Porc cu ciuperci si sos de soia

In incercarea de a reproduce sosul de porc si ciuperci de la un foarte cunoscut fast-food de pe la noi din mall, ne-am gandit sa sarim peste conserva de bambus, dubioasa si veche din camara noastra adusa nu stiu exact din care concediu si sa pastram doar ciupercile, conservate si ele. In mod surprinzator am nimerit o aroma destul de apropiata de originalul pranzurilor noastre chinezesti, asa ca sper sa nu ne facem de prea mare rusinea aducand aici reteta cu pricina. Am gatit destul de repede felul asta de mancare, grozav pe un orez cu bob lung simplu, fiert doar in apa cu sare. La urmatoarele retete o sa ma prezint cu treburi mai tomnatice, cum ar fi un sufleu de conopida ori ceva bun, dulce si lipicios la tava, inspirat din frunzele de sezon de peste drum de noi.

Si totusi, sa vedem purcelul nostru cum s-a prezentat:

Sub forma de pulpa, cam de 350-400 g
Marinat in 6 linguri sos soia si
2 linguri sos teriyaki
2-3 linguri ulei vegetal
Piper
Plus 1 morcov mare
1 lingura amidon
1 conserva ciuperci
1 catel usturoi

1. Am spalat, sters si taiat cubulete carnita de porc, apoi am pus-o cam 2 ceasuri in amestecul de sosuri, ulei si ceva piper.
2. Am prajit apoi carnea in tigaie, cu tot cu zeama in care a stat. Cand a fost rumenita usor, am adaugat morcovul dat pe razatoare si ciupercile scurse. Toate la un loc le-am mai prajit 5 minute, apoi am pudrat o lingura de amidon alimentar si am pus si un catel de usturoi tocat marunt.
3. Imediat dupa, am adaugat amestecand bine, cam o cana de apa. Tocanita a fiert apoi pana cand carnea a fost bine patrunsa. Mai puteti completa cratita cu apa, daca scade prea mult si nu e carnea bine facuta.  Evident ca am pus rapid la fiert o punguta de orez in apa cu sare si uite asa am avut o masa in stil asiatic aromata si delicioasa. Chef de gatit sa aveti!

Salata de ciuperci coapte

Cat a fost vremea buna, plimbarile au fost o binecuvantare, asa ca am profitat din plin zilele trecute de o vreme frumoasa si o toamna calda. Azi insa, la geam avem doar gri, asa ca musai ne incalzim in bucatarie langa un cuptor fierbinte si facem o alta salata delicioasa. De data asta facem ciuperci coapte si un sos de branza proaspata mai aromat. Dureaza ceva mai mult sa curatam ciupercile si sa le dam la cuptor, plus e nevoie de ceva stapanire de sine, asta ca sa nu dam iama in ciuperci inainte sa ajunga in salata. E o reteta simpla, insa noua ne-a placut tare mult, asa ca o aducem si in atentia altora. Ne-am umplut burtica din urmatoarele:

Pentru ciuperci:
12 ciuperci potrivite
100 g unt
2 catei de usturoi

sare si piper

o mana de patrunjel proaspat.
Apoi mai folosim:
1 salata iceberg

rosii cherry galbene
1 ceapa rosie
1 morcov
½ castravete fabio.
Pentru sos:
1 cutie perlute de branza cu smantana de la Covalact
1 lingura maioneza
2 linguri ulei de masline
10 masline verzi fara samburi
Sare si piper
Un praf de menta

1. Lista e lunga, insa nu e complicata deloc. Pregatim prima data ciupercile: le curatam, le indepartam piciorusele, apoi le umplem cu unt frecat cu sare, piper, usturoi pisat si patrunjel verde tocat. Le coacem cam 12-13 minute in cuptor fierbinte ori la gril.
2. Scoatem ciupercile din cuptor, apoi le feliem peste salata pregatita din frunze sfasiate de salata iceberg, ceapa rosie julien, rosii taiate in jumatati, morcov ras si rondele de castravete. Saram salata dupa gust.
3. Mai ramane de pregatit sosul. Punem toate ingredientele in blender si le dam cateva pulsatii pana obtinem o crema consistenta. Acum doar mai stropim salata de ciuperci coapte cu sosul asta delicios si avem gata un pranz cu aroma de toamna cat timp admiram copacii tot mai portocalii de peste drum…

Salata calda de toamna

Cu toate ca incepe din nou Downton Abbey si e musai sa il vad, dau o fuga si pe aici sa pun in doi timpi si trei miscari o idee de salata calduta pentru o toamna rece. Am vazut ca e plin iar de porumb proaspat in piete asa ca m-am gandit ca ar merge intr-o salata cu mai tot ce are sezonul rece bun si consistent. Ca rezultat am pus patru cartofi la fiert in coaja si uite cu ce am mai completat doua portii uriase de salata, pentru doi mancaciosi:

4 cartofi, cum spuneam

1 conserva fasole rosie

1 stiulete mare de porumb proaspat fiert

1 ceapa mare rosie

ulei de masline

otet de mere cu cimbrisor

sare, piper

3 oua fierte tari

un praf de maghiran

1. Cand sunt fierti cartofii, ii decojim, apoi ii feliem direct in boluri. 

2. Mai impartim frateste si conserva scursa de fasole, apoi taiem boabele de porumb de pe stiulete, cand inca sunt calde si ele.

