Aripioare la ceaun cu sos de usturoi

 

Ah… in sfarsit ceva mai cu carnita! (ar zice unii dintre noi, nu dam nume…)

Da! Ne-am hotarat zilele trecute, in weekend mai exact, sa ne facem de cap cu niste aripioare “sanatoase”, rumenite bine si stropite din plin cu un sos de toata frumusetea, o masa asa, ca pentru barbati, fara salate cu vitamine, doar grasimi si proteine animale. Rezultatul: un ospat pe cinste, multe calorii acumulate, inca o reteta in minus la capitolul “Euro” si una in plus pentru Vlaicu. Evident o iesire in oras lipsa, ca doar la cat usturoi s-a consumat, mai treceam in lista niste minusuri bune…

Sa trecem la fapte! Reteta este traditie deja la noi, e grozava, iti lingi degetele dupa ea si cu siguranta mai vrei o portie!

Pentru doua persoane aveti nevoie de una bucata ceaun / cratita adanca in care prajiti / baie de ulei. Inca nu ne-am dat seama cat ulei intra intr-a noastra, dar in jur de ½ litru cu siguranta se consuma. In plus mai folosim:

12 aripioare de pui
2 linguri condiment de grill
2 linguri ierburi de Provence
1 lingurita curry
1 lingurita rozmarin
Piper

Pt sos:

5 catei mari de usturoi
1 lingura zeama de lamaie
2 linguri ulei de masline sau de samburi de struguri
½ lingurita sare
1 iaurt

1. Spalam si curatam bine de tot aripioarele de pui.
2. Dupa ce le-am stors de excesul de apa, le pudram bine cu condimentele uscate, le amestecam si le lasam vreo10-15 minute la marinat in frigider.
3. Incingem uleiul la foc potrivit, zvarlim aripioarele la prajit, punem un capac, apoi aducem flacara la minim. Aveti nevoie de rabdare multa. Cam 50 de minute cu siguranta! Din cand in cand vor trebui intoarse in ceaun, caci altfel riscam sa se prinda si sa nu mai avem crusta frumoasa.
4. Pregatim sosul: pisam usturoiul, il fracam binde de tot cu sare si zeama de lamaie, apoi incet de tot incepem sa turnam uleiul amestecand in continuu, pana cand obtinem un soi de maioneza. Cand avem consistenta punem si iaurtul, din acela gras, ca doar nu vrem un sos prea apos. Ii multumim lui Florin de idee, cam de la el o avem!
5. Cand aripioarele au devenit aurii, le scoatem frumos cu o paleta, eventual pe prosoape de hartie, sa nu balteasca uleiul ca e de bai atunci! Stropim farfuria cu sos si ii dam bataie la aripioare la ceaun! Sincer, si acum imi lasa gura apa…

Salata “Alida”

 

Salata asta am dichisit-o intr-o seara la o poveste cu o foarte buna prietena, toamna trecuta cred, si de atunci e frecvent in meniul nostru. E o combinatie usor de realizat, printre salatele mele favorite, hranitoare si perfecta pentru servit musafiri in graba. I-am dat numele invitatei mele pentru a nu ma mai chinui cu explicatii privind continutul in dezbaterile culinare cu bunul meu coleg de apartament si in plus de asta, Alida noastra e o amatoare declarata a salatelor. Si pentru ca am mai spus ca nu fac diferenta intre cele doua prietene, promit cat de curand sa nascocesc si o salata potrivita Oanei. Pana atunci, va sugerez reteta asta de salata, nu ca m-as lauda, insa chiar e una reusita! Pentru doua fete flamande, aveti nevoie de:

1 conserva de amestec de fasole si naut pentru salate
1 rosie mare
2 castraveti
1 conserva mica de porumb
1 ardei
¼ ceapa alba, mare si crocanta
2 linguri ulei de masline sau samburi de struguri, in functie de preferinte
Putina sare de mare
O felie de lamaie, pt zeama ei, cam 1 lingura buna
1 lingurita cu varf de maioneza
2 lingurite de iaurt
Un praf de ierburi de Provence, oregano sau mai nou am descoperit ca merge minunat cu menta

 

1. Spalati legumele crude si feliati-le.
2. Asezati-le intr-un bol cu cele doua conserve de boabe, apoi aplicati un praf de sare si restul de condimente uscate.
3. Pregatiti sosul, amestecand bine uleiul, zeama de lamaie, maioneza si iaurtul (eventual o idee de mustar de Dijon) si turnati-l peste salata. O minune de vara!

Cosmopolitan vs. Margarita

M-am hotarat! Lansez o competitie: punem la bataie doua din cele mai cunoscute, memorabile (daca se rezista dupa) si provocatoare (asta atat inainte cat si dupa) cocktailuri - Cosmopolitan si Margarita. Una dintre bauturi e favorita mea, dar sunt curioasa care e a voastra! Daca nu aveti de gand sa investiti acasa in prepararea lor, va provoc la o iesire in oras si o testare pe o terasa umbrita si racoroasa. Ce se castiga? Pe langa multa distractie pe marginea paharelor si experienta intr-ale "combinatiilor", promisiunea de a pregati un tort de ciocolata, daca dupa 10 zile voturile cad in favoarea Cosmopolitanului sau un tort de fructe, asta daca invigantoare e desemnata (si eu banuiesc ca va fi), Margarita (nu ca as vrea sa influentez juriul...). Deci vodka vs. tequila! Dupa mai multe incercari, declar ca si optime (dpdv al casei V) urmatoarele retete, pentru cate un pahar:

Cosmopolitan

45 ml vodka

30 ml triplu sec

15 ml zeama de lamaie

15 ml cranberry juice

coaja de lamaie

gheata

Aveti nevoie de shaker in care construiti cocktailul: peste gheata (4-5 cuburi) turnati alcoolul, scuturati bine, apoi strecurati intr-un pahar care a stat cateva minute bune la frigider. Garnisiti in final cu o coaja de lamaie.

Margarita

50 ml tequila (am gasit una bestiala in Auchan, Olmeca ii spune, o tequila alba premiata de exceptie, cu o aroma ce m-a impresionat)

25 ml triplu sec

25 ml zeama de limeta

gheta (4-5 cuburi)

o felie de limeta

sare

1. Alunecati cu o felie de limeta pe marginea unui pahar Martini. Scufundati apoi marginea de pahar in sare de mare. Asta e optional. Mie sincer imi place bautura asta grozav de mult, dar o prefer fara sare. Initial a aparut ca o moda introdusa de barmanii care mascau gustul unei tequila de slaba calitate, asa ca eu ma lipsesc in general de ea. "Eticheta" solicita cu toate astea paharul astfel pregatit.

2. In shaker amestecati lichidele cu gheata, apoi scuturati bine, strecurati in pahar Margarita voastra, iar in final ornati paharul cu o felie vesela de limeta. O placere!

Nu imi voi tine respiratia timp de 10 zile (pana in data de 3 iulie) , insa asa, de fun, sper ca cei 2-3 cititori pe care ii am sa isi dea cu parerea, musai dupa ce "s-au lupatat" vitejeste cu cate un pahar, poate doua, trei...

30. Tarator bulgaresc – supica racoroasa de castraveti si iaurt

 

Canicula. Daca pana acum am avut parte de ea din doua in doua zile fierbinti la adapostul locului de munca, azi, in ziua mea libera, m-a doborat inca din zori. Sa fie oare doar vara ce s-a instalat in sfarsit si deasupra asfaltului incins din orasul nostru drag? Sunt convinsa de asta! Si ce facem sa ne racorim? Mai si mancam, nu doar savuram berile racoroase din frigider!

Nu ajungem noi la vecinii bulgari cu plaje si restaurante pescaresti mai atragatoare decat ale noastre, in schimb am testat bucataria lor prin intermediul unei supe reci de castraveti (evident, ca doar sunt bulgari!!!) si iaurt. Amatorii sosului tzatziki vor fi incantati de supa asta. Eu una o voi face vara asta cat de des, in schimb voi renunta de acum la marar. Nu sunt amatoare, in schimb supa asta e minunata! Dupa o zi de arsita, cand sosesti acasa sfarsit de munca, e cea mai rapida solutie si in plus e hidratanta, lucru deosebit de important zilele astea.

Pentru 3-4 portii racoritoare de tarator din Bulgaria aveti nevoie de:

4 castraveti
3x140 g iaurt gras
½ cana apa rece
1 catel usturoi
1 lingura rasa de marar proaspat tocat
Sare dupa gust

1. Curatati de coaja castravetii, dati-i pe razatoare, puneti putina sare, iar dupa cateva minute stoarceti excesul de apa. Zeama asta poate da un gust usor amarui supei.
2. Pisati un catel mic de usturoi si adaugati-l peste castravetii rasi.
3. Adaugati iaurtul, apa rece si amestecati bine. Mai adaugati sare daca e necesar.
4. Spalati si tocati mararul (maxim 1 lingura de marar, zic eu) apoi adaugati-l peste supa. Daca aveti un bol plin de gheata peste care sa asezati castronul vostru de tarator, efectul va fi deosebit! Ah… ce racoare!...

29. Karjalanpaisti – Karelian Hot Pot sau tocanita de Karelia

Tocanita de carne din Karelia este din 2007 mancarea traditionala a Finlandei, in urma voturilor cititorilor unei reviste de profil din tara cu pricina. E una din cele mai cunoscute feluri de mancare de pe la europenii in discutie, si foarte usor de preparat, avand in vedere ca la ei se gasesc caserole de carne special pregatite si condimentate, numai bune de dat la cuptor.

O sa va surprinda (mai ales faptul ca am publicat reteta in prima zi de vara), dar felul asta de mancare e o combinatie de carnuri, printre care si cea de miel. Noi am avut la congelator o pulpa din primavara, de la Paste, si am asteptat pana acum sa ajung si prin Finlanda sa o pot gati :). Asa cum am spus si cand am pregatit fripturica islandeza, noi nu suntem fanii declarati ai carnii de miel, dar coriandrul din reteta islandeza a deschis intru catva apetitul. Prin reteta finlandeza, am descoperit un alt prieten minunat al carnitei de miel, si anume ienibaharul (allspice). Este excelent si mascheaza intr-o masura si mai mare izul de mielut. Plus de asta, combinatia cu carnea de porc a dus la o masa copioasa intr-o duminica ce tocmai a trecut. Nu as fi crezut ca voi manca o astfel de tocana cu atata pofta. Merita deci drumul pana la Finlandezi. De pe la ei ne-am mai propus niste retete cred eu delicioase, dar pana atunci gatim tocanita lor traditionala. In trecut o gateau la sarbatori, insa acum a ajuns una din cele mai apreciate feluri de mancare cu carne de pe la ei.

Pentru tocana asta putem folosi mai multe feluri de carne: baza e carnea de porc (pulpa in general, dar merge si cu muschiulet) pe care o combinam cam in proportii egale fie cu miel (pulpa) fie cu vita, fie exista varianta celor trei combinate in proportii egale, de asemenea. Noi am ales porc si miel pentru ca am pastrat in mod special pulpa de la Paste si mai ales din curiozitate culinara. Daca nu sunteti amatori de carne de miel, cea de vita va face ravagii cu siguranta in tocana asta fantastic de aromata. Oricum, m-am hotarat ca pentru Paste vom trage la sorti de acum reteta, ambele combinatii incercate de noi pana acum fiind numai bune, pe gustul nostru, al celor ce nu stim savura mielul.

Pentru 4 portii:

Carnea de la o pulpa de miel
1 ½ muschiulet de porc
2 cepe mari
3 linguri ulei de masline
Sare si piper negru macinat
3 frunze dafin
10 boabe de ienibahar macinate
1 ½ cana apa

1. Procedura e chiar simpla. Aveti insa nevoie de un vas termorezistent; eu am optat pentru cel de la fetele mele, Alida si Oana / Oana si Alida, adica cel roman (pe care l-am scufundat in apa timp de 15 minute). Puteti folosi si o cratita obisnuita sau un vas de Jena.
2. Spalam carnea, o stergem cu un servet de hartie apoi o taiem cubulete marunte. Ma refer atat la cea de miel (sau vita) cat si la cea de porc. O punem apoi la calit in uleiul de masline, la foc mic, pana isi schimba culoarea toate bucatelele de carne.
3. In vasul termorezistent incepem acum sa asezam straturi: 1 strat de ceapa taiata felii (Julien), jumatate din carnea prajita, sare, piper, jumatate din praful de ienibahar, frunzele de dafin, inca o ceapa taiata, restul de carne si condimente, apoi turnam apa.
4. Introducem vasul in cuptorul preincalzit la 175 grade Celsius fix 2 ore. La inceput il lasam fara capac. I-l punem abia cu o jumatate de ora inainte de a fi gata macarea. Cam la 20 minute mai amestecam tocana, sa nu se usuce si rumeneasca prea tare ultimul strat de carne, ca doar e o tocana! Recomand sa folositi programul in care se degaja caldura de jos, sau un foc mic la cuptor.
5. Mancarea merge excelent cu un piure de cartofi, iar daca vreti sa va simtiti ca niste finlandezi adevarati :) mai puneti pe farfurie si o lingura de sos de merisoare, napi murati sau salata de sfecla rosie. O bunatate de mancare! Ai mei au fost foarte incantati, iar tata a preferat mamaliguta noastra langa ea.

Si ca sa fac cinste si patiserului de duminica seara, va anunt ca a pregatit Cristi al nostru desertul: pandispan cu strugurasi, iar de ieri seara avem un nou membru in familie!

Capsicum annuum var. Salsa Yellow - ardeiul meu ornamental, cel mai dragut ardei din lume! (sper sa nu mi-l puna cineva in salata dupa o cearta....)

http://www.global-flowers.com/index.phtml?sek_id=75

11. BISHOPS FINGER

 

http://www.bishopsfinger.co.uk/intro.htm

De data asta am incercat o bere englezeasca din categoria “ale” – adica o bere obtinuta prin fermentarea drojdiei la suprafata vasului si la o temperatura ridicata. In mod obisnuit, rezultatul acestui proces este o bere mai aromata si cu un caracter puternic.

Berea pe care am incercat-o noi, Bishops Finger, are o poveste interesanta si niste aspecte unice, asa cum ne spun producatorii pe site. La noi ajunge intr-o sticla simpatica si fistichie de 0.5 litri cu un ridicat 5.4 % vol. pentru tipul asta de bere si un pret piperat, de vreo 7 lei la targul de beri.

Eticheta ne spune ca bem o bere castanie (nimic mai adevarat, as merge pana la un chihlimbar intunecat, limpede), cu un miros de fructe de padure si un gust plin, fructat, amarui.

Impresia noastra a fost pe aproape: ne-am contrazis puternic pana dupa prima jumatate de pahar: pentru Cristi parea o bere "groaznic de amara, cea mai amara", pentru mine, in mod surprinzator o bere moderat-amaruie, chiar buna. Mi-a lasat la inceput o puternica impresie de nuci caramelizate, de aciditate mediu spre ridicata, bunicica pentru o bere bruna. Asta insa doar la inceput. Pe masarura ce se termina din pahar am inceput sa simt o amareala pronuntata, o tarie ridicata si ceva parca nu mai era in ordine. Spre surprinderea mea nu am mai putut termina paharul, iar Cristi s-a dat batut cu mult inaintea mea. Ultimele inghitituri au parut un medicament din copilarie, cand mama zdrobea pastilele intr-o lingurita ucigatoare de apa. In viata mea nu am gustat o astfel de bere. Am sfarsit prin a-i da sotului meu dreptate. Ciudat a fost faptul ca nu am inceput sa simt aroma asta puternica decat tarziu, dupa ce am inghitit o cantitate considerabila din paharul de bere. Recomandam berea asta numai cunoscatorilor si amatorilor de beri amare sau celor care nu au incercat de multa vreme senzatii tari la un pret de 7 lei/sticla. In rest, merg povestea, culoare interesanta si noua pentru noi, nucile-caramel si poate aciditatea. Uf, nimic altceva, in schimb; nu e zau de noi berea asta! Clar ramanem la nemti!

Americano... vero!

Avand in vedere faptul ca am satisfacut jumatatea masculina dintre cititori, ma gandeam sa mai inveselesc si fetele cu ceva, evident ca de pe acelasi raft de bauturi. Facem un cocktail numai bun si racoros, un clasic din Milano, un veteran de prin 1860. La inceput se numea Milano-Torino (ca doar are Campari) dar si-a schimbat denumirea in Americano datorita turistilor americani veniti in Italia in perioada Prohibitiei si care s-au indragostit de combinatie. Ca idee, e si primul cocktail cerut de Bond, James Bond, in Casino Royale, deci ar trebui sa se ridice la nivelul asteptarilor.

Pentru un pahar:

1 felie lamaie

un cub zahar (numai daca va place dulce)
1 parte vermut frantuzesc (alb) 50 ml

1 parte Campari 50 ml

apa minerala

gheata

1. Intr-un pahar de 200 ml punem gheata, cata vrem.

2. Adaugam cele doua tipuri de alcool si eventual zaharul.

3. Completam paharul cu apa minerala, apoi garnisim cu o felie de lamaie.

Ah...