51. Glögg sau vinul fiert al suedezilor

 

Cu ce sa astepti oaspeti in vremuri friguroase, acum in pragul sarbatorilor, daca nu cu un vin fierbinte, aburind a mirodenii? Cel mai potrivit l-am gasit in traditia suedeza, in cana de glogg fierbinte, cu arome echilibrate, nu exagerate, o bautura ferma, in caracterul vremurilor de iarna, cu o paleta de arome tipice pentru un vin fiert bun, gustos, pregatit sa iti deschida apetitul pentru inca o cana si o poveste langa ea. Suedezii mai pun la fiert si cateva stafide si migdale, asa, cat sa simta mai bine aroma Sarbatorilor, ca sa nu mai spunem de biscuitele cu ghimbir ce insoteste cana.

Pentru 4 adulti:

1 sticla (750 ml) vin rosu (demisec)
1 cana vin alb licoros (foarte dulce)
½ cana zahar brun
1/8 lingurita cardamon praf
¼ lingurita ghimbir praf sau 3 feliute zaharisite
½ lingurita scortisoara
10 cuisoare
2 linguri de stafide daca vreti, dupa ce ati strecurat vinul fiert

1. Cu minim doua ore inainte de a  servi licoarea, amestecam toate ingredientele si le lasam la rece, mai putin stafidele. Daca le vreti, pe astea le punem dupa ce strecuram vinul, apoi il mai incalzim putin cu ele.
2. Cand musafirii au ajuns, punem oala pe foc, pana la 60-70 grade Celsius, fara sa fiarba deci vinuletul, sa il infierbantam doar. Altfel ne alegem cu suc de struguri, fara urma de alcool. Strecuram gloggul in cani si asteptam sa inceapa “Leap Year” si Matthew William Goode la televizor… n-o fi el tocmai suedez, dar merge de minune cu vinul asta!

Bun venit Miss A si Marina Bunia! O cana pt voi, fetelor!

50. Risalamande - budinca daneza de orez, la vreme de Sarbatoare

 

Ei bine, desertul asta danez a fost pura incantare! Daca am reusit sa il fac pe Cristi sa manance o portie intreaga de budinca de orez si sa mai si intrebe daca mai facem, cred ca merita tot efortul pentru blogul asta! Probabil exagerez: blogul merita pur si simplu pentru incantarea mamei mele de a-si vedea marea majoritate a retetelor de familie pusa in practica si in imagini de “gospodina lu’ mamica”… in orice caz, nu exagerez cand spun ca budinca noastra de orez e gustoasa, iar a danezilor e delicioasa! Ce face diferenta intre cele doua? Sosul elegant si o frisca naturala cremoasa de partea danezilor, insa nici albusul cu rezultat pufos si pudra de cacao nu se lasa mai prejos la reteta mamei mele. Risalamande (sau orezul cu migdale) e o budinca traditionala in serile de Craciun din Danemarca, inca de la sfarsitul secolului al nouasprezecelea. E un mix de budinca de orez pastrata din seara de 23 decembrie, frisca batuta si migdale, cel mai adesea servit in compania unui delicios sos de cirese (kirsebærsauce), la finalul Cinei de Craciun. Noi am pregatit-o inainte, din pura pofta si curiozitate si mai ales ca am dat peste niste pungute cu fulgi de migdale. Cu rabdare, la treaba!

Pentru 4 portii:

500 ml lapte
1/3 cana orez (80 ml)
2 linguri zahar
2 pliculete zahar vanilat
200 ml frisca naturala
1 cana suc de la compot de cirese, pastrand ciresele de o parte, sau visine din congelator
2-3 lingurite amidon
25-30 g fulgi de migdale sau migdale tocate

1. Cand laptele amestecat cu zaharul si vanilia incepe sa fiarba la foc mic, adaugam orezul. Fierbem tot cam jumatate de ora buna, amestecand mereu, pana cand orezul e facut, si budinca pregatita. O dam la o parte, sa se raceasca.
2. Batem frisca, eventual cu o lingura de zahar pudra. O punem apoi peste orez, numai cand acesta s-a racit, amestecand cu grija, sa nu se lase frisca de tot.
3. E momentul fulgilor de migdale sa intre in scena. Amestecam cateva linguri in budinca de orez, apoi o distribuim in cupe.
4. Ultimul pas – sosul de cirese. Pastram ciresele din compot pentru budinca, deasupra ei. Putem folosi si visine din congelator, dupa ce au dat un clocot in sucul de cirese. Cand zeama fierbe, fara fructe, adaugam amidonul dizolvat intr-o cescuta de apa rece, mai fierbem cateva minute sa prinda consistenta, apoi il imprastiem in mod generos peste budinca nostra cremoasa de orez cu migdale, si incercam sa ne imaginam un Craciun in infrigurata Danemarca…

49. Machanka – tocanita de porc de prin Belarus

 

Cam straine mi-au devenit butonasele din jumatatea asta de tastatura, pe cand zona plina de cifre striga “Mai lasa-ne si pune si tu ceva la fiert, ca am obosit de atatea calcule!” Parca imi era dor de ceva inexact, dar mai mult parca tanjeam dupa ceva miros de mancare proaspata si caldura in bucataria de pe Vlaicu. Ca rezultat concret al acestor ganduri s-a decongelat o jumatate de kilogram de pulpa zdravana de purcel, asta mai ales ca e perioada in care vecinii te imbie la fripturi zemoase, carnati parfumati puternic cu usturoi si jumerute rumene de la sacrificarea nefericitului grasun. Am pregatit, in cinstea tuturor macelarilor de ocazie din perioada asta vesela de an, o tocana de purcel grozav de buna, din nu tocmai veselul Belarus.

Aspectul tacanitei asteia nu e tocmai ce o juma’ de unguroaica ar prefera, atata vreme cat mancarea asta nu da semne ca ar fi prietena cu boiaua ori cu un Eros Pista. Cu toate asta, abia mai puteam sufla dupa o portie de oameni mari stearsa din farfurii dintr-o suflare. Sosul e cremos datorita smantanii, gustul nemaipomenit si aroma de sos gatit la cuptor, o grozavie! Ciudata combinatia de aragaz si cuptor, insa cu un rezultat neasteptat. Ideea e de bun augur, tocmai cand simteam nevoia de ceva nou si vechi in acelasi timp in meniul nostru. Va recomand cu mare drag tocanita asta de porc, fie cu piure de catofi, fie in adevaratul stil bielorus: cu cartofi natur ori clatite neindulcite, mai groase, muiate in sosul gustos.

Pentru 6 portii:

500-600 g carne de porc, polpa e numai buna
1 ceapa mare
3 linguri de ulei
2 linguri faina
1 cub vita
Sare si piper
1 lingurita cimbru uscat
200 ml smantana pentru gatit

1. Spalam, stergem si taiem cubulete generoase carnea de porc, apoi tocam marunt ceapa.
2. In 2-3 linguri de ulei, punem carnea si ceapa la prajit, pana cand carnita se rumeneste usor. Cam 20 de minute.
3. Acoperim cu apa, cam de 1 deget peste nivelul carnii, apoi cand oala da in clocot, adaugam cubuletul de vita. Saram si piperam, dupa gust, apoi adaugam si cimbrul si fierbem totul cam 40 de minute, sa mai scada zeama.
4. Prajim 2 linguri de faina apoi, in 2 linguri de ulei, stingandu-le dupa cu 1 cana de apa si adaugam ingrosala in tocana. Mai firbem vreo 5 minute, apoi adaugam smantanica.
5. In final dam totul la cuptorul preincalzit la 180-190 grade Celsius, cam 20 de minute. Grija deci in ce oala pregatiti tocana, sa reziste manerele in cuptor. O grozavie de mancare dintr-un tinut cu traditii culinare cunoscute noua din vremurile “mai reci”, insa care au pastrat savoarea mancarii simple dar copioase.

Salata Vitamina C... de la Cristina, evident!

Cu vremea de afara cam un lucru e sigur: stranuturile vor deveni ceva comun zilele astea, cand ba e ingrijorator de cald si ploua, ba da frigul dintr-o data. Ma gandesc ca am putea gasi o solutie intr-o vitamina acrisoara sau intr-o cupa plina de astfel de vitamine, numai bune de luptat cu vremea schimbatoare de la inceput de decembrie. Daca maine Nicolae ne face o vizita, sunt convinsa ca mai toata lumea o sa gaseasca prin ghetute ingrediente pentru o astfel de salata. Nu ne trebuie decat un car de rabdare pentru rodie, asta daca a zacut pe raft mai mult decat necesar si in cazul asta desfacutul ei o sa ne dea dureri de cap. Daca insa pare a fi proaspata, game on!

Pentru doua vitaminizari:

1 portocala

1 kiwi

1 sweetie

1 conserva mandarine

1 lingura miere

4 linguri lichior de mandarine

1. Curatam fructele, pastram perlutele de rodie intr-un bol, portocala si un kiwi le feliem, iar pe sweetie il "decorticam" de tot, sa ramana numai pulpa lui.

2. Conserva de mandarine o strecuram si ii pastram zeama intr-o craticioara. In ea mai amestecam mierea si lichiorul de mandarine si infierbantam sosul pentru salatica noastra vesela.

3. Asezam fructele in straturi in cupe sau pahare sau ce mai gasiti voi, dupa care imbaiem rezultatul in siropul licoros. Tot ce vom vrea e ca cel de langa noi sa spuna "nu mai pot!" ca sa putem lua si portia lui!

Compot de visine cu aroma de iarna

 

Cu aer de concediu, la inceput de sezon de sarbatori am pus pe foc un compot numai bun sa incalzeasca diminetile cu promoroaca. Nu numai ca are culoare de sarbatoare, dar parca ne mai aduce putin chef de gatit si pus cuptorul la munca. In asteptarea unor retete cu aer de Craciun compotul e o introducere delicioasa pentru aromele tipice: cuisoare, scortisoara si alte asemenea mirodenii. Asa ca numai bine putem scoate prima punguta de visine congelate, pregatite parca numai pentru incantarea unui bol fierbinte.