3. Ceapa vine si ea taiata julien. Potrivim totul su sare si piper, apoi stropim din abundenta cu ulei de masline si moderat cu otet aromat cu cimbru.

4. Ouale fierte bine le asezam deasupra taiate in feliute, mai aruncam un praf de maghiran si zau ca avem o masa pe cinste! Pofta multa!

Pateuri “Speciale”

Iar ceva cald la cuptor, dupa un periplu friguros prin piata in cautare de dovlecei ornamentali. De data asta, ceva mai rapid si mai usor de pregatit, adica o tava de pateuri delicioase cu sunca, mere si cascaval. Un buchet de busuioc verde si crud din piata e vinovat pentru tot ce s-a intamplat, ca inspiratie doar, nu musai ca si ingredient. Ma declar vinovata la randul meu de folosirea sosului pesto la borcan, insa imi trece rapid rusinea cand stau cu farfuria aburinda de pateuri speciale pe masa. Cam asa ceva facea verisoara Bogdana N. in studentie, pe vremea cand Rummy era in grupul nostru competitia de seara. Te sarutam deci, Bogdana! 

Am facut o tava mare de cuptor din urmatoarele:

2 foi aluat congelat
2-3 linguri sos pesto
300 g sunca Praga
2-3 mere verzi
300 g cascaval dat pe razatoare
Piper, oregano, sare grunjoasa si rozmarin
1 ou

1. Dupa ce am decongelat foile, prima o asezam in tava tapetata cu hartie de copt si incingem cuptorul la 200 de grade Celsius. O intepam cu furculita ici-colo.
2. Prima foaie o ungem serios cu sosul pesto, dupa care asezam feliile de sunca.
3. Spalam merele, le “evisceram”, taiem in doua, si mai apoi felii. Astea vin puse peste sunca.
4. Se cere apoi un strat generos de cascaval ras, plus un praf de piper si unul de oregano.
5. Invelim viitoarele pateuri cu al doilea strat de aluat congelat, intepat si el. Ca sa fie mai simpatic si mai rumen, il ungem frumos cu un ou batut, apoi il presaram cu sare grunjoasa si putin rozmarin. Vine copt cam 30-40 de minute. Sa nu mai zic ce partener bun o sa fie felul asta langa o cana de vin fiert pe seara… Nu si pentru tine, Bogdana!... Sarcina si nastere usoare! Te pupam!

Briose “Mozaic”

Azi schimbam registrul si dam peste cap lumea brioselor. Punem pe masa briose sarate, savuroase, pline de culoare si parca potrivite in sezonul frunzelor scuturate. Am incercat o portie de briose de inspiratie Anna Olson, cu ceva modificari mai pe gustul meu, atat la cantitati cat si in spectrul ingredientelor. Au iesit un soi de “cornbread” numai bun cand vreti sa impresionati musafirii cu un aperitiv nou. Evident, nu incercati sa le scoateti din hartiute cat sunt calde, ca nu vor iesi, iar nervii, tensiunea si prima impresie de esec or sa ajunga la cote maxime. Sau cel putin, asa am patit eu. Reci sunt delicioase, se desprind usor din hainuta de briose, insa foarte bine puteti incerca sa le coaceti fara, direct in tava de briose, unsa cu ulei. Noua ne-au placut ca si gustare, asa ca, iata si reteta:

1 legatura ceapa verde (aici e clar ca fiecare pune dupa ochi)
1 conserva mica porumb
1 ardei gras rosu
1 cana faina de malai
1 ¼ cana faina alba
1 lingura rasa praf de copt
2-3 lingurite sare (si aici, dupa gustul fiecaruia, faceti o proba)
1 cana lapte batut
2 oua
5 linguri ulei

1. Spalam si taiem marunt ceapa verde si ardeiul, apoi scurgem conserva de porumb.
2. Amestecam ingredientele uscate.
3. Batem ouale cu laptele batut, apoi turnam incet si uleiul.
4. Treptat, adaugam amestecul de ingrediente uscate.
5. La urma vin  ceapa, ardeiul si porumbul.
6. Portionam frumos aluatul in tava de briose si coacem gustarile cam 30-35 de minute la foc potrivit. O sa avem briose aurii pe masa si un aperitiv nou in caietul de retete…

Salata de spanac cu oua

Ma gandesc ca daca a aparut iar spanacul de toamna la tarabe si mai toata lumea face o tura de spanac cu ochiuri, merita sa incercam si o alta varianta mai fresh, ca sa zic asa. In mare graba si presata de importanta diversificarii lui BB, in pregatirea lui pentru viitoare experimente culinare ale lu' mama-sa, am facut o salata -  cica ne mai hranim si noi, astia mari, din cand in cand. Ca atare, am pus pe un platou, urmatoarea combinatie pentru doi, reusita ca prin minune, pe care o recomandam ca inspiratie de toamna:

1 pachet spanac tanar

1 ardei gras galben

1/2 ardei iute (rosu era mai dragut, noi am avut doar verde)

un pumn de masline negre in ulei, daca se poate aduse din concediul socrilor :)

4 oua fierte moi

3 felii generoase de branza emmentaler

1 cutie perlute de branza in smantana de la Covalact

sare si piper

3 lingurite sos Worcester

ulei de masline de la greci

Asezam pe un platou spanacul spalat si scurs, apoi il presaram cu ardeii taiati fidelