121 Retete Europene si alte ganduri...: Austria

Se afișează postările cu eticheta Austria. Afișați toate postările

luni, aprilie 02, 2012

64. Linzer Torte de Austria

Linzer Torte asta se pare ca pana in 2005 era considerata cea mai veche reteta inregistrata din lume, cu origini in orasul austriac Linz. E o prajitura sfaramicioasa, cu un continut mare de alune / migdale, scortisoara, coaja si zeama de lamaie, dantela impletita de aluat deasupra si un strat generos de gem de coacaze ori caise. Evident, avand aceste aspecte in minte si mai ales vechimea retetei, plus faptul ca am dat peste o asemenea reteta de acu' 50-60 de ani in caietul matusii mele, varianta originala din cate am comparat mai apoi, m-am simtit obligata de circumstante sa pun si eu o asemenea prajitura pe masa. Nu a fost cel mai usor aluat pe care l-am incercat pana acum, insa cu putin efort a iesit ce era de asteptat: un blat cu aroma intensa de migdale, sfaramicios ca un biscuite, consistent insa bine facut, iar gemul a completat intr-un mod elegant linzerul nostru. Linzerul ca si prajitura-fursec are o consistenta asemenatoare prin continutul de untura care da efectul sfaramicios. Aici la tarta trebuie sa folositi obligatoriu unt de calitate insa grasimile in plus vin de la migdalele macinate. Eu am avut unele cu continut ridicat in ulei si aici a aparut si problema, insa am facut cateva corectii si in final am avut linzerul dorit. Din nou nu ma laud cu urzeala de deasupra, insa am testat rezultatul pe trei doamne, o domnisoara plus un baietel si totusi farfuria celui din urma mai vroia o felie mai repede decat am anticipat. Cam testul asta al lui Ionut daca l-a trecut, pot spune ca a meritat efortul. Am avut o tava mai mare rotunda, iar aluatul, asa cum ma sfatuia in caietul ei matusa Juci, trebuie intins macar de un deget.

Ingrediente:

350-400 g faina
250 g zahar
250 g migdale macinate ori alune de padure
2 lingurite scortisoara
1 varf de cutit cuisoare macinate
Coaja rasa de la o lamaie
Zeama de lamaie, cam 2-3 linguri
Galbenusurile de la 6 oua fierte tari
1 ou crud
250 g unt
Gem de caise, cam un borcan, cat sa fie un strat potrivit uns pe blat
Fulgi de migdale
Zahar praf

1. Macinam fin migdalele, apoi le amestecam cu faina si zaharul, plus scortisoara si cuisoarele macinate.
2. Fierbem bine 6 oua, apoi radem fin galbenusurile lor peste faina, la fel si coaja de lamaie.
3. Toate astea fiind amestecate, incepem sa adaugam restul de ingrediente: un ou batut, untul moale bucatele si zeama de lamaie. Framantam un aluat care va fi destul de dificil de manevrat, caci va fi cam sfaramicios.
4. Intindem in tava tapetata cu ulei si faina o foaie cam de 1 deget grosime, apoi o ungem cu gem de caise, piersici ori coacaze rosii.
5. Din restul de aluat modelam un grilaj, care cat de priceput e. Unim bine capetele fasiilor de marginea discului din tava. Pe marginea asta presaram apoi fulgi de caise si dam tava la cuptorul preincalzit la 180-185 de grade Celsius cam 1 ora, pana e facut si aluatul de jos.
6. Cand prajitura e racita o pudram cu zahar si o servim frumos langa o ceasca de cafea, apoi stam la taclale cu doua mamici dornice sa afle ce am mai facut in ultima vreme…

marți, ianuarie 17, 2012

56. Salzburger Nockerl – piscuri pufoase si dulci

Am ramas cu un mare regret (de fapt doua) in urma unui concediu petrecut in orasul de basm, Salzburg. Regretul de care vorbesc aici e un minunat desert local, celebru in toata lumea pentru forma, textura si gustul inconfundabil. Am ratat acest desert in orasul de vis al lui Cristi, asa ca multa vreme m-am framantat cam cum sa il pun in practica. Nu mi-a reusit din prima incercare asa ca a fost nevoie de ceva munca si multe retete puse cap la cap pentru a obtine desertul in forma sa ideala. Cu ceva munca in plus si nervi din belsug, am reusit in final sa ajungem la o combinatie optima privind piscurile de albus stropite cu izvoare de zmeura si ninse cu vanilie. Are si poveste: se spune ca e opera concubinei Salome Alt, a Arhiepiscopului Wolf Dietrich von Raintenau la inceputul secolului al 17-lea. Se presupune ca reprezinta delurile din jurul orasului: Gaisberg, Moenchsberg si Nonnber, iar zaharul praf, evident zapada de pe acele varfuri. Desertul e cred al doilea cel mai rapid din seria europenelor, dupa iaurtul cu miere din Grecia :), asa ca nu ezitati sa il faceti, mai ales ca nu e nevoie nici de cine stie ce materiale. Pentru 2 persoane si un vas termorezistent rotund va trebuie:

5 albusuri
2 galbenusuri
1 lingura rasa de faina
1 praf sare
3-4 linguri de zahar
Coaja rasa de lamaie (1 lingurita buna)
Unt pentru uns forma
Dulceata de zmeura
Zahar praf vanilat

1. Frecam 2 galbenusuri cu putina faina si coaja rasa de lamaie.
2. Cand albusurile au ajuns la temperatura camerei, le batem cu un praf de sare, pana obtinem o spuma tare; adaugam apoi, continuand sa batem cu mixerul cate o lingura de zahar, pana la 3-4. Trebuie batuta spuma asta cat mai tare, deci cu putina rabdare.
3. Ungem vasul cu putin unt si incalzim cuptorul la 185-190 de grade Celsius.
4. Amestecam pasta de galbenus cu o lingura buna de spuma de albus, omogenizam compozitia asta, apoi o adaugam cu grija peste spuma. Amestecam cu o spatula sa obtinem o spuma fina, dar care sa ramana tare.
5. Incercam sa formam piscuri de spuma in vasul termorezistent, apoi dam totul la cuptor cam 15-17 minute, cu caldura de jos distribuita doar.
6. Cand Salzburger nockerl-ul e aramiu, il scoatem din cuptor, il pudram cu zahar praf vanilat, apoi ii dam si niste izvoare din dulceata sau sos de zmeura, cat sa fie mai apetisant, si il servim imediat! Simplu, delicios si plin de vise…

…vise legate de un alt concediu aproape perfect! Pot sa spun cu mana pe inima ca orasul Salzburg m-a fascinat! Pentru mine e chiar mai atragator decat Viena. In iunie cand am fost noi, orasul era mai mult decat accesibil, nu atat de ticsit de turisti ca si concurenta din capatul celalalt al Austriei, insa cu o vreme la fel de capricioasa ca a Londrei. Nu cred ca am petrecut vreun concediu mai ploios si rece la inceput de vara decat cel din Salzburg. Din prima pana in ultima zi nu avut parte decat de o ploaie groaznic de mocaneasca, interminabila, marunta si deranjanta. Ciudat cum intr-un cuplu gusturile pot sa difere atat de mult: pentru mine vremea aproape a stricat intreg concediul, pe cand pentru Cristi orasul asta ramane unul dintre cele mai frumoase si concediul unul pe placul lui. Daca e insa sa judec “la caldura” lucrurile, dand la o parte perdeaua continua de ploaie, sunt insa nevoita sa ii dau dreptate: orasul mi-e viu in minte chiar si dupa 2 ani si jumatate. La stradutele sale inguste si elegante imi zboara gandul cand spun “Austria”, si nu la cladirile reci si perfecte ale Vienei pe timp de vara, la magazinul lui Mos Craciun in miez de iunie, la unul din cele mai primitoare palate austriece si cea mai vesela gradina cu putinta. Nu pot decat sa imi inchipui cat de minunat poate fi in vreme de iarna acest oras, asa ca va las cu el asa cum l-am vazut intr-un inceput timid de vara.

Vederi de pe Kapuzinerberg ale Festung Kohensalzburg si ale orasului

Magazinul lui Mos Craciun...

...si al Iepurasului

Residenzstadt

Din nou orasul, din partea opusa, din Cetate

Biserica Ursulinelor

Muzeul jucariilor pentru Cristi...

...si pentru Cristina

Palatul si gradinile Mirabell

Trick Fountains in minunatele gradini ale Palatului Hellbrunn

Si evident, intoarcerea acasa...

