Caesar Salad

 

Uite ca am revenit, cu o intindere la piciorul drept, dureri de cap si ale multor alte organe dupa 8 Martie cel fericit, dar mai ales cu o extraordinara experienta de viata. In plus am o foarte hotarata solicitare catre finu’ de a nu se angaja in polemici pe tema 8 Martie, mai ales vis-à-vis de suferinta barbatilor in lupta cu stresul si nervii provocati de arzatoarea lor dorinta de a oferi tuturor femeilor un fir de floare, de orice soi ori provenienta ar fi el :). Daca exista in lumea asta vorbe care dor (pe mine una fizic, deja!) asta sunt de acu’ inainte “Dom’soara, EU NUMAI…” ori “Buchet de primavara”. Le-as elimina cu mare drag din vocabularul oricarei limbi, fie ea romana, maghiara, franceza ori engleza stalcita, cel putin in luna martie a oricarui an. Nu cred ca e cazul sa mai explic de ce. Nu mi-am putut inchipui ce inseamna industria “Ziua Femeii” pana mai zilele trecute, si credeti-ma, Industrie este! Un efort urias, zeci de ore de munca, stres si izbucniri, clacari si nebunie curata, toate astea urmate intr-un final de zambete, prientenii mult mai stranse, hohote incontrolabile de ras, euforii cu parfum de zambile cum spunea Alina si in final inventare nesfarsite si calcule interminabile pentru departamentul groazei. Insa totul e bine cand se termina cu bine, asa ca iata-ne din nou scriind, gatind si savurand clipele de liniste pe care ni le ofera viata din cand in cand.

Dupa un an de zile de gateli si ceva randuri scrise, subsemnata face o sesizare legata de bilantul bloguletului: am ajuns abia la jumatate cu retetele europene, insa imi va face o si mai mare placere de acum in colo sa le gatesc pe cele ce le-am mai descoperit, traditionale ori cu origine pe Vlaicu in Cluj-Napoca, in speranta ca poate asa mai convingem oamenii sa descopere micile placeri ale vietii intr-o farfurie ori pahar plin.

Ca o pauza la jumatatea drumului, m-am gandit sa mai facem un pool, punand pe masa trei retete de peste ocean, minunate salate cu povesti care mai de care, renume si aprecieri in toata lumea. Gatim Salate Caesar, Waldorf si Cobb, toate americane, una mai delicioasa decat cealalta, punand la bataie cate o reteta de cocktail in cinstea preferatei finale: un Screw Driver, White Lady ori Side Car, in ordinea numerelor de pe tricoul concurentelor :).

Prima salata pe care am gatit-o a fost o salata Caesar de pomina! Daca ar fi sa aleg doar una din cele trei salate, probabil ca in ziua in care am pregatit-o asta ar fi fost preferata mea. Salata asta se zice ca ar fi pus-o primul pe masa Caesar Cardini, proprietarul unul lant hotelier ce a locuit in San Diego si Tijuana, in perioada Prohibitiei. Fiica acestuia povesteste ca salata a fost rezultatul unui 4 Iulie mult prea aglomerat, cand tatal ei a adaugat un “by the chef” garniturii pregatite din ceea ce ramasese in camara restaurantului la finele zilei. Salata originala nu continea fileuri de anchoa iar aroma subtila, deosebita a salatei provine de la sosul Worcestershire ce le contine, folosit in dressingul ei. Pe asta il gasiti cu siguranta in orice Hypermarket si merita cumparat.

Am fost 4 la masa si ne-a mai ramas pentru inca doi din:

2 capatani de salata verde
1 kg piept de curcan
Sare, piper si putin ulei pentru grill
Crutoane din 4 felii mari de paine si ulei de masline (cateva linguri pentru stropit crutoanele)
Parmezan ras
Sos: maioneza de casa cu mustar - 4 linguri (1 galbenus, 1 lingurita buna de mustar si ulei vegetal)
4 linguri smantana (noua cu smantana ne-a placut mai mult)
2 catei usturoi zdobiti
1 lingura zeama de lamaie
Sare, piper
2 lingurite sos Worcestershire

1. Pregatim pentru inceput carnea. Toate aceste salate se fac cu piept de pui, insa noua ne-a facut pofta un piept frumos de curcan in vitrina magazinului de pe Eroilor. Spalam carnea, o stergem cu un prosop de hartie, apoi o feliem, saram si piperam si punem feliile la gril. Facem niste gratare din piept de pasare, pe care la final le taiem cubulete.
2. Spalam si curatam salata verde, apoi o scurgem bine de apa.
3. Pregatim crotoanele: taiem painea cubulete, o stropim cu putin ulei de masline auriu, apoi o dam la cuptor 10-15 minute la 180-200 grade Celsius, pana se rumenesc cubuletele.
4. Urmeaza sosul: pregatim o maioneza dintr-un galbenus, 1 lingurita buna de mustar si ulei, pana obtinem cam 4 linguri de maioneza ferma. Zdrobim si frecam usturoiul cu zeama de lamaie, sosul Worcestershire, apoi il adaugam impreuna cu smantana peste maioneza. Saram si piperam, apoi e gata sosul!
5. Pe un pat de salata verde asezam cubuletele de carne, crutoanele, sosul si in final presaram parmezan din belsug. O salata de zile mari, gustoasa, consistenta zic eu, numai buna de impartit cu prietenii la cina…

Pricomigdale Juci Mama

 

Imi tot bateam capul sa imi amintesc ce desert sau reteta am facut zilele trecute si care imi scapa. Aveam convingerea ca am gatit ceva dulce, dar postarea ia-o de unde nu-i! Asta pana cand am trecut azi la treburile de weekend gen recensamantul camarii, ordine in balcon si strans de prin bucatarie, cand am dat in cuptor de doua tavi tapetate cu hartie de copt cu urme lasate de niste discuri dulcege si miez de nuca. Asta a fost momentul in care a sclipit si la mine beculetul ca la verificarea inregistrarilor contabile din Mentor! Erau Pricomigdalele lui Juci Mama, matusa bunicii mele, puse la incercare weekendul trecut la concurenta cu tarta adusa de doi buni prieteni. Mi-au rezultat cam 28-30 de rotocoale dulci si numai bune de rontait la un joc. Am mers pe varianta clasica din caietul matusii, fara adaosuri de arome, asa ca uite reteta noastra, veche de vreo 40 de ani:

3 albusuri
250 g zahar pudra
250 g nuca macinata

1. Batem albusurile spuma cu un praf de sare, nu prea tare, apoi incepem sa adaugam zaharul praf in ploaie, batand in continuare spuma. Dureaza ceva timp pana obtinem o spuma tare si consistenta.
2. Cand e gata spuma de albus si zahar, adaugam nuca macinata fin, amestecand cu grija sa nu se lase compozitia.
3. Pe hartei de copt punem gramajoare cu o lingura. Grija sa lasati spatiu intre ele.
4. Coacem pricomigdalele in cuptor preincalzit la foc mic (vreo 135-140 grade Celsius) cam 60-80 de minute in functie de cuptor, pana cand sunt facute si in interior si nu sunt lipicioase. Cam astea sunt fursecurile mele preferate. Merg la cafea, ceai ori discutii vesele la o sueta…

Martini si un Martisor

De 14 Februarie nu am fost vesela deloc, iar 8 Martie se anunta a fi si mai tragic. Cu toate astea, trecand peste oboseala fizica si epuizarea orelor fara de sfarsit de ieri, de 1 Martie, pot sa spun ca in sfasit am avut si o sarbatoare vesela la locul de munca. Am o grupare jucausa la magazinul din Iulius care a facut din 1 Martie comercial un 1 Martie colorat, amuzant, competitiv fata de cel inregistrat anul trecut la casa de marcat si pentru asta fetele merita paharul sus! Am facut clasicul Martini pentru garnitura sa: doua masline si doi ardei iuti - Ioana, Ilena, Zsuzsa si subsemnata, toate scufundate in dulce-amaruia betie a sarbatorilor de primavara!

60 ml gin

15 ml vermut alb

gheata

2 masline cu ardei pe o scobitoare

Scuturam in shaker gheata cu cele doua tipuri de alcool, strecuram rezultatul intr-un pahar tipic pentru Martini, apoi decoram clasica bautura cu masline delicioase, si un martisor, asa... de 1 Martie, si cateva prietene la o sueta!...

Omleta si baby spinach… de primavara!

 

Am descoperit azi un cuplu de zile mari: omleta simpla si baby spinach, ori bebe-spanacelul cum ii zic eu. Gasiti felul asta de spanac la hypermarketuri, la rafturile cu salate la rece, pe langa chive, menta proaspata, rozmarin ori cimbru. Eu am luat o punga pentru una din salatele pe care le-am facut si mi-au ramas doua maini bune. Mi-a venit rapid in minte combinatia cu omleta si ma bucur acum ca am facut-o. Pot spune ca de azi e omleta mea preferata, si singurul regret e ca nu am avut cu cine sa o impart azi la ora asta, asa ca ii raman datoare lui Cristi cu o portie simpatica! E colorata, super-gustoasa, gata in 5 minute, asa ca micul dejun festiv nu mai e de weekend!