Pentru 4 persoane avem nevoie de:

300 g visine congelate
½ l apa
4-5 linguri zahar
1 lingurita scortisoara
6 cuisoare
2 linguri zama de lamaie
1 felie lamaie

1. Punem la fiert apa cu zaharul si mirodeniile.
2. Cand aproape fierbe, punem visinele congelate, zeama si feliuta de lamaie.
3. Lasam la fiert compotul cam 5 minute si gata! Ne asezam la geam si asteptam prima ninsoare adevarata langa un bol fierbinte de compot aromat cu visine si scortisoara, in spiritul sarbatorilor ce se apropie…

48. Piyaz – o salata turceasca pentru amintiri de vara

 

Nu am fost in Turcia, dar salata asta e numai buna sa ne duca cu gandul la vremuri mai calduroase asta daca mai stam si cu o revista deschisa la pagina Antaliei. Mancare traditionala pe la turci, piyazul poate sa aiba la baza nu numai fasole ci si naut sau alte boabe de acest gen. Unde mai pui ca poate sau nu sa aiba rosii si mai ales patrunjel verde. Ce se pastreaza in mai toate variantele e oul fiert tare. In Antalia nici nu e considerata o salata ci un fel principal de mancare si are nu ulei de masline, ci de susan. Noi am mers pe cea mai comuna varianta a salatei si e foarte clar ca o vom mai repeta. Am folosit doua feluri de conserve: fasole alba si fasole pestrita. A iesit o bunatate de mancare ce m-a dus cu gandul la vremea copilariei in care tata facea felul asta mai simplu insa la fel de delicios si consistent: doar fasole fiarta in zeama proprie, inainte de o oala de fasole frecata, putin ulei si cepa rosie taiata feliute… o bunatate!

Pentru 4 portii:

2 conserve de fasole fiarta
3 fire ceapa verde
3 linguri rosii tocate din conserva sau 2 rosii proaspete
4 oua fierte tari
2 linguri ulei de masline
2 linguri otet de vin

1. Fierbem oula cat mai tari, le curatam si taiem apoi in sferturi.
2. Amestecam fasolea scursa bine din conserve cu ceapa taiata rondele si rosiile scurse de zeama. Restul conservei de rosii merge de minune intr-o ciorbita ca cea pe care v-am descris-o mai devreme, deci nu se pierde.
3. Asezonam salata cu ulei de masline si otet de vin, eventual sare, daca mai simtiti nevoia.
4. Asezam feliile de oua fierte deasupra salatei si pornim cu gandul spre un eventual concediu in vara viitoare, macar de dragul de a face planuri sau cheful de concediu… o minune de salata, numai buna daca punem la socoteala si postul asta mai vesel…

Ciorbita cu mazare si paste

Intorsi de la un drum lung, ciorba asta mi-a stat in minte ceva zile bune! Buna mancare au austriecii, dar nicaieri nu vezi o ciorba mai buna ca la tine acasa, in stil romanesc, cu de toate pentru toti! Imi place genul asta de ciorba nu numai pentru ca e acrisoara si deci pe placul meu, dar mai ales pentru ca e colorata si aduce a toamna calda, mai de graba decat a vremea rece si posomorata de afara. A mers foarte rapid, de nici nu am apucat sa scriu despre locuri si oameni noi, din ultimele drumetii. Inca ma mai gandesc la un mod de a reproduce patiseria incercata in concediu, dar jur ca austriecii astia nu se lasa prea usor la capitolul destainuiri, asa ca, pana una-alta, ma delectez cu o ciorbita a la Cristina V, numai buna sa incalzeasca serile din Cluj, si poate si pe cele ale lui Calin din Snohomish :).

6 portii zdravene va ies din:

1 ceapa
2 morcovi
1 patrunjel
½ radacina telina
3 cartofi
1 cana mazare boabe
3 linguri paste pentru supa (de care gasiti, eu am avut niste spirale mici unguresti)
½ conserva rosii cubulete
2 cuburi pui
1 lingura sare
2 linguri otet de pe ardei iuti bulgaresti
Cam 2.5 litri apa

1. Curatam legumele, tocam ceapa marunt si rondele morcovii si patrunjelul. Taiem cubulete si telina si le punem pe toate la fiert.
2. Dupa ce supa a dat o unda, adaugam cubuletele de pui si asteptam pana cand morcoveii sunt aproape gata.
3. Adaugam acum rosiile din conserva, cartofii taiati cubulete, mazarea si pastele.
4. Mai fierbem toate astea la un loc cam inca 15 minute, sa fie bine fierti cartofiorii, apoi adaugam sarea si otetul de pe ardeii iuti. Grija la timpul de fierbere al pastelor. Ale mele aveau pe ambalaj 8-16 minute, de asta le-am pus o data cu cartofii si mazarea boabe.
5. Nu mai ramane decat sa savurati o portie zdravana si ziua parca e mai frumoasa acasa, la caldurica…