vineri, noiembrie 30, 2012

Tort de crema de zahar ars


Azi fiind o mare sarbatoare, le dorim tuturor Andreilor si Andreelor numai sanatate si tot binele din lume, mese pline si prieteni multi sa le inconjoare.

Ma gandesc ca ar fi un moment bun sa sarbatorim si noi aici cu ceva dulce si delicat, asa ca pregatim un tortulet ce de multa vreme imi punea pofta la incercare. Asta sincer necesita multa incredere in cuptorul propriu dar si ceva intuitie de bucatar/patiser. Asta din urma pe mine m-a cam abandonat, si ca atare, crema de zahar ars a fost de un brun-caramel (ca sa ma exprim dragut), in loc de un crem-caramel pastelat. Cu toate astea, reteta e grozava; a fost un deliciu pe care il vom mai proba si cu alte ocazii, acum ca am descoperit si timpul potrivit pentru cuptorul nostru.

Are doi pasi reteta asta: crema de zahar ars, apoi blatul. Frisca nu intra la socoteala, ca aia e asa, sa starneasca si mai mult mesenii. Pentru o cratita (ca pe asta in cratita l-am facut) cu diametru de vreo 20 de cm, ne trebuie asa:

Crema de zahar ars:
200 g zahar pentru caramel
500-600 ml lapte
6 oua
6 linguri zahar
3 pliculete zahar vanilat

Blat simplu de pandispan:
5 oua
5 linguri de zahar
2 pliculete zahar vanilat
Un praf sare
1 lingurita praf de copt
5-6 linguri faina

Frisca batuta intr-un bol mare, sa ajunga la toata lumea

1. Pentru  crema de zahra ars, batem ouale cu zaharul si vanilia, apoi adaugam laptele si omogenizam bine compozitia cu un tel.
2. In cratita in care vom pregati tortul, topim 200 g zahar alb, pana se caramelizeaza si devine brun-auriu; grija sa nu se arda, ca va deveni amar.
3. Adaugam peste zaharul ars, dupa ce am rasucit cratita sa o tapetam, compozitia de oua si lapte, apoi dam cratita la cuptorul preincalzit la 190 de grade, cam 35 de minute. Eu am exagerat cu 50, si am pierdut culoarea deschisa a cremei.
4. Pana cand crema se incheaga, pregatim aluatul pentru pandispan. Frecam galbenusurile cu zahar si vanilie, pana devin o crema pufoasa. Batem albusurile spuma cu un praf de sare, apoi le adaugam peste crema de galbenusuri.
5. Cernem faina si praful de copt in ploaie peste compozitia de oua, amestecand cu grija.
6. Cand crema de zahar ars s-a inchegat si a prins o usoara culoare aurie, deschidem cuptorul si turnam aluatul blatului. Nivelam frumos cu o spatula, apoi dam totul la cuptor inca vreo 35 de minute, pana cand e copt si blatul si e usor maroniu.
7. Dupa ce scoatem cratita din cuptor, musai o lasam sa se raceasca, abia apoi punem platoul deasupra si rasturnam tortul. Piscotul se va imbiba frumos cu sucul de caramel, iar cand e rece complet tortul asta il putem servi cu cate o lingura buna de frisca alaturi. Nu e cel mai rapid tort, insa e unul ce nu necesita multa munca, ci numai rabdare langa cuptor. In plus a fost delicios, mai ales pentru amatorii cremei de zahar ars. Un pahar de sampanie langa si e zi de sarbatoare!

joi, noiembrie 29, 2012

73. Bors sucevean de cartofi si sfecla rosie


Cu ceva timp in urma, o coleguta mi-a pus curiozitatea la mare incercare. Suceveanca adevarata, plina de personalitate si evident mandra de radacinile bucovinene, Adelina mi-a deschis pofta pentru un bors ca la mama ei acasa. Trebuie sa recunosc ca fata asta mi-a confirmat inca o data, daca mai era necesar, faptul ca bucovinenii sunt unii dintre cei mai mandri romani in ceea ce priveste tara asta a lor, o lume ce mie mi-a parut rupta de restul peisajului romanesc, plina de influente din est si vest, revarsate toate intr-o gastronomie delicioasa, in mijlocul unui decor de poveste. Sau cel putin asa vad eu bucovinenii si pentru asta imi sunt tare dragi.

Daca nu as fi incercat deja un bors de Belarus cu varza, vita si sfecla rosie, borsul sucevean e posibil ca ar mai fi stat mult pe lista “to do”-urilor, insa imi amintesc ca a fost prima mea ciorba de varza care nu a zabovit deloc pe raftul frigiderului. Asa ca am decis cu mare interes ca ar fi minunat si inedit sa incercam o ciorba cu traditie, de data asta prin partile sucevene. Adelina noastra zice ca e des gatita la ei, fiind una dintre preferatele sale, plus ca borsul e la mama lui acasa in partile acelea.

