Bloody Mary

Am ajuns la 39 de urmaritori! Clar trebuie sa ne cinstim si noi, ori cum am putea face asta daca nu cu o bauturica pe masura sezonului. Vin rosiile de Oltenia asa ca se cere clar un Bloody Mary savuros cu bulion de casa! 

Bautura asta a anilor '20-'30 mai e numita si cea mai complexa bautura, nu ca e greu sa combini in general o parte vodka si o parte suc de rosii, cat pentru amprenta ce si-o lasa in general fiecare barman asupra paharului sangeriu. Nu doar sosurile difera de la unul la altul cat si restul "imbunatatirilor", de la stickuri de telina Apio la masline si lamaie, piper ori sare cu aroma de telina. Originile sunt clar dubioase, insa orice varianta are in continut o chestiune legata de New York, fie ca vorbim de metropola, fie ca legatura e doar un bar notoriu din Paris. Mary asta l-a avut pe "vino-n coa", oricine ar fi contribuit la aparitia ei in listele noastre de cocktail-uri si am pregatit-o asa cum ne-a placut noua, punand deci amprenta strazii Vlaicu pe amestecul delicios. 

Pentru un pahar am pus in shaker: 

50 ml vodka

150 ml bulion

un praf de piper

cativa stropi de sos Worchester

zeama de la 1/4 limeta

Dupa ce am scuturat bine de tot, am turnat bunatatea intr-un pahar inalt garnisit cu o felie de limeta, gheata si musai o tulpina verde de telina crestata pe lungime, sa lase bine din aroma. Singurul lucru la care eu personal as renunta e piperul, insa degustatorul sef i-a dat votul. Hai pofta si noroc!

Salata de fructe verzi cu sos de lime

Sa nu credeti ca am uitat cumva de retetele europene! Saptamana trecuta chiar am incercat una norvegiana, cu ceva delicios si acrisor ce mi-a amintit de copilarie si tufa mare din fata geamului bunicii: rubarba. Insa minutele sunt pretioase la noi, asa ca descarcatul de fotografii ramane pe mai in colo, si deci vorbim azi de o alta descoperire, insa mai dulce decat rubarba, si anume sosul de lime. Cu mare rusine declar ca am incercat salata asta anul trecut in vara, dar pierzand momentul si pepenii de pe piata pana sa ma dezmeticesc, am ales sa mai pastrez fotografia pentru zile cu lipsa de inspiratie culinara. Cum iar incep sa se umple tarabele de pepeni, mi-am amintit si eu de reteta asta inspirata dintr-o emisiune culinara unde invitat era simpaticul Antonio Carluccio.

Au mancat trei pofticiosi din:

1 pepene cu miez verde
3 kiwi
2 banane mici
4 lime
1 cana zahar
100 ml apa

1. Pentru salata, nu trebuie decat sa curatam si sa taiem cubulete pepenele, kiwi si bananele, apoi sa trecem la sos.
2. Asta e un sos grozav de aromat! E minunat pentru inghetate, budinci, salate de fructe ori de inmuiat putin briosele. Chiar si un tort ar putea fi insiropat intr-un asemenea sos mai diluat. Si e si simplu de facut. Ce ramane se pastreaza lejer zile bune intr-un borcanel bine inchis la frigider. Cum facem? Simplu: taiem fasiute foarte subtiri coaja de la 2 limete bine spalate, apoi stoarcem zeama de la toate 4. Adaugam zaharul si foarte putina apa, apoi punem totul pe foc. Fierbem siropul pana cand scade si capata o consistenta multumitoare. Coaja o punem undeva la mijlocul timpului de fierbere pana cand devine usor sticloasa. Salata o stropim din belsug cu sos racit apoi ne racorim (daca putem) cu castronul in brate la umbra balconului de la etajul 5…

