In Islanda banuiesc ca nu voi ajunge vreodata, poate doar prin intermediul bloguletului culinar. Din cate am studiat pentru tematica noastra, ramane pentru noi o tara cu peisaje neasteptate si surprinzatoare, insa cu obiceiurile culinare cat de poate de diferite de cele ale ardelenilor. Mielul e un ospat saptamanal si poate doar pestele m-ar convinge sa ma aventurez pe meleagurile lor. Islanda ramane un semn de intrebare in lista locatiilor “must do” destinate concediilor noastre si pana una-alta, gatim doar de pe la fratii europeni. Iata un site care mie mi-a placut foarte mult, de la evenimente pana la aspecte culinare:
http://www.icelandgourmetguide.com/spring1.html
Avem de la islandezi in schimb o provocare pentru o buna prietena (care in mod constant eclipseaza clatitele mele si aduce zazanie in familia de pe Vlaicu), experta in ale clatitelor: stiai, draga mea, ca o adevarata gospodina, conform traditiei islandeze, ofera sotului ei la micul dejun clatite atat de subtiri incat acesta poate citi ziarul prin ele? Ei, sa te vad eu acum! :D
Lasand paranteza cu clatite la o parte, Islanda a intrat pe usa casei noastre cu mielul traditional servit in fiecare sfarsit de saptamana, ca o friptura, specialitate a oricarui camin islandez. A venit in cel mai bun moment, in plina sarbatoare, cand pulpa noastra de miel astepta cu nerabdare sa fie gatita in cel mai convingator mod posibil, asta atata timp cat subsemnata e o persoana totalmente anti-miel, nu atat pentru ca as fi o iubitoare de animalute cu ochisori patrunzatori, cat pur si simplu datorita aromei mult prea intense a carnii. Asa ca, mielul meu gatit a facut un drum in plus, spre farfuria unor adevarati cunoscatori, adica mama si tata. Evident ca am primit milioane de indicatii si sfaturi in ale gatitului de carne de miel, cu toate ca noi aici avem o tematica de la care incercam sa nu ne abatem prea mult. Decizia lor finala a fost in schimb una mai mult decat favorabila, si spre surprinderea mea, carnita gatita in felul asta mi-a dat si mie curaj sa mai incerc pe viitor o astfel de friptura. Sfatul meu pentru cei care nu mananca aceasta carne: incercati-o rece, dar mai ales condimentata dupa gustul islandezilor. Oamenii chiar se pricep! Secretul? Niste bobite mici si aromate: coriandrul!
Am gatit deci, in spiritul Pastelui, miel islandez:
1. Pentru friptura asta eu am folosit o pulpa de miel intreaga. Va previn insa, rezultatul este unul pentru 2 persoane, asta daca ati curatat bine pulpa de piele si grasimi. Nu uitati, folositi multa apa rece.
2. Pentru mine a fost o ocazie numai buna de a-mi inaugura vasul roman primit de la Oana/Alida si Alida/Oana. Nu e necesar un astfel de vas, ci unul termorezistent cu capac. Daca folositi unul roman, scufundati-l inainte vreo 20 de minute in apa, inclusiv capacul.
3. Dupa ce am curatat pulpa de miel, o frecam bine cu o ceapa taiata in 4. Impanam apoi pulpa cu vreo 5-6 catei de usturoi (facem buzunarase mici in carne cu ajutorul unui cutit ascutit bine).
4. Saram apoi si piperam bine carnea, mai presaram o boia buna, si in final ii facem o crusta de coriandru-boabe, proaspat macinat. Asezam apoi carnea in vas, stropim cu cateva picaturi de ulei, adaugam in vas cam 1 pahar de apa si cu capacul asezat, dam vasul la cuptorul preincalzit la 180 de grade Celsius, cam o ora si un sfert. Cand carnita s-a fragezit suficient, luam jos capacul si mai lasam cam 20 de minute la cuptor, sa se rumeneasca putin pulpa de miel. Intre timp, mai verificati carnea si stropiti-o cu o ligura cu sosul din vas.