Ciorba a fost delicioasa. Acrisoara, buna de post, ca am respectat instructiunile in detaliu, vesel colorata si potrivita vremii reci de afara. Ca sa fiu insa sincera, o afumatura mica ardeleneasca s-ar fi imprientenit numai bine cu borsul asta, plus smantana din farfurie cu care am trisat, a fost ca o cireasa pe un tort :).

Ce ne trebuie la o oala decenta?

1 ceapa mare alba
2 morcovi
1 patrunjel
½ telina mare
1 ½ sfecla rosie, numai sa nu fie exagerat de mari
4-5 cartofi decenti
2 cubulete de bors, daca nu aveti experienta in a alege 2 cani de bors adevarat de la piata, mai ales daca nu sunteti de prin partile Sucevei. Puteti trisa cu lamaie, dar nu mai spuneti nimanui atunci ca ati incercat bors de sfecla a la Suceava :); lamaile clar nu cresc pe la ei...
1 cub pui si sare dupa gust

1. Curatam si taiem marunt ceapa, apoi o punem la fiert cu radacinoasele curatate si taiate cubulete: morcovi, patrunjel si telina. Cand clocotesc, adaugam cubuletele.
2. Cand toate astea dau semne ca ar fi fiert pe jumatate, curatam si radem sfecla pe razatoarea mare, apoi o adaugam in ciorba.
3. Urmeaza cartofii taiati cubulete. Daca puneti lamaie, pastrati-o pentru sfarsit. Mi s-a spus sa adaug sfecla la sfarsit, dupa cartofi, ca fierbe repede fiind data pe razatoare, insa sincer, la metoda asta, sfecla a ramas usor crocanta, iar cartofii putin prea fierti. Metoda pentru ciorba asta e chiar simpla, ca doar in principiu e o ciorba de cartofi fara carne, insa merita, zau, incercata, pentru aroma de toamna tarzie ce o aduce sfecla rosie. O lingura de smantana in farfurie si eventual putin patrunjel verde proaspat tocat, fac dintr-un bors simplu, o masa delicioasa pentru un weekend rece…

luni, noiembrie 12, 2012

Compot aromat de mere


In seara asta facem compot aromat de mere. La cat e de racoare si tomnatic e afara, cred ca nu poate merge nimic mai bine cu un film siropos decat o cana de compt. Poate o ciocolata calda, insa asta o lasam pe maine…

Asta e un compot simplu, pe care il face toata lumea, insa mie imi face o mare placere sa gatesc cu mere, asa ca va ispitesc si pe voi azi in bucatarie cu amintirea asta. Pentru tura asta am ales 2 mere Florina, 2 Golden si 2 Jonagold. O sa spuneti ca vor fierbe diferit: unele mai repede, altele mai greu. Ei si ce daca? Vom avea un complex de texturi si o mare aurie de arome, asa ca placerea va fi maxima.

Am vrut mai multa suc, asa ca am folosit 1.5 l de apa pe care am pus-o la fiert cu vreo 5-6 linguri de zahar. Aici sunt sigura ca fiecare va jongla cu cantitatile dupa gust. Cand apa a inceput sa fiarba, am adaugat 8 cuisoare, 1 lingurita de seminte de coriandru zdobite intre degete, 6 boabe de ienibahar intregi si un varf de cutit de pudra Cinci Arome (Five- Spice). Nimeni nu se supara daca veti pune doar scortisoara pudra ori un baton.

Am adaugat apoi cele sase mere curatate si taiate bucatele, plus 2 feliute de lamaie, fara coaja, sa nu amareasca zeama. Am fiert totul 5-10 minute, sa ramana merele cat mai tari; pastoase au pierdut candva votul nostru. Casa se umple de parfum de iarna, paturica ne asteapta in fata televizorului si filmul sta sa incepa.

Pe main!…

duminică, noiembrie 11, 2012

Prajitura simpla cu mere


Lasam putin desertul cu sos de lime la o parte, si punem pe masa o noua intrebare: prajitura sau compot de mere? Ce v-ar placea mai mult sa va aduca toamna asta la desert?

Asta e cea mai simpla prajitura/placinta cu mere pe care o stiu si avem banuiala ca mama o are de la vecina  Emilia, ori de la colega Maria... Inca imi amintesc schimbul de caiete cu retete de prajituri si cafelele la care se discutau detaliile! Asa se facea bucatarie si asa apareau noutati gustoase pe mesele noastre, in vremea cand blogul ar fi parut o treaba de domeniul SF, iar Jamie inca mai cugeta ce drum sa isi aleaga in viata.

Prajitura asta e una de post daca folositi margarina in loc de unt, chiar la fel de buna. Noi am gatit-o pentru prima data in Postul Pastelui, de asta o am trecuta in caiet Prajitura de post cu mere, atata timp cat nici macar de oua nu avem nevoie. E o placinta grozav de buna, care la noi nu apuca niciodata a doua zi, decat daca e pusa din timp de o parte pentru pachetelul de la serviciu. Am folosit mere Jonathan, cele mai usor de gasit la noi in comert, si desi usor acide, sunt foarte parfumate iar un strop de zeama de lamaie le poate corecta culoarea oxidata la razuire, intr-o buna masura.

