Briose ciocolatii cu merisoare

 

Am pregatit bab-gulyas pentru prieteni, dar ce sens avea daca nu era pus pe masa la final si un desert! M-am tot gandit si consfatuit cu jumatatea, apoi am trecut la chestii mai drastice, ca de exemplu “sapatul” prin cutiile cu condimente de prin concedii sau adunate cu diverse ocazii si am ajuns la concluzia ca niste briose maronii cu ceva acrisor si glazura de zahar ar fi minunate! Am mai experimentat eu briose dar cred ca de data asta am nimerit o combinatie optima! Au fost pufoase, nu foarte dulci (la asta a compensat glazura) si cu o surpriza acrisoara in continut.

Din cantitatile astea obtineti, ca de obicei, 24 de briose, adica doua tavi:

1 pachet de unt – 200 gr
1 ¼ cani zahar alb
3 pliculete zahar vanilat
2 oua
2 ½ cani faina
5 linguri cacao
330 ml iaurt slab
1 plic praf de copt
100 gr merisoare / cranberries deshidratate (gasiti la Kaufflanduri)
1 pachet glazura de zahar cu aroma de punch de la Dr. Oetker

 

1. Pentru inceput, frecam bine de tot untul cu zaharul si vanilia.
2. Adaugam pe rand cate un ou si il incorporam bine, sa avem o crema pufoasa.
3. Amestecam faina cu praful de copt si cacaoa, apoi cernem 1/3 din cantitate peste unt. Il amestecam bine apoi adaugam ½ din iaurt.
4. Continuam cu 1/3 din faina, inca ½ din iaurt si terminam cu 1/3 de ingrediente uscate.
5. Incalzim cuptorul la 180-190 grade Celsius si asezam hartiute de briose in cupele tavii.
6. Pudram merisoarele cu putina faina, scuturam excesul si le adaugam in compozitia de briose.
7. Nu mai ramane decat sa portionam aluatul in forme si sa dam tava la cuptor pentru 35 de minute.
8. Cand toate briosele s-au racit, pregatim glazura Dr. Oetker cu 3-4 lingurite de apa rece, stropim briosele si le mai decoram cu ce apucam. Eu am folosit bobite de catina si jumatati de merisoare. Eu zic ca au fost delicioase! 

 

Avem insa de facut un comentariu legat de pachetul de Cranberries: in romaneste le-au tradus merioare, insa noi am fost de parere ca era vorba de “corne”, fructele acelea cu sambure mare si lunguiete (cel putin asa aratau), in nici un caz de merisoarele de padure, acele bobite mici si rosii asemanatoare cu afinele… am ramas usor nedumerita de traducerea folosita de producator… oricum… in briose au fost grozave, oricare din doua ar fi fost :).

 

42. Bab gulas sau gulas de porc cu fasole boabe

Ce ti-e o masa fara prieteni? Pentru asta sunt firmele de catering si masa intr-o bucatarie de firma, luata pe fuga. In ultima vreme am gasit ca e mai bine sa gatesti pentru mai multi si mancarea parca are alt gust daca la masa sunt cu totul vreo 6 prieteni flamanzi, si unde mai pui ca primesti si laude mai vesele si colorate decat ar merita o oala de gulas fierbinte! Mai sunt si alte avantaje: cu siguranta vei fi scutit de munca macar o zi din saptamana viitoare cand prietenii se vor intrece cu alte mese care mai de care mai gustoase si alte motive delicioase pentru cate o sticla de vin desfacuta sau pentru o bere spumoasa.

Am promis cuiva un gulas si am trecut la treaba! De data asta am incercat unul nu cu cartofi, ci un bab-gulas, adica unul cu fasole boabe, la concurs cu restaurantul acela minunat la care mancam de obicei la Vlaha. M-am sfatuit cu mama si am ajuns la concluzia urmatoare: gulasul de vita vine cu cartofi, iar cel de porc cu fasole. Asa ca, am trecut pe la nenea Florin din piata si am luat si un kilogram de pulpa de porc. Fasolea a fost una cat se poate de eco, din gradina lui Buni de la Rosiori, asa ca masa nu a putut fi decat un succes!

Pt 6-8 portii zdravene folosim:

1 kg carne de porc (pulpa)
500 gr fasole boabe
2 cepe
2 morcovi
1 patrunjel
½ telina mare
1 lingura cu varf de boia dulce sau iute, daca aveti curaj
Piper si sare, dupa voie
1 tub mic Crema Gulas
½ tub mare pasta de ardei
1 cescuta chimen
3 foi de dafin
Ulei pentru calit, nu prea mult

1. Pentru inceput, punem fasolea la fiert in multa apa. Evident, o scurgem dupa ce da un clocot si schimbam apa, apoi o lasam sa fiarba pana e moale.
2. Cat timp fierbe fasolea, spalam si uscam apoi carnea, o taiem cubulete mici, la fel si morcovii, patrunjelul, ceapa si telina. Punem toate astea la calit in putin ulei, pana cand toate bucatile de carne isi schimba culoarea si se rumenesc usor. Intre timp facem un ceai zdravan de chimen, cam 1.5 litri.
3. Cand carnea da semne ca s-a schimbat, adaugam boiaua, ceaiul de chimen si cremele de gulas si ardei. Saram acum si piperam dupa gust. Mai completam cu apa fierbinte, cam cat sa acoperim cu un deget carnea si legumele. Fierbem totul la foc potrivit, pana cand se fragezeste carnea.
4. Cand carnea e facuta, adaugam foile de dafin si le lasam cam 5 minute, cat sa elibereze aroma in mancare, apoi le scoatem. Dafinul schimba foarte mult aroma asemanatoare altfel cu cea a gulasului cu cartofi si  vita.
5. Scurgem fasolea, pastrand cam 2 cani de zeama, si o punem apoi peste gulasul nostru. Mai lasam sa fiarba cam 10 minute cat sa se combine gusturile, mai adaugand si sare daca mai trebuie. Daca sunteti curajosi si vreti un gulas iute, puteti pune putin Eros Pista sau orice pasta de ardei iute. Mancarea asta merge de minune cu ardei copti sau niste cornisoni in otet, dar cel mai bine se potriveste cu o mana buna de prieteni adunati in jurul mesei!

Ciorba de spanac cu aroma de toamna

 

De cand cu frigul asta si ploaia marunta si rece mi se pare ca cea mai buna e mancarea gatita, ciorba calda sau un gulas fierbinte. In piata mi-a facut cu ochiul o gramajoara frumoasa de spanac de toamna, verde si proaspat, asa ca am mai luat si niste usturoi si un lapte batut si am pornit spre casa. Cu ce sa scoti frigul din oase daca nu cu putin parfum de usturoi si aburi de ciorba proaspata? Mancarea asta mi-a placut mereu: e usor de facut, are savoare si e numai buna sa te incalzeasca. Ciorba de spanac, deci:

800 gr spanac
2 l apa
4 catei usturoi
Sare si piper dupa gust
2 linguri faina
1 lingurita boia
2 linguri ulei
1 lapte batut mare (330-450 ml)

1. Spalam, curatam de codite si rupem in bucati mari spanacul.
2. Cand apa cu sare clocoteste, adaugam spanacul si cateii de usturoi pisati.
3. Cat timp spanacul fierbe, pregatim un rantas: prajim cateva secunde faina si boiaua in lingurile de ulei, si stingem rapid cu 1 cana de apa rece. Frecam totul cu un tel, sa nu ramana cocoloase si ii dam drumul peste ciorba.
4. Spanacul deja fiind fiert, mai piperam putin ciorba, dupa care adaugam laptele batut si gata, putem stige focul. O mancare simpla, rapida si numai buna pentru toamna ce s-a instalat si in orasul nostru…

Tarta cu branza dulce

Saptamana trecuta am decis sa fac schimbari pentru doua-trei colege, sa le mai schimb jobul, transformandu-le in testere… de dulciuri. Noroc ca sunt fete intelegatoare si au inaintat  de bunavoie la sacrificiu. Am testat rabdarea lor cu o tarta cu branza dulce (nu chiar cheese cake…) insa eu zic ca am avut succes. Din cate am vazut nu au stat feliile mult pe masa asa ca postam descoperirea! Nu ia mult timp sa pregatiti o bunatate de desert, nu prea dulce si eu zic ca a fost si un mic dejun grozav, pe post de branzoaica de dimineata, langa o cafea cu scortisoara, asta daca tot vine si frigul…

Cam de asta aveti nevoie:

Blat:
½ pachet unt
1 ½ cana faina
1 zahar vanilat
2 linguri zahar
½ cub drojdie proaspata
100 ml lapte caldut + un praf sare si unul de zahar

Umplutura:
500 gr branza de vaci
250 gr ricotta
2 oua
4 linguri zahar
2 pliculete zahar vanilat
3 linguri mandarinetto (lichior de mandarine)
Coaja rasa de la 1 limeta
1 lingurita praf de coaja de portocala (de pe la magazine naturiste) http://www.greencuisine.co.uk/product_info.php?product_id=208&category_id=12
2 linguri gris
Pentru prezentare, 1 lingura de zahar praf si un plic de zahar vanilat

1. Dizolvam pentru inceput drojdia in laptele caldut cu un praf de zahar si unul de sare.
2. Framantam bine un aluat din faina, unt moale, drojdie si zahar, apoi il lasam cam o jumatate de ora sa creasca acoperit intr-un loc caldut, fara curenti de aer. Intre timp pregatim umplutura.
3. Frecam bine de tot cele doua tipuri de branza cu zaharul si galbenusurile, pana obtinem o crema. Daca e prea seaca branza de vaca (ceea ce nu ar fi dragut), o pasam cu un blender, sa o facem mai cremoasa.
4. Adaugam restul de arome: coaja de limeta, praful de portocale si lichiorul (pe asta puteti sa il inlocuiti cu suc de portocala sau coaja rasa), grisul, apoi la final albusele batute spuma.
5. Intindem aluatul si tapetam o forma de tarta cu el,  ridicand si o bordura pentru umplutura.
6. Intindem si nivelam frumos umplutura de branza, apoi dam totul la cuptorul preincalzit la 180-190 grade Celsius cam 35-40 de minute.
7. Cand s-a racit, pudram tarta cu zahar praf cu aroma de vanilie, apoi ne plangem ca nu ne mai ajunge tarta!...

Bulgaresti in otet – ultimul episod din sezonul conservelor

 

Mereu am fost o tipa “fashionista” pentru care moda a insemnat foarte mult: de exemplu, moda la noi acasa a fost in functie de sezon, bineinteles! In anotimpul cald acream ciorba cu smantana, in schimb in sezonul de iarna, nu e zeama buna la noi in casa daca nu e dreasa cu o lingura buna de ardei bulgaresti in otet. Ca atare, de ani buni, la noi rafturile camarii sunt musai accesorizate cu borcanele vesele in culori de sezon, mai iuti sau mai dulci, dupa cum nimerim materialul. Una din muraturile mele preferate sunt ardeii bulgaresti, rondele verzi-portocalii, chiar rosii uneori, de la care pun prin mancaruri nu doar ardeii in sine ci si otetul condimentat. Reteta mamei mele e una extrem de simpla insa imi place mai mult ca orice alta varianta incercata. O sa trec direct la subiect, ca e duminica si ma asteapta un pui ce striga “Rotiseaza-maaaaa!” iar ardeii copti imi lasa deja gura apa!

Mama obtine 10-11 borcane de 380 gr cum zice ea, din 1 kg ardei iuti bulgaresti. Metoda e urmatoarea:

1. Spalam si taiem rondele ardeii, apoi ii asezam frumos in borcane din acelea mici, obisnuite. Nu de alta, dar avem proportii de pastrat.
2. In fiecare borcan punem cate 2 linguri de zahar, apa rece de un deget si umplem apoi borcanele cu otet de 9 grade. Mai simplu de atat nu se poate, insa gustul dupa cateva saptamani e demential! Deja ma gandesc la o ciorba de pui aita imbunatatita cu zeama de pe ardei plus bulgaresti, desigur! Sa aveti o duminica placuta si plina de bunatati!

Ketchup de casa - Episodul 2 in bucataria mamei mele

 

Daca la intrebarea primordiala legata de ou sau gaina raspunsul nu mi-e clar, cu siguranta bulionul a venit inaintea ketchup-ului. Spuneam ca de la bulion pornesc multe alte bunatati, si nu ma refer doar la un Bloody Mary, ci la o plaja culinara mult mai intinsa: ciorbe, sos de rosii pentru chiftelute, zacusca ori un minunat ketchup de casa, asta ca sa ajungem la esenta postarii de azi. Singurul neajuns al retetei noastre este cantitatea mica (5 borcane) si faptul ca se termina vazand cu ochii un borcan scos la sacrificiu. De la sandwichuri calde sau reci, la cartofi prajiti cu ochiuri, nu mai vezi decat borcanul care speri sa nu se mai termine niciodata…

Avem nevoie de:

2 kg gogosari
1 l bulion
6 linguri zahar
2 linguri sare
1 lingurita cimbru
1 lingurita rozmarin praf
1 lingurita oregano
1 lingurita maghiran
2 linguri mustar dulce

1. Se spala si curata de seminte gogosarii, apoi se dau prin masina de tocat.
2. Imediat dupa, ii punem la fiert cu bulionul trudit anterior, la foc iute, sa scada bine de tot.
3. Cand totul clocoteste, adaugam toate mirodeniile si mai lasam la fiert o jumatate de ora buna.
4. Cand a scazut suficient, lasam sosul sa se raceasca, dupa care il pasam cu ajutorul unui blender. Ca sa scoatem aerul din compozitie, mai lasam la fiert ketchupul cam 15 minute, timp in care incalzim borcanelele in cuptor. Din proportiile astea dupa cum spuneam obtinem 5 borcane, insa sunt aur curat! Mie imi amintesc nespus de mult de gustul copilariei cand supravietuiam  orelor de educatie fizica (de la ora 5 la 7 seara) numai la gandul ca acasa ma asteapta portia de cartofi inmuiata in sosul asta. Si cand imi amintesc cat de greu ajungea rozmarinul si punguta de oregano la noi in bucatarie in vremurile alea, imi vine sa spun “Va pup, tanti Eva!”

Sosul asta numai de oameni draguti imi aminteste si mai ales zilele astea, cand frigiderul nostru s-a mai imbogatit cu alte 2 retete de sos la borcanel, si inca doua de exceptie, pe care la anul ne vom vedea nevoiti sa le reproducem sub licenta Alexandra O. Multumim, Alexandra!

Bulion – un inceput pentru multe alte bunatati

 

In colaborare cu mamica mea, am pus tara la cale zilele astea, iar decizia finala a fost de a imbogati bucatariile celor dragi noua cu secrete bine pastrate pana acum de ea. In sensul acesta, postam impreuna, in cele ce urmeaza, cateva dintre cele mai gustoase bunatati pentru iarna, cu mentiunea expresa ca degustarea primului borcan sa se faca “dupa prima ninsoare”! Nu de alta, dar cam asta a fost regula No. 1 in familia mea, inca de cand bateam zilnic drumul pana la gradinita si inapoi. Deci de ceva vreme as zice, chiar daca 20 de ani mai tarziu, un blond inal schimba regula spre fericirea tatalui meu. Ce ti-e si cu soacrele astea… Cedeaza mai usor decat un borcan neincalzit suficient inainte de a turna zacusca fierbinte.

In cei cativa ani de cand gatesc recunosc cu jena ca nu am pus pe iarna decat o dulceata de mango si kiwi si un sos de ardei Capia, foarte asemanator cu zacusca in realitate, insa cu mana pe inima declar ca ambele au fost reusite. Retetele ce le voi posta in continuare la capitolul “La prima ninsoare” au fost gatite in deplasare, nu pe Vlaicu, si nici macar de mine, ci de mama, evident, insa suntem asa de mandri de rezultate incat merita facute cunoscute tuturor. Voi scrie despre cum Cristi a trecut prin masina speciala pentru tocat rosii toate cele 25 de kilograme cumparate impreuna cu mama, numai rosii oltenesti zemoase si potrivite pentru bulion; apoi vom vedea cam ce se mai poate face cu bulionul asta si pentru ce merita efortul, de exemplu un ketchup de casa de sa iti bati copiii de la el! Mai punem ceva simpatic pe iarna, niste borcanele iuti si colorate, numai bune sa scoata raceala din noi langa o ciorba de iarna, si anume niste ardei bulgaresti in otet. Cam atat anul asta, mai pastram secrete si pentru altcandva.

Incepem deci cu Bulionul mamei mele:

25 kg rosii pentru cam 17 litri de suc
½ kg zahar
9 linguri sare pt muraturi

enorm de multa rabdare, cam 4 ore

1. Pentru inceput facem rost de una bucata ginere dornic de treaba si o soacra iubitoare, numai in cazul in care exista un grad ridicat de compatibilitate intre cei doi. Rosiile se aleg numai de catre mama: zemoase pentru suc, carnoase daca urmarim o pasta mai consistenta. Livrarea  rosiilor in bucatarie cade strict in sarcina ginerelui. Incepe acum o stransa colaborare si cateva ore de “bonding” serios intre cei doi.
2. Se spala rosiile, se taie apoi in sferturi iar mana de barbat le da prin masina speciala. Asta cam dureaza, asa ca e nevoie de rabdare.
3. Va dati seama ca o astfel de cantitate cere niste cratite pe masura, in cazul nostru 3 la numar, in care sucul de rosii va fierbe in jur de patru ore. Regula e urmatoarea: fierbe atat cat sa scada zeama, in orice oala, cam de 4 degete – o palma (de mama, nu de ginere!).
4. Cam cu o jumatatea de ora inainte de fi gata bulionul, adaugam zaharul si sarea, apoi mai lasam o lecuta sa fiarba sucul. Aici il mai puteti potrivi dupa gustul propriu, dar proportiile ideale cam astea sunt, asta dupa ani buni de experimente si sute de kilograme de rosii la activ.
5. Punem bulionul in sticle bine spalate inainte si incalzite in cuptor cateva minute, pentru dezinfectare dar si pentru a nu ceda la contactul cu bulionul fierbinte.
6. Dupa ce am strans bine de tot capacele, renuntam sa ne mai gandim la bulion pana la iarna! As vrea eu, insa la cat de buna e reteta deja din camara noastra au disparut niste sticlute… Ce mai castigati? Timp petrecut in familie, mai strangeti niste legaturi cu cei dragi si descoperiti ca soacrele sunt totusi mai mult mame…