5. Islandezii mananca friptura asta cu cartofi natur sau caramelizati, mazare boabe sote si o dulceata de reberbera. Nu lipseste sosul preparat prin pasarea cepei cu zeama din tava. Sosul da numai un clocot, cat sa se ingroase cu o lingura de faina. Va va placea, chiar daca nu sunteti amatori de carne de miel. Coriandrul da un parfum deosebit mancarii asteia, iar carnea preparata astfel, dar mai ales cu rabdare, devine frageda de se topeste in gura! Pofta buna la un Paste Fericit!
http://www.icelandgourmetguide.com/spring1.html
Avem de la islandezi in schimb o provocare pentru o buna prietena (care in mod constant eclipseaza clatitele mele si aduce zazanie in familia de pe Vlaicu), experta in ale clatitelor: stiai, draga mea, ca o adevarata gospodina, conform traditiei islandeze, ofera sotului ei la micul dejun clatite atat de subtiri incat acesta poate citi ziarul prin ele? Ei, sa te vad eu acum! :D
Lasand paranteza cu clatite la o parte, Islanda a intrat pe usa casei noastre cu mielul traditional servit in fiecare sfarsit de saptamana, ca o friptura, specialitate a oricarui camin islandez. A venit in cel mai bun moment, in plina sarbatoare, cand pulpa noastra de miel astepta cu nerabdare sa fie gatita in cel mai convingator mod posibil, asta atata timp cat subsemnata e o persoana totalmente anti-miel, nu atat pentru ca as fi o iubitoare de animalute cu ochisori patrunzatori, cat pur si simplu datorita aromei mult prea intense a carnii. Asa ca, mielul meu gatit a facut un drum in plus, spre farfuria unor adevarati cunoscatori, adica mama si tata. Evident ca am primit milioane de indicatii si sfaturi in ale gatitului de carne de miel, cu toate ca noi aici avem o tematica de la care incercam sa nu ne abatem prea mult. Decizia lor finala a fost in schimb una mai mult decat favorabila, si spre surprinderea mea, carnita gatita in felul asta mi-a dat si mie curaj sa mai incerc pe viitor o astfel de friptura. Sfatul meu pentru cei care nu mananca aceasta carne: incercati-o rece, dar mai ales condimentata dupa gustul islandezilor. Oamenii chiar se pricep! Secretul? Niste bobite mici si aromate: coriandrul!
Am gatit deci, in spiritul Pastelui, miel islandez:
1. Pentru friptura asta eu am folosit o pulpa de miel intreaga. Va previn insa, rezultatul este unul pentru 2 persoane, asta daca ati curatat bine pulpa de piele si grasimi. Nu uitati, folositi multa apa rece.
2. Pentru mine a fost o ocazie numai buna de a-mi inaugura vasul roman primit de la Oana/Alida si Alida/Oana. Nu e necesar un astfel de vas, ci unul termorezistent cu capac. Daca folositi unul roman, scufundati-l inainte vreo 20 de minute in apa, inclusiv capacul.
3. Dupa ce am curatat pulpa de miel, o frecam bine cu o ceapa taiata in 4. Impanam apoi pulpa cu vreo 5-6 catei de usturoi (facem buzunarase mici in carne cu ajutorul unui cutit ascutit bine).
4. Saram apoi si piperam bine carnea, mai presaram o boia buna, si in final ii facem o crusta de coriandru-boabe, proaspat macinat. Asezam apoi carnea in vas, stropim cu cateva picaturi de ulei, adaugam in vas cam 1 pahar de apa si cu capacul asezat, dam vasul la cuptorul preincalzit la 180 de grade Celsius, cam o ora si un sfert. Cand carnita s-a fragezit suficient, luam jos capacul si mai lasam cam 20 de minute la cuptor, sa se rumeneasca putin pulpa de miel. Intre timp, mai verificati carnea si stropiti-o cu o ligura cu sosul din vas.
5. Islandezii mananca friptura asta cu cartofi natur sau caramelizati, mazare boabe sote si o dulceata de reberbera. Nu lipseste sosul preparat prin pasarea cepei cu zeama din tava. Sosul da numai un clocot, cat sa se ingroase cu o lingura de faina. Va va placea, chiar daca nu sunteti amatori de carne de miel. Coriandrul da un parfum deosebit mancarii asteia, iar carnea preparata astfel, dar mai ales cu rabdare, devine frageda de se topeste in gura! Pofta buna la un Paste Fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu