut chiar nostima si potrivita. Noi am fost incantati de combinatie, asa ca sper sa va placa si voua.

Pentru 2 portii langa un fel principal:

½ punga baby spinach
3 fire ceapa verde
1 morcov
O mana de masline verzi fara samburi
1 lingura zeama de lamaie
Sare dupa gust
1-2 linguri ulei de masline

1. Spalam spanacul si il scurgem bine de apa.
2. Spalam si taiem rondele ceapa verde.
3. Curatam si dam pe razatoarea mare morcovul.
4. Taiem in jumatati maslinele verzi.
5. Combinam toate astea apoi le stropim cu zeama de lamaie, ulei de masline si saram totul dupa gustul nostru. O salata colorata, plina de vitamine si fier, de pana si cei doi indragostiti – Popeye si Olive – ar fi mandri!...

Cherry Coffee

 

Ne-am inceput dimineata asta cu cate o cafea aromata. Eu am optat pentru menta, asa ca lui Cristi i-a ramas parfumul de cherry, alegere ce s-a dovedit potrivita fiecaruia dintre noi. Am facut multa spuma de lapte cu un aparat mic si dragut, de care am aflat pentru prima data acum vreo 3 ani, de la Alida. E un mixer special pentru spuma de lapte pe care il gasiti in Ikea, in Lidl uneori (eu l-am gasit pe vremea cand ii zicea Plus) ori in magazinele de electrocasnice. Problema e ca va trebuie un lapte foarte gras, rar la noi avand in vedere ca e vesnic diluat cu apa. Eu il mai combin cu pastile de lapte pt cafea ori putina frisca lichida, asa ca situatia poate fi salvata. Daca nu folositi acel aparat si aveti un espressor (eu am groaza de sunetul lui si de asta am rar curaj sa il folosesc), o spuma de lapte cu abur fierbine e alegerea perfecta.

 

Pentru Cherry Coffe asta va trebuie (la o ceasca mare):

30 ml Angelli Cherry
O ceasca de espresso ori cafea tare
4 linguri spuma de lapte

1. Pregatiti o cafea tare.
2. Prima data turnam lichiorul in ceasca.
3. Adaugam cafeaua fierbinte.
4. Pregatim spuma de lapte (musai lapte gras, foarte usor incalzit), apoi o adaugam frumos, cu o lingura deasupra cafelei. Si in sfarsit ai chef de o zi proaspata!

62. Baba Ghanoush, mai pe gustul nostru

 

Baba ghanoush, o gustare din Levant, mi-a atras atentia cu ceva vreme in urma, cand am pus mana pe primul nostru borcan de sos Tahini. Va amintiti de el daca dati o raita prin reteta de Humus. Desi mai des intalnita in Egipt, includem reteta asta in lista Turciei, mai ales ca e foarte des intalnita in Antalya. In lumea araba e cel mai des pregatita salata de vinete cu sosul Tahini, insa sunt destule variante in care intalnim rosii si ceapa, maioneza, ori numai ceapa, zeama de lamaie si ulei de masline. Varianta romaneasca a salatei de vinete o stie toata lumea: in general are ceapa si maioneza, mai ales daca e cu vinete pastrate in congelator peste iarna, ori ceapa si ulei, pe timp de vara, cand vinetele sunt proaspat coapte la flacara ori in cuptor. Pana una alta, noi pregatim un baba ghanoush cu vinete tocate marunt, de fapt pasate cu robotul de bucatarie, ca noua asa ne plac, mai ales ca am folosit vinete congelate. In general, in lumea araba, sunt tocate mai mari, insa noi am pastrat tot restul de ingrediente, cum ar fi sosul tahini, evident, usturoiul, lamaia si uleiul de masline. In plus, pot spune ca am avut parte de o gustare de post delicioasa si foarte asemanatoare cu vinetele noastre cu maioneza. Am pregatit un castron din 2 vinete coapte in vara in cuptor si dezghetate cu pofta acum, in martie. Am mai folosit:

1 ½ linguri sos tahini
1 catel de usturoi tocat marunt
Putina zeama de lamaie
Sare dupa gust
2 linguri ulei de masline

1. Se scurg vinetele coapte, apoi se toaca marunt, ori daca vreti, le pasati cu un blender.
2. Adaugam pe rand restul de ingrediente, saram gustarea pe gustul nostru, apoi nu ne ramane decat sa o dam gata cu felii de paine proaspata, ori pita daca aveti si vreti sa pastrati traditia legata de salata din Levant… Multa pofta sa aveti!