Briose cu visine si cirese

BB doarme asa ca am trecut urgent la treaba, adica la postat o reteta incercata si promisa data trecuta in compania ultimelor productii de dulceata. Am umplut iar raftul congelatorului destinat cireselor, visinelor si altor bunatati stacojii, asa ca din ce a ramas ne-am simtit mai mult decat obligati sa incercam si o prajiturica. Si ca sa fim toti multumiti, ne-am gandit sa fie mai multe prajiturici, asa ca am dat jos de pe dulap tava pentru briose de data asta. Ca mai tot timpul, ne-au iesit doua serii, adica 24 de bucatele dulci pe care le-am stropit din belsug cu bunatate de dulceata de cirese, asta daca tot era proaspata si calduta. Nu ne-a luat mult timp sa incropim aluatul si de data asta am incercat urmatoarea combinatie de ingrediente:

200 g unt moale
2 cani zahar
2 pliculete de zahar vanilat
125 ml iaurt cu cirese (1 cutie)
280 ml iaurt activia (2 cutii)
3 oua
1 pliculet praf de copt + ½ lingurita
Coaja de la o lamaie
2 ½ cani faina
1 cana pesmet
1 cana cierese si 1 cana visine fara samburi

1. Ca la orice briose, pentru inceput am frecat bine untul moale cu zaharul si vanilia, apoi am adaugat coaja de lamaie.
2. Pe rand, am inglobat cate un ou. Trei de toate.
3. Separat, am amestecat faina, pesmetul si praful de copt.
4. Am alternat apoi iaurtul si amestecul uscat, ultima tura fiind una de ingrediente uscate.
5. La final au venit fructele usor stoarse de zeama.
6. Am portionat frumos compozitia in tava de briose in hartiute speciale si am copt cate o transa la 190 de grade Celsius cam 35 de minute. Rezultatul a fost tare pe placul nostru, s-a asortat perfect cu ultima noastra dulceata, plus cu ceasca de cafea din dimineata urmatoare. Acum ne pregatim sa vedem ce bautura mai mixam, ca iar ne da un nou venit tarcoale :)!

It's a Boy! cocktail

Nu ma pot abtine! Navigand de mama focului prin blogulet sa imi mai amintesc si eu cam cum arata :) am sesizat cu maxim extaz inca o persoana inscrisa aici! Stiu ca de fiecare data am sarbatorit treaba asta cu un cocktail, insa ultima perioada mi-a schimbat prioritatile si am renuntat (cu bucurie, totusi) la combinatiile de alcool, ca sa faci cocktail-uri din sucuri mie nu mi se pare nostim. Acum insa, revenim insa mai retinuti la obiceiuri vechi (responsabilitatile nu ne mai permit testari aprofundate :)) asa ca recomandam urmatoarea combinatie, in special cu ocazia botezurilor, daca vreti ca invitatii sa fie luati usor prin surprindere atunci cand fumul artificiilor de pe tort aproape strica toata prezentarea. Ca sa nu mai zic ca se asorteaza cu azuriul din martipanul de pe tortul unui baietel... Noi am baut combinatia la after-party cu doi buni prieteni iar daca vor avea ei o "Baby Girl" candva, promit sa adaptez rapid combinatia pentru a corespunde situatiei. 

Pentru un pahar dulce in cinstea celui mai iubit baietel, am pus asa:

1 lingurita sirop curacao

vin spumant in completare, unul sec, sa nu devina bautura prea dulce, nu de alta, dar la botez fetele tind sa vina insotite...

Cam asta e, sus paharul si la mai multi cititori inscrisi :)!

Dulceata spicy de cirese pietroase

Cu toate ca ultima postare mi-a fost criticata in fel si chip, presupusa mea dulceata de capsuni fiind considerata ba gem, ba prea dulce ori prea imbuibata de conservanti, ma gandesc sa mai revin in forta cu o alta treaba la fel de dulce dar pentru care astept totusi pareri, ca de asta am lasat comentariile libere pe blogulet.

Am facut de data asta o dulceata de cirese, folosind din soiul pietroase. Sunt usor mai amarui insa foarte zemoase, asa ca dulceata noua e chiar siropoasa. Anul trecut am facut prima mea dulceata serioasa folosind cirese negre, insa anul asta, alt soi ne-a iesit in cale, asa ca ne-am gandit ca merita si acestea o incercare, nu de alta, dar dulceata de cirese a fost cel mai mare hit la clatitele de peste an din casa noastra.

Ca sa nu ne considere musafirii monotoni, ne-am gandit insa ca ar fi bine sa imbunatatim reteta, asa ca anul asta am tras doua cratite de dulceata. Pe una am lasat-o simpla, insa pe cealalta ne-am gandit sa o inmiresmam ceva mai mult. Banuiesc ca fotografia deja a spus multe… In total avem pe raft doar 8 borcanele pentru ca am lasat-o sa scada mult.

Am facut o serie simpla din 1.8 kg (produs finit) cirese spalate si “eviscerate” si doua cani de zahar si una din aceleasi cantitati insa am adaugat 1 baton de scortisoara si un saculet de tifon legat fedeles cu ata in care am pus 8 boabe de ienibahar, 12 cuisoare si o lingurita de seminte de coriandru. Evident am spumuit dulceata pe parcurs, am fiert-o la foc moale si am lasat-o sa clocoteasca amestecand des cam 50 de minute bune, pana cand a devenit serios inchisa la culoare, rubinie si lipicioasa, asa cum imi place mie. Mirodeniile le-am adaugat dupa ce a clocotit 20 de minute dulceata mea, si le-am scos abia la sfarsit. Punem dulceata fierbinte direct in borcane sterilizate pe care le ferecam bine pana la prima serie de clatite a la Cristi. Mama zice ca a fost o serie foarte inspirata si sper sa placa la fel de mult si altora.  Cami a topit juma' din cana asta, deci o fi buna, totusi...

Ca de fiecare data, astept critici si idei de imbunatatiri. Data viitoare postez niste briose de au mers de minune scufundate in bunatatea asta dulce. Pup!

P.S. Deja visez la o dulceta de piersici ori caise...

Dulceata de capsuni

Cel mai dulce fruct de sezon produce iar cozi in fata tarabelor din pietele clujene, mai ales daca in loc de 5.99 lei satmarenii afiseaza un generos 5.50 lei per kilogram de placere stacojie. De multa vreme nu am mai golit un castron de dulceata, mai cu seama de capsuni, asa ca, la indemnul pofticios al mamei mele am acceptat cu drag provocarea de a transforma doua kilograme de fructe proaspete in ceva delicios si demult asteptat. In final am decis: ma pricep de minune la dulceata, chiar daca ies din tiparul retetelor lu’ Mama, asa ca, transcriem o reconstituire a faptelor savarsite ieri, pe la vremea amiezii.

Pentru 7 borcane si un bol mare de dulceata am folosit:

2 kg de capsuni
1.5 kg zahar
1 lingurita acid salicilic

1. Am spalat fructele si le-am indepartat coditele. Nu le-am scurs de apa, le-am pus pe rand direct in oala in care au fiert.
2. Am zdrobit cu mana majoritatea capsunilor, asa, ca sa imi aduc aminte cam cum e sa iti murdaresti mainile in bucatarie, apoi am adaugat zaharul si am amestecat tot in oala. Astea au stat asa cam o jumatate de ora buna, sa se imprieteneasca.
3. Am pus oala pe foc mic, amestecand din cand in cand, iar cand dulceata a inceput sa clocoteasca, am continuat toata afacerea asta cam o ora intreaga. Pe parcurs, m-am distrat de minune alegand si indepartand spuma de deasupra.
4. Cu vreo 5 minute inainte sa ma decid sa sting focul, am adaugat si conservantul.
6. Am portionat dulceata de capsuni fierbinte in 7 borcanele, iar restul l-am pastrat pentru o zi de maxima placere, mai cu seama ca pe dupa-masa a sosit si o portie generoasa de gogosi. Va sfatuiesc cu mare drag sa va apucati de o asemenea dulceata. Merita efortul, ca nici nu e unul semnificativ, rezultatul fiind plin de parfumul sfarsitului de mai…

74. Palets des dames – sau fursecuri frantuzesti cu stafide

Hello, again!