Pentru o portie adevarata:

2 maini bune de baby spinach
3 oua
2 linguri ulei de masline
Sare si piper, un praf bun din fiecare
1 praf oregano
Patrunjel verde
Rosii cherry si ridichi pe langa…

1. Batem ouale cat mai bine, sa avem o omleta pufoasa, cu un praf de sare, evident.
2. Spalam si stergem de apa spanacelul.
3. Cand e incins uleiul de masline in tigaie, aruncam acolo jumatate din spanac, pentru un minut, cu un praf de piper.
4. Adaugam apoi ouale batute si le intindem in tigaie peste spanac. Adaugam un praf de oregano, apoi, cam la un minut distanta, inainte de a se inchega ouale deasupra adaugam restul de spanac si patrunjelul verde. Cel din urma a fost surprinzator de bun. Am vrut initial sa sar peste el ca nu sunt fana lui, insa mi-a amintit grozav de bine de niste ciuperci la cuptor, ca si aroma.
5. Tinem sub capac omleta, iar cand da semne ca se coace un pic si sus, se poate intoarce pe cealalta parte. O coaceti pana e bine facuta, ori cum va place. Ii mai adaugati in farfurie rosioare si ridichi proaspete si primavara e deja in casa voastra!

Shake exotic

 

Asta a fost un deliciu. L-am facut intr-o seara la repezeala si mi se pare ca am nimerit tare bine ingredientele. Mai simplu de atat nu cred ca se poate obtine o bautura cu aroma exotica si in plus sa tina si de foame pe seara. A avut un gust grozav, asa ca uite din ce va ies doua pahare:

1 banana
150 ml Activia de baut cu mango si papaya
2 lingurite zahar brun
1 plic zahar vanilat
1 capacel de esenta de portocale
Lapte in completare in blender pana la 400-450 ml.

Toate astea azvarlite intr-un blender fac minuni! Aroma de concediu la pahar in numai cateva minute!

Saptamana viitoare mai facem un pool. Punem la bataie 3 salate de peste ocean, tipic americane, sa mai introducem putina varietate in meniul nostru. Stiu ca am declarat ca voi gati 121 de retete europene intr-un an de zile, dar iata ca abia am ajuns la europeana cu numarul 60. Nu-i bai, zic eu, atata timp cat am descoperit ce-mi place sa fac cel mai mult, pe langa rezolvatul de probleme zi de zi intr-o minunata florarie, asa ca merita sa mai continuam cu mese fel de fel. Stiu ca multi dintre voi ati dat prin State, asa ca sincer sper sa imi spuneti ce diferente descoperiti intre variantele mele de salate si cele la care ati poftit la fata locului. O sa gatim Caesar, Waldorf si Cobb Salad, cele mai reprezentative as zice eu pentru meniurile de salate americane. Pana atunci insa, pofta buna sa aveti la ce gatiti!

Tagliatelle cu sos de carne si mazare

 

Reteta asta eu o fac de multa vreme, iar ideea ei de baza o am de la o buna prietena din Camin, Dana, nasa nasei mele. A prins miscare in Italia si imi spunea ca e cel mai usor sos pentru paste si care ei ii placea mult la vremea cand povesteam de locuri insorite si vremuri bune. Nu am mai mancat de mult paste cu un asemenea sos, asa ca punga aia de carne tocata ne-a dat prilejul unei mese grozave de weekend. Cu siguranta aveti cam tot ce va trebuie asa ca e usor de facut si merita. Noi de data asta nu am folosit spaghetti ca de obicei ci am ales tagliatelle de la Panzani si bine am facut! Lasate al dente sunt o minune de mancare si un pachet satura 4 oameni. Urmatoarea punga e rezervata pastelor cu nuca macinata si zahar, in amintirea lascutelor din copilarie…

Pentru 4 portii aveti nevoie de:

500 g pulpa de porc tocata
1 ceapa alba
1 lingura sare
1 cana mazare verde congelata
1 1/2 cana bulion
Piper
2 lingurite maghiran
3 linguri ketchup dulce
3 linguri pasta de ardei
1 cana apa
1 lingurita zahar
500 g tagliatelle fierte in multa apa cu sare cam 12 minute
Parmezan ras in farfurii, peste sos

1. Tocam ceapa marunt, apoi o calim impreuna cu carnea in cateva linguri de ulei, pana cand carnea isi schimba culoarea si se rumeneste usor. Saram si piperam, apoi adaugam mazarea congelata.
2. Mai calim vreo 5 minute amestecul, apoi adaugam apa, bulion, pasta de ardei si restul de condimente. Sosul mai fierbe vreo 20 de minute pana cand carnea a facuta bine si mazarea patrunsa.
3. Intre timp, fierbem pastele in multa apa cu sare, apoi le scurgem si asezam frumos in farfurii. Punem sosul deasupra, apoi presaram cascaval ras ori parmezan si umplem burticile aproape pana la refuz, sa mai lasam loc si pentru un desert! Chiar simplu, nu?