61. Astarpungar sau Love Balls de Islanda

Cam dupa un an de zile ne intoarcem in racoroasa Islanda pentru un desert care noua ne-a placut enorm de mult. Au gusturi bune islandezii astia in materie de dulciuri de casa, asa putini cum or fi ei, vreo 300 si ceva de mii de suflete, pe o insula plina de piscine cu apa termala si nopti cu un cer de-ti taie rasuflarea. Imagini de poveste gasiti aici:

http://www.visiticeland.com/DiscoverIceland/

asta daca aveti chef de planuit concedii iesite din tipar ori daca pur si simplu aveti pofta de frumos si natura salbatica, fie ea si in fata unui calculator. Gospodinele islandeze se lauda cu o speranta de viata ce mie mi se pare cel putin o invitatie la o vizita prin bucataria lor - 81.3 ani (ori o aprofundare a stilului lor de viata, banuiesc mai sanatos:)).

Gogoselele astea islandeze pe care am ales sa le pregatim, poate ca nu or fi tocmai exemplu de sanatate curata, dar zau ca as tine o cura cu ele in fiecare dimineata la cafea  :). Sunt nemaipomenite! Credeam ca vor fi uleioase, insa surpriza: din contra! Sunt foarte dense in centru, pufoase ca un buretel, aromate de la vanilie, iar o dulceata de mure le face cu adevarat irezistibile! Am fost sceptica in privinta lor si am facut numai o jumatate de portie, iar acum, evident ca regret ca s-a golit farfuria… le declar gogosile ce le mai gogosi de pe Vlaicu si clar m-as adapta la bucataria islandeza de dragul lor, lasand la o parte conflictele mele cu mielul lor. Pentru doi pofticiosi, poate trei, va trebuie:

2 cani faina
½ cana zahar alb
2 lingurite bune de praf de copt (secretul care le face sa sa umfle in pene in ceaunul cu ulei)
1 lingurita esenta de vanilie
1 ou
¾ cana lapte
Stafide (2 maini bune, daca vreti)
Ulei pentru prajit in ceaun

1. Amestecam ingredientele uscate, apoi le adaugam pe restul: oul, vanilia si laptele.
2. La final adaugam stafidele.
3. Va fi un aluat gumat, lipicios si ciudat, dar asta e esenta lui.
4. Cand uleiul s-a incins, incepem sa adaugam gogosile, folosind 2 lingurite, trecand aluatul dintr-una intr-alta, ajutandu-ne sa formam bilute de aluat. Cand incepem sa adaugam gogosile, focul il lasam la minim. Prajim love balls de Islanda pana cand devin aramii, verificand cate una sa vedem daca s-au copt in interior. Daca vreti le puteti pudra cu zahar vanilat, insa noi am considerat ca au o cantitate optima de zahar si ca ar fi fost de prisos sa mai adaugam zahar praf. Cu dulceturi care mai de care, nu va veti mai opri din papat gogosile astea, asa ca dati o fuga pe site-ul de mai sus sa va vina pofta de gatit!

Macaroane cu varza

 

Dupa o saptamana de groaza si multa mancare de la catering, am trecut azi din nou la aparat – ori aragaz, daca vreti :)… Am gatit ce am avut pfta de multa vreme in coace, chiar daca nu neaparat se potriveste meniul cu un pranz de duminica, sau cel putin cum ne-a invatat mama ca ar trebui sa arate o astfel de masa. Am facut macaroane / laste cu varza, grozav de bune, in spiritul postului, daca vreti si mai ales cu gustul copilariei si o amintire fierbinte a placintelor cu varza ale bunicii mele. Sunt simplu de facut si in general plac tuturor, asa ca va ies cam 4-6 portii din:

1.2 kg varza alba
1 ceapa alba
Putin ulei pt calit
Sare si piper
1 lingura otet
1 cana apa
250 g paste (lascute, macaroane, cam ce paste aveti in casa)

1. Fierbem pastele in multa apa cu sare, le scurgem si le lasam la o parte.
2. Curatam si tocam marunt ceapa, apoi curatam si taiem varza solzisori, ori patratele mititele. Punem ceapa si varza straturi intr-o oala mare unsa cu ulei. Saram fiecare strat (grija sa nu exagerati), adaugam o cana de apa, apoi punem varza la calit cam jumatate de ora, pana se inmoaie si e pe gustul nostru.
3. Cand e aproape gata varza adaugam piper negru macinat si putin otet daca va place (mie sincer imi place varza alba calita dulce, fara otet; otetul imi place numai daca e vorba de varza rosie).
4. Cand am calit bine varza, adaugam pastele scurse, amestecam bine si pranzul e gata! O masa ca pentru copii, gustoasa si numai buna pentru perioada asta… Maine pregatim niste gogosele delicioase, dulci si surprinzatoare, din racoroasa Islanda! Pofta buna!