Ma tot gandeam cu ce sa revin pe “piata” retetelor, dupa o lunga perioada in care degetelele mele nu au pupat tastatura, ca sa nu mai zic de o lingura de lemn ori tel in bucataria de pe Vlaicu. N-ai ce-i face, atunci cand constati ca ti s-au schimbat prioritatile cu totul, ca statul in pat cu rostogoliri tip clatita de pe o parte pe alta nu au nici un farmec si ca Midsummer Murders e cam tot ce gasesti bun in materie de seriale politiste. Mai renunti si la gatit, si la blog ori facebook si iti revizuiesti plaja de retete incercate cu cateva luni in urma, visezi la altele pe care le-ai incerca, iar cand perfuzia de Gynipral e pe terminate ceri inca un cocktail din aceeasi gama, plin de savoarea tocoliticelor.

Insa acum ca toate astea au trecut cu bine, am intrat din nou plina de mandrie in bucatarie, chiar daca singurele ingrediente pe care le mixez sunt 120 ml apa fiarta si racita la 40 de grade si 4 masuri de lapte praf Nan HA :)). Oricum, merita, atata timp cat rezultatul e pentru cel mai nou si inflacarat critic al meu, calitatea produsului fiind masurabila prin intensitatea colicilor de dupa masa.

Cu toatea astea, mai am o listuta buna de incercari culinare de prin ianuarie pe care o sa le redau in spatiul asta mic al meu, ca doar n-oi lasa grozaviile astea ne-share-uite in spatiul virtual!

Pentru azi, daca tot se vor gati iar prajituri si dulciuri, am ales Palets des dames, fursecurile frantuzesti ce au devenit rapid preferatele mele. Se topesc in gura, evident ca au o multitudine de variante delicioase, combinatiile fiind la indemana oricui. Le putem face cu stafide, nuci, alune, merisoare uscate ori cate si mai cate. O sa gasiti cam doua variante ale acestui deliciu frantuzesc: cea cu stafide pe care am incercat-o eu, si cea cu gem de caise si glazura de zahar, insa asta ar fi mult prea dulce pentru gustul celor de pe Vlaicu, asa ca ramane de incercat pe alta data. E o reteta din nordul Frantei si face referire la o frumoasa sotie de patiser, a carei gura nu tacea decat umpluta cu aceste dulci palets des dames.

O portie o obtineti din:

150 g unt moale
150 g zahar praf
150 g faina
2 oua
100 g stafide
3 linguri de rom bun sau ceai negru

1. Incepem cu stafidele, pe care le inmuiem cam o jumatate de ora in rom ori ceai negru, pana absorb tot lichidul.
2. Continuam cu untul, pe care il frecam bine cu zaharul, sa obtinem o crema consistenta.
3. Adaugam apoi ouale intregi, cate unul o data, incorporandu-l bine. Vine acum faina, dupa care adaugam stafidele cu tot cu romul ramas neabsorbit.
4. Cu o lingurita asezam gramajoare in tava tapetata cu hartie de copt. Sa fie la distanta, caci se vor lasa in discuri destul de intinse. Le coacem cam 12-13 minute la foc potrivit, cat sa devina aurii, insa nu maronii pe margini. Vor fi delicioase langa o ceasca de cafea, potrivite pentru orice musafir, se vor topi in gura si atentie, vor duce rapid la dependenta! Va pup!