Gulii umplute cu carne de porc

 
Zilele trecute am facut recensamantul in frigider si congelator, lucru care a dus la doua retete de moment excelente, zicem noi si Cami, cea care s-a declarat foarte incantana de prima, cea care combina guliile si carnea de porc. Am avut in total un kilogram de pulpa de porc tocata din care am facut pe de o parte umplutura pentru gulii si sos pentru niste tagliatelle Panzani (mai astea chiar nu se lipesc :)!), un fel de mancare mai delicios decat cealalt. Am fost foarte incantata de combinatiile mele, asa ca am hotarat sa le facem cunoscute. Dintr-o jumatate de kilogram de carne tocata va ies cu siguranta 8 gulii potrivite. Eu am facut alta miscare: am umplut doar 4, iar restul de umplutura am transformat-o intr-un soi de terina la cuptor, niveland amestecul usor imbunatatit cu bulion intr-o cratita si stropindu-l cu vreo doua linguri de ulei de masline. A stat semi-terina mea impreuna cu tava de gulii cam o ora si zece minute dupa care ne-am batut cu Cami de la ea, asa incat Cristi al nostru s-a delectat doar cu guliile. Eu zic ca aroma mancarii a venit de la ardeiul gras si oregano, insa ei au votat intreaga combinatie.

Pentru 8 gulii, deci:

500 g pulpa de porc tocata
1 ceapa mare
Vreo 3 linguri de ulei pentru calit carnea
O cana pulpa de la guliile scobite, tocata
1 ardei gras rosu
2 fire ceapa verde
1 lingura sare
Piper negru
1 cescuta de orez
1 lingurita cu varf oregano
1 lingurita buna de boia
1 legatura mica de patrunjel verde
1 oua crud
4 linguri parmezan ras
1 cana bulion plus ulei si o cana de apa pentru stropit guliile in tava

1. Punem la calit o ceapa tocata si carnea de porc, in ulei suficient cat sa nu se arda oala. Prajim toate astea pana devin rumene, si carnea e facuta. Sare si piper adaugam acum, pana le calim. Nu e nevoie sa punem apa.
2. Scobim intre timp guliile, dupa ce le-am curatat si le-am asigurat o baza plata. Secretul e sa scobiti cat de bine gulia, sa ii ramana peretii cat mai subtiri. Daca nu aveti curaj sa va aventurati prea tare in miezul problemei, va asigur ca nu se va inmuia la cuptor nici intr-o ora si jumatate si riscati sa ardeti umplutura deasupra. Asta a fost gresala mea la prima incercare, asa ca, dati-i bataie si scobiti gulia cu grija mare, cat sa nu fisurat peretii si baza.
3. Punem la fiert cam 10 minute orezul in multa apa cu sare, apoi il scurgem si dam la o parte.
4. Pastram cam 1 cana din pulpa scobita de la gulii si o maruntim. Tocam ardeiul gras, la fel si ceapa verde si patrunjelul.
5. Cand carnea e facuta (cat de cat, nu de tot ca oricum mai sta la cuptor), amestecam toate ingredientele: carnea, legumele tocate, orezul scurs bine si restul de condimente, oul batut si parmezanul, apoi cu o lingurita umplem toate guliile. Daca vreti sa faceti mai putine, adaugati 1 cana de bulion la amestecul de carne, mai caliti totul cam 10 minute, apoi intr-o cratita unsa cu ulei asezati si nivelati soiul asta de pilaf. Stropiti-l cu putin ulei si coaceti-l cam 1 ora buna, 1 ora si un sfert. Va iesi o grozavie!
6. Asezam intr-o tava unsa cu ulei guliile umplute cu varf, apoi le stropim cu o cana de bulion, cu putin ulei pe fiecare, apoi mai adaugam cam o cana-doua de apa in tava si dam totul la cuptor cam 1 ora si 10 minute, la 185-190 grade Celsius. Noi am stropit farfuriile cu sosul de rosii din tava iar Cristi a plusat si cu smanatanica. Pofta sa aveti!