Cobb Salad

 

Cobb salad a devenit preferata lui Cristi. Daca salata asta nu are de toate, atunci nu stiu care ar fi aceea… piept de pui, oua, salata si mai ales bacon! Asa, sa tot faci salate!

Salata asta se zice ca a aparut in anii ’30 la Restaurantul Hollywood Brown Derby, unde a devenit salata casei, purtand numele proprietarului Robert Howard Cobb. Se presupune ca acesta a combinat ceea ce ramase prin bucataria restaurantului intr-o seara tarzie, adaugand sosul frantuzesc al casei (mie mi se pare sosul asta o grozavie!). Noua ne-a placut enorm salata asta, mai ales pentru dressingul ei, pe care sincer il vom incerca la orice salata vara asta.

Pentru 3-4 portii aveti nevoie de:

2 salate
Jumatate de punguta de baby spinach (inlocuieste nasturelul, care a fost de negasit, la noi)
1 andiva
2-3 fire de ceapa verde
2 avocado
4 oua fierte tari
1 piept de pui fiert ca pentru supa, cu legume
10 felii bacon
1 lingura de ulei pt prajit
2 rosii

Sos frantuzesc:

2 linguri otet de vin rosu
4 linguri ulei de masline
1 lingura mustar Dijon
2 lingurite zahar
Sare si piper
Cam o lingura si jumatate branza albastra

1. Pregatim pentru inceput pieptul de pui ca pentru Salata Waldorf, il scurgem de zeama apoi il taiem cubulete.
2. Fierbem ouale tari, le curatam apoi le dam pe razatoarea mare.
3. Prajim baconul, sa fie rumen, il scurgem apoi de surplusul de grasime pe un servet de hartie, apoi il maruntim.
4. Spalam si tocam rosiile, apoi curatam si taiem cubulete avocado.
5. Spalam, scurgem de apa, apoi taiem fasiute toate felurile de salate si ceapa verde.
6. Montam salata: pe patul de amestec de salate si ceapa verde asezam in randuri restul de ingrediente: pe margine cate un avocado tocat, apoi pieptul de pui, ouale, baconul si rosiile.
7. Pregatim sosul: amestecam cu un tel otetul cu mustarul, apoi adaugam incet uleiul, obtinand un soi de maioneza mai lichida. Condimentam cu zahar, sare si piper, apoi adaugam branza maruntita bine. O minune de sos! Il turnam in farfurii dupa ce am servit salata si ne bucuram de o masa delicioasa!

Waldorf Salad

 

Continuam cu a doua salata, salata Waldorf. Salata asta nu e pentru toata lumea, asta e clar. E o combinatie de carne, legume, fructe si nuci care pentru cei cu retineri vis-à-vis de combinatia dulce-sarat va fi o provocare. Salata a aparut intre anii 1893-1896 la Hotelul Waldorf din New York. Se crede ca ii apartine lui Oscar Tschirky si era lipsita initial de nuci. Astea au fost adaugate prin 1928. A fost o salata interesanta, usoara si cu pareri impartite. Am fost trei la masa si lucrurile au stat cam asa: Cristi nu gasea lucul merelor in salata, Cami ar fi renuntat usor la nuci, iar mie mi-a placut enorm combinatia mere/telina verde. Salata merita incercata, macar pentru a mai varia meniul saptamanal, asa ca obtineti 4 portii din urmatoarele:

2 mere verzi
1 mar rosu
1 lingura suc lamaie
1/2 cana telina verde rondele sau radacina data pe razatoare
1/4 cana nuci
1 salata verde
2 linguri maioneza
2 linguri iaurt gras
Sare, piper
Optional, piept de pui fiert
Struguri

1. Daca folositi piept de pui (la 4 oameni va trebuie unul intreg), il spalati bine, il fierbeti cu cateva legume ca pentru o supica de pui, apoi il scurgeti si taiati cubulete.
2. Spalati salata verde si o rupeti bucatele. Spalati apoi merele si telina, apoi le taiati feliute. Daca aveti doar telina radacina, nu e bai, o dati pe razatoarea mare, ca e la fel de buna. Nu uitati sa le stropiti cu zeama de lamaie.
3. Pregatiti sosul de maioneza si iaurt, condimentati-l apoi.
4. Amestecam merele, telina, pieptul de pui si sosul, apoi asezam toate astea pe un pat de salata verde. Garnisim cu jumatati de nuca si struguri verzi si salata Waldorf e gata! O combinatie interesanta de texturi si arome, numai buna pentru o masa de duminica! Pofta sa aveti!