Despre mere ar fi foarte multe de spus, insa pe piata din Cluj nu veti gasi o prea mare varietate, mai ales de cand Livada Palocsay e mai mult o amintire cu parfum de mere. Gasim acum in general Granny Smith, marul verde-crud de prin hypermarketuri, in general importat din Ungaria; e cel pe care il gasiti vidat in caserole; pentru mine, asta are coaja prea groasa, in schimb e crocant si poate unora le place asta. La piata troneaza Jonathanul si Jonagoldul, plus Golden Delicious (Golden Auriul binecunoscut). Cel mai bun vin pe care l-am gustat in toata viata mea pot sa jur ca a fost un cidru de Golden facut de tata si tinut cu grija in pivnita. Ala a fost un auriu desavarsit si voi asocia mereu imaginea acestui soi cu paharul ala delicios. Florina sunt si ele in top la noi, mari si usor aplatizate, rosii si grozav de aromate. Astea mi se par ca au cel mai floral parfum si o aroma specifica. De multa vreme insa nu am mai dat peste vestitul Starkrimson (ori bot de iepure). Asta e preferatul lui Cristi: usor fainos, cu aroma de banane proaspete, foarte crocant cand e de calitate superioara. Nu stiu zau de ce nu il mai vad pe piata, si chiar l-am cautat insistent in ultimele doua saptamani.

Trecem la prajitura noastra. Avem nevoie de:

400 g faina
200 g margarina sau unt
2 linguri zahar pt blat
1 praf de copt
Un praf sare
2 linguri otet
3-4 linguri apa
2 kg mere
Zahar dupa gust pentru umplutura, in functie de dulceata merelor (cam 4 linguri)
2 lingurite scortisoara
2 linguri gris

1. Amestecam ingredientele uscate pentru aluat, apoi adaugam cubuletele de unt moale, otetul si apa. Framantam, insa nu prea insistent. Aluatul cu unt se intareste prea tare la copt daca e framantat peste masura.
2. Impartim aluatul in doua. Trebuie sa fie elastic.
3. Dam merele curatate pe razatoarea mare, adaugam zahar, scortisoara si gris (va absorbi din surplusul de zeama ramasa), amestecam bine, apoi scurgem bulgari de mere cu mainile.
4. Intindem prima foaie, apoi nivelam merele, dupa care acoperim cu a doua foaie. Pe asta o intepam din loc in loc cu furculita. Coacem prajiturica la 180-190 grade Celsius, cam 45-50 de minute. La cuptorul pe gaz clar se coace mai repede.
5. Cand s-a racit (daca apuca), o pudram frumos cu zahar praf vanilat sau nu, apoi intram pe Internet, cautam blogul Cristinei si ne gandim daca votam cu prajiturica ori incercam pe seara urmatoare un compot de mere la fel de parfumat :)!

Cavatelli cu ton, salote si masline verzi


Hello, again! Am hotarat ca a trecut destul timp de la ultima postare si m-am cam speriat sa mai vad doi oameni interesati de bloguletul nostru! Plus, prin nu stiu ce minune, o multime de like-uri pentru o spirtoasa delicioasa, de mai-mai imi vine sa schimb tematica blogului :))! Totusi, avand o lista de mancaruri vesele acumulate la burtica, punem azi, una-alta, si in cuvinte, pana nu uit si ce am pus in ele. Am gatit, ce-i drept, mai rar, insa am ales o tenta mai tomnatica in general, si ma gandesc ca dupa salata asta sa mai punem iar o intrebare legata de preferintele voastre, trecand de data asta de la cirese, la cele mai frumoase si delicioased fructe de toamna - merele.

Pana atunci, fara nici o legatura cu lista mea de 121 de bunatati europene, trecem in revista una cu aroma italieneasca, cu niste paste ciudatele si simpatice, gustoase si consistente. Cavatelli sunt minunate pentru salate, sau cel putin asta e parerea mea. Le-am gasit la Auchan, produse de ei, la pret relativ bunicel, la raionul de specialitati internationale. Sunt niste paste scurte sub forma unor scoici alungite, cica mai de graba asemanatoare cu niste chiflute miniaturale, cum ne spune Internetul. Au facut casa buna cu salota, asa ca, uite o reteta simpla si rapida (in asteptarea uneia mai serioase):

Pentru 2 persoane

300 g cavatelli
1 conserva ton in ulei de masline, bucati de preferinta
1 salota
½ conserva porumb
150 g masline verzi
Zeama de lime, sare si piper, dupa gust
Un praf de oregano

1. Fierbem pastele dupa cum ne spune ambalajul, in apa multa cu sare.
2. Scurgem si spalam pastele, cand sunt gata. Mai bune sunt al dente.
3. Taiem salota ori o jumatate de ceapa rosie fasiute. 
4. Adaugam si conserva de ton, nescursa de tot, ca nu mai punem alt ulei.
5. Stoarcem zeama de lime si adaugam restul de ingrediente, punem pe masa un pahar de vin bun si savuram ceva simplu dar delicios. Punem apoi la cale un desert in tonuri de limete, numai bun sa ne lase gura apa…