121 Retete Europene si alte ganduri...: 56. Salzburger Nockerl

Am ramas cu un mare regret (de fapt doua) in urma unui concediu petrecut in orasul de basm, Salzburg. Regretul de care vorbesc aici e un minunat desert local, celebru in toata lumea pentru forma, textura si gustul inconfundabil. Am ratat acest desert in orasul de vis al lui Cristi, asa ca multa vreme m-am framantat cam cum sa il pun in practica. Nu mi-a reusit din prima incercare asa ca a fost nevoie de ceva munca si multe retete puse cap la cap pentru a obtine desertul in forma sa ideala. Cu ceva munca in plus si nervi din belsug, am reusit in final sa ajungem la o combinatie optima privind piscurile de albus stropite cu izvoare de zmeura si ninse cu vanilie. Are si poveste: se spune ca e opera concubinei Salome Alt, a Arhiepiscopului Wolf Dietrich von Raintenau la inceputul secolului al 17-lea. Se presupune ca reprezinta delurile din jurul orasului: Gaisberg, Moenchsberg si Nonnber, iar zaharul praf, evident zapada de pe acele varfuri. Desertul e cred al doilea cel mai rapid din seria europenelor, dupa iaurtul cu miere din Grecia :), asa ca nu ezitati sa il faceti, mai ales ca nu e nevoie nici de cine stie ce materiale. Pentru 2 persoane si un vas termorezistent rotund va trebuie:

5 albusuri
2 galbenusuri
1 lingura rasa de faina
1 praf sare
3-4 linguri de zahar
Coaja rasa de lamaie (1 lingurita buna)
Unt pentru uns forma
Dulceata de zmeura
Zahar praf vanilat

1. Frecam 2 galbenusuri cu putina faina si coaja rasa de lamaie.
2. Cand albusurile au ajuns la temperatura camerei, le batem cu un praf de sare, pana obtinem o spuma tare; adaugam apoi, continuand sa batem cu mixerul cate o lingura de zahar, pana la 3-4. Trebuie batuta spuma asta cat mai tare, deci cu putina rabdare.
3. Ungem vasul cu putin unt si incalzim cuptorul la 185-190 de grade Celsius.
4. Amestecam pasta de galbenus cu o lingura buna de spuma de albus, omogenizam compozitia asta, apoi o adaugam cu grija peste spuma. Amestecam cu o spatula sa obtinem o spuma fina, dar care sa ramana tare.
5. Incercam sa formam piscuri de spuma in vasul termorezistent, apoi dam totul la cuptor cam 15-17 minute, cu caldura de jos distribuita doar.
6. Cand Salzburger nockerl-ul e aramiu, il scoatem din cuptor, il pudram cu zahar praf vanilat, apoi ii dam si niste izvoare din dulceata sau sos de zmeura, cat sa fie mai apetisant, si il servim imediat! Simplu, delicios si plin de vise…

…vise legate de un alt concediu aproape perfect! Pot sa spun cu mana pe inima ca orasul Salzburg m-a fascinat! Pentru mine e chiar mai atragator decat Viena. In iunie cand am fost noi, orasul era mai mult decat accesibil, nu atat de ticsit de turisti ca si concurenta din capatul celalalt al Austriei, insa cu o vreme la fel de capricioasa ca a Londrei. Nu cred ca am petrecut vreun concediu mai ploios si rece la inceput de vara decat cel din Salzburg. Din prima pana in ultima zi nu avut parte decat de o ploaie groaznic de mocaneasca, interminabila, marunta si deranjanta. Ciudat cum intr-un cuplu gusturile pot sa difere atat de mult: pentru mine vremea aproape a stricat intreg concediul, pe cand pentru Cristi orasul asta ramane unul dintre cele mai frumoase si concediul unul pe placul lui. Daca e insa sa judec “la caldura” lucrurile, dand la o parte perdeaua continua de ploaie, sunt insa nevoita sa ii dau dreptate: orasul mi-e viu in minte chiar si dupa 2 ani si jumatate. La stradutele sale inguste si elegante imi zboara gandul cand spun “Austria”, si nu la cladirile reci si perfecte ale Vienei pe timp de vara, la magazinul lui Mos Craciun in miez de iunie, la unul din cele mai primitoare palate austriece si cea mai vesela gradina cu putinta. Nu pot decat sa imi inchipui cat de minunat poate fi in vreme de iarna acest oras, asa ca va las cu el asa cum l-am vazut intr-un inceput timid de vara.