Un mecanism bazat pe curgeri de apa, o adevarata incantare atat pentru cei mici cat si pentru cei mari. Salzburg, deci!

luni, aprilie 11, 2011

11. Wiener Schnitzel… sau snitel vienez de vitel

Nu ai cum sa faci fata unei capitale pline de istorie si cultura cu un stomac gol. Si cu ce altceva sa il satisfaci in inima Austriei daca nu cu un snitel vienez adevarat! Felia asta satioasa de vitel perpelita intr-o crusta aurie de pesmet are si ea la randul ei, ca orice colt din Viena, o poveste incurcata. Ba a fost inventata de milanezi, ba de austrieci, cert este ca snitelusul lor are denumirea protejata de lege si se pare ca a aparut la mijlocul anilor 1800. Vanzarea unui snitel sub denumirea de Wiener Schnitzel dar ascunzand o carnita dubioasa de purcel sau piept de pui constituie o incalcare a legii, atat pe taram austriac cat si pe german. In consecinta, pentru a nu savarsi vreo ilegalitate, am preparat “ca la carte” veritabila felie de vitel. Si pentru a-i multumi pe nemtii puternic implicati in pastrarea traditiilor, am alaturat o salata de cartofi, asa, ca la ei acasa. Snitel vienez deci, cu salata nemteasca de cartofi (si una romaneasca de ardei copti sa mai destinda atmosfera incarcata de strictete)!

Pentru 5 felii de antricot fara os:

3-4 oua
Sare, piper
3 linguri lapte
3 linguri faina
Faina si pesmet, cat cuprinde
Ulei pentru prajit

1. Antricotul de vitel se dezoseaza si se curata de pielite. Daca spalam carnea inainte, nu trebuie sa uitam ca e nevoie sa o stergem cu un prosop de hartie. O taiem apoi felii de grosimea unui deget.

2. Se bate carnea pana cand devine subtire si intinsa. Cu cat e mai subtire, cu atat se prajeste mai repede si va fi mai patruns snitelul. Intindem apoi feliile si le condimentam pe ambele parti cu sare si piper macinat.

3. Intr-un bol batem bine ouale cu sare si turnam incet putin lapte. Batem apoi bine cu un tel compozitia in care am pus si cele 3 linguri de faina. Cu cantitatile astea ne jucam pana cand obtinem consistenta unui aluat ca pentru clatite, dar mai gros putin.

4. Punem la incins ulei intr-o tigaie. E numai bun cand sfaraie coada scufundata a unei linguri de lemn.

5. Ne pregatim 2 farfurii plate: una cu faina si alta cu pesmet.

6. Tavalim felia de carne mai intai in faina, o scuturam de surplus, o dam apoi prin aluat, scuturam si aici surplusul de peretii bolului apoi intr-o ultima miscare dam felia prin pesmet pe ambele parti si o asezam frumos in uleiul incins. Minimizam flacara si asteptam, pana ce snitelul s-a rumenit pe o parte, apoi il intoarcem pe cealalta. Nu va dura mult. Repetam operatiunea cu toate feliile de carne. Cam 2 mari vor intra in acelasi timp intr-o tigaie mare, asta daca ati batut bine carnea. Serviti felia cu o salata de cartofi sau cu niste cartofi natur, dar atunci adaugati o felie de lamaie si un sos de fructe de padure. In acest caz va veti simti ca niste adevarati vienezi…

Viena!... mai vreau!!!

Ah, cum am putea incepe sa povestim despre Viena?... ramane pentru mine un oras cu totul special, mai ales avand in vedere faptul ca a fost si primul vizitat cu ochii maturitatii. Ce inseamna asta? O excursie intr-un concediu format din 5 zile acordate de statul nostru ca dovada a incurajarii “legalizarii” relatiilor de “prietenie” intre cele doua sexe. O excursie de poveste, asta mai ales daca e sa continui cu o drumetie pe malul Dunarii, spre originile ei.

Ce e impresionant in Viena? Totul. De la cladirile renovate impecabil din centrul istoric la politetea rutiera, de la stradutele cochete la monumente si palate grandioase, de la Wiener Schnitzel la Marillen Liquer, absolut totul pare fabulous si rupt de realitatea romaneasca. Nu cred ca ne permitem nici macar sa visam ca vom ajunge la modul lor de organizare sau la legislatii conform carora “seceratul padurilor” duce la consecinte mai mult decat serioase. Dar astea deja sunt detalii care nu fac decat sa ma intristeze vis-à-vis de tarisoara noastra.

Sa revenim deci la minunata Viena imperiala! Ce recomandam? Din nou, totul! Pentru inceput, un mic detaliu: daca aveti banuti, platiti parcarile care clar nu sunt o problema (dpdv al existentei, dar nu si al pretului). Recomand in schimb metroul. Nici daca ati vrea nu ati putea sa va rataciti. Si daca totusi asta se intampla, nici o problema, mai descoperiti vreun monument, cu siguranta, sau o straduta placuta pe care sa va plimbati. Sfatul meu e sa nu va faceti iluzii cum ca ati putea vedea Viena intr-o zi-doua. Noua ne-au trebuit in total vreo patru zile ca sa ne dam seama ca nu am vazut deloc tot ce ne-ar fi placut. Are un dar incredibil de a starni curiozitate si admiratie orasul asta. Cu toate acestea, mi-ar placea sa locuiesc aici? Sincer nu. Prea multe chipuri serioase si politete rece nu sunt pentru mine. Daca as vrea sa valsez o luna din viata pe strazile Vienei? Categoric da!

De unde sa incepem valsul? Neaparat dintr-o cazare mai la marginea orasului, in zona aeroportului am gasit niste “satucuri” de vis. O lume mult mai primitoare, peisaje pitoresti si patiserii parfumate. Preturi? Mult mai accesibile, asta daca mergeti intr-o excursie cu masina sau daca dibuiti un mijloc de transport cu care sa ajungeti in centrul Vienei. Altfel recomand un portofel mai greu decat in alte orase turistice, asta pentru cazare. Ca doar na, nu peste tot e 2 euro jumatatea de litru de apa, si aia PLATA! :)

Din centrul Vienei incercati sa va plimbati pe cat mai multe stradute. Nu veti avea nimic de regretat. Veti avea impresia ca orice cladire e cu siguranta un monument sau casa in care a locuit vreo personalitate. Nu ratati Palatul Hofburg cu muzeele si parcurile sale (Casa fluturilor, Muzeul Sissi si Lipizzaner pentru romantici, parcul Mozart, Apartamentele Albertina si multe altele).

Ca si biserici va recomand cu caldura Votivkirche, va va impresiona cu adevarat, asta pentru inceput. Clujenilor le va parea usor cunoscuta. In centru veti gasi pitita printre casute o impresionanta cupola albastra – e Peterskirche. Nu departe pregatiti-va sa dati peste binecunoscutul Stephansdom. Neagra si impozanta, va va da cu siguranta fiori privindu-i arhitectura gotica. Tot in centrul vechi nu uitati de Monumentul Ciumei, Michaelerplatz sau admirati florariile ambulante care pot fi chiar spectaculoase. In Piata Maria Tereza rezervati-va macar o jumatate de zi pentru doua muzee ce nu trebuiesc uitate in Viena: Kunsthistorisches Museum si Naturhistorisches Museum. Nu intrati decat daca aveti cu adevarat timp, altfel riscati sa nu savurati opere de arta celebre sau sa simtiti istoria privind sarcofage si mumii.

E de prisos sa mai vorbesc de curcubeul ce se formeaza la Monumentul Eliberarii sau de minunatul Parlament. Primaria veche, Karlsplatz sau Opera de Stat sunt si ele de neuitat.

Vreti eventual un parc cu adevarat “Mare”? Mergeti la Schoenbrunn!

http://www.schoenbrunn.at/besucherinfo/tickets-touren.html?gclid=CO2J-bHFkqgCFca-zAod_h2oCQ

Gasiti aici cam tot ce ii place unui iubitor de parcuri: gradini de o arhitectura peisagistica rar-intalnite, o Orangerie, un labirint verde simpatic, gradina zoologica, fantani arteziene cu denumiri romantice, ca sa nu mai vorbim de palatul in sine si de a sa Gloriette, azi o cofetarie cu sarm, preturi astronomice si vedere asupra intregii Viene.

Nu uitati sa redeveniti copii, macar pentru o seara. Opriti-va la Prater pentru asta. Nu il compar cu Gardaland-ul Italiei, dar veti gasi destula nebunie si aici, dar mai putina inghesuiala sau ore pierdute la cozi in asteptarea a doua minute de adrenalina. In drum spre casa sunt sigura ca mai toti va veti opri in SCS, Vienna Shoppig City Sud. Doar nu vreti sa va intoarceti si cu banuti acasa?!

Ce regret? Palatul Belvedere. Doua excursii la Viena, doua ratari. Daca puteti, nu ratati nici targul de Craciun din iarna. E de poveste. Iarna trecuta era in agenda noastra, dar cel din Budapesta a compensat si asta. Detalii in alt episod, langa un Gulas fierbinte. Pana atunci insa, gatim un snitel vienez de pomina!