Caesar Salad

 

Uite ca am revenit, cu o intindere la piciorul drept, dureri de cap si ale multor alte organe dupa 8 Martie cel fericit, dar mai ales cu o extraordinara experienta de viata. In plus am o foarte hotarata solicitare catre finu’ de a nu se angaja in polemici pe tema 8 Martie, mai ales vis-à-vis de suferinta barbatilor in lupta cu stresul si nervii provocati de arzatoarea lor dorinta de a oferi tuturor femeilor un fir de floare, de orice soi ori provenienta ar fi el :). Daca exista in lumea asta vorbe care dor (pe mine una fizic, deja!) asta sunt de acu’ inainte “Dom’soara, EU NUMAI…” ori “Buchet de primavara”. Le-as elimina cu mare drag din vocabularul oricarei limbi, fie ea romana, maghiara, franceza ori engleza stalcita, cel putin in luna martie a oricarui an. Nu cred ca e cazul sa mai explic de ce. Nu mi-am putut inchipui ce inseamna industria “Ziua Femeii” pana mai zilele trecute, si credeti-ma, Industrie este! Un efort urias, zeci de ore de munca, stres si izbucniri, clacari si nebunie curata, toate astea urmate intr-un final de zambete, prientenii mult mai stranse, hohote incontrolabile de ras, euforii cu parfum de zambile cum spunea Alina si in final inventare nesfarsite si calcule interminabile pentru departamentul groazei. Insa totul e bine cand se termina cu bine, asa ca iata-ne din nou scriind, gatind si savurand clipele de liniste pe care ni le ofera viata din cand in cand.

Dupa un an de zile de gateli si ceva randuri scrise, subsemnata face o sesizare legata de bilantul bloguletului: am ajuns abia la jumatate cu retetele europene, insa imi va face o si mai mare placere de acum in colo sa le gatesc pe cele ce le-am mai descoperit, traditionale ori cu origine pe Vlaicu in Cluj-Napoca, in speranta ca poate asa mai convingem oamenii sa descopere micile placeri ale vietii intr-o farfurie ori pahar plin.

Ca o pauza la jumatatea drumului, m-am gandit sa mai facem un pool, punand pe masa trei retete de peste ocean, minunate salate cu povesti care mai de care, renume si aprecieri in toata lumea. Gatim Salate Caesar, Waldorf si Cobb, toate americane, una mai delicioasa decat cealalta, punand la bataie cate o reteta de cocktail in cinstea preferatei finale: un Screw Driver, White Lady ori Side Car, in ordinea numerelor de pe tricoul concurentelor :).

Prima salata pe care am gatit-o a fost o salata Caesar de pomina! Daca ar fi sa aleg doar una din cele trei salate, probabil ca in ziua in care am pregatit-o asta ar fi fost preferata mea. Salata asta se zice ca ar fi pus-o primul pe masa Caesar Cardini, proprietarul unul lant hotelier ce a locuit in San Diego si Tijuana, in perioada Prohibitiei. Fiica acestuia povesteste ca salata a fost rezultatul unui 4 Iulie mult prea aglomerat, cand tatal ei a adaugat un “by the chef” garniturii pregatite din ceea ce ramasese in camara restaurantului la finele zilei. Salata originala nu continea fileuri de anchoa iar aroma subtila, deosebita a salatei provine de la sosul Worcestershire ce le contine, folosit in dressingul ei. Pe asta il gasiti cu siguranta in orice Hypermarket si merita cumparat.

Am fost 4 la masa si ne-a mai ramas pentru inca doi din:

2 capatani de salata verde
1 kg piept de curcan
Sare, piper si putin ulei pentru grill
Crutoane din 4 felii mari de paine si ulei de masline (cateva linguri pentru stropit crutoanele)
Parmezan ras
Sos: maioneza de casa cu mustar - 4 linguri (1 galbenus, 1 lingurita buna de mustar si ulei vegetal)
4 linguri smantana (noua cu smantana ne-a placut mai mult)
2 catei usturoi zdobiti
1 lingura zeama de lamaie
Sare, piper
2 lingurite sos Worcestershire

1. Pregatim pentru inceput carnea. Toate aceste salate se fac cu piept de pui, insa noua ne-a facut pofta un piept frumos de curcan in vitrina magazinului de pe Eroilor. Spalam carnea, o stergem cu un prosop de hartie, apoi o feliem, saram si piperam si punem feliile la gril. Facem niste gratare din piept de pasare, pe care la final le taiem cubulete.
2. Spalam si curatam salata verde, apoi o scurgem bine de apa.
3. Pregatim crotoanele: taiem painea cubulete, o stropim cu putin ulei de masline auriu, apoi o dam la cuptor 10-15 minute la 180-200 grade Celsius, pana se rumenesc cubuletele.
4. Urmeaza sosul: pregatim o maioneza dintr-un galbenus, 1 lingurita buna de mustar si ulei, pana obtinem cam 4 linguri de maioneza ferma. Zdrobim si frecam usturoiul cu zeama de lamaie, sosul Worcestershire, apoi il adaugam impreuna cu smantana peste maioneza. Saram si piperam, apoi e gata sosul!
5. Pe un pat de salata verde asezam cubuletele de carne, crutoanele, sosul si in final presaram parmezan din belsug. O salata de zile mari, gustoasa, consistenta zic eu, numai buna de impartit cu prietenii la cina…

Pricomigdale Juci Mama

 

Imi tot bateam capul sa imi amintesc ce desert sau reteta am facut zilele trecute si care imi scapa. Aveam convingerea ca am gatit ceva dulce, dar postarea ia-o de unde nu-i! Asta pana cand am trecut azi la treburile de weekend gen recensamantul camarii, ordine in balcon si strans de prin bucatarie, cand am dat in cuptor de doua tavi tapetate cu hartie de copt cu urme lasate de niste discuri dulcege si miez de nuca. Asta a fost momentul in care a sclipit si la mine beculetul ca la verificarea inregistrarilor contabile din Mentor! Erau Pricomigdalele lui Juci Mama, matusa bunicii mele, puse la incercare weekendul trecut la concurenta cu tarta adusa de doi buni prieteni. Mi-au rezultat cam 28-30 de rotocoale dulci si numai bune de rontait la un joc. Am mers pe varianta clasica din caietul matusii, fara adaosuri de arome, asa ca uite reteta noastra, veche de vreo 40 de ani:

3 albusuri
250 g zahar pudra
250 g nuca macinata

1. Batem albusurile spuma cu un praf de sare, nu prea tare, apoi incepem sa adaugam zaharul praf in ploaie, batand in continuare spuma. Dureaza ceva timp pana obtinem o spuma tare si consistenta.
2. Cand e gata spuma de albus si zahar, adaugam nuca macinata fin, amestecand cu grija sa nu se lase compozitia.
3. Pe hartei de copt punem gramajoare cu o lingura. Grija sa lasati spatiu intre ele.
4. Coacem pricomigdalele in cuptor preincalzit la foc mic (vreo 135-140 grade Celsius) cam 60-80 de minute in functie de cuptor, pana cand sunt facute si in interior si nu sunt lipicioase. Cam astea sunt fursecurile mele preferate. Merg la cafea, ceai ori discutii vesele la o sueta…

Martini si un Martisor

De 14 Februarie nu am fost vesela deloc, iar 8 Martie se anunta a fi si mai tragic. Cu toate astea, trecand peste oboseala fizica si epuizarea orelor fara de sfarsit de ieri, de 1 Martie, pot sa spun ca in sfasit am avut si o sarbatoare vesela la locul de munca. Am o grupare jucausa la magazinul din Iulius care a facut din 1 Martie comercial un 1 Martie colorat, amuzant, competitiv fata de cel inregistrat anul trecut la casa de marcat si pentru asta fetele merita paharul sus! Am facut clasicul Martini pentru garnitura sa: doua masline si doi ardei iuti - Ioana, Ilena, Zsuzsa si subsemnata, toate scufundate in dulce-amaruia betie a sarbatorilor de primavara!

60 ml gin

15 ml vermut alb

gheata

2 masline cu ardei pe o scobitoare

Scuturam in shaker gheata cu cele doua tipuri de alcool, strecuram rezultatul intr-un pahar tipic pentru Martini, apoi decoram clasica bautura cu masline delicioase, si un martisor, asa... de 1 Martie, si cateva prietene la o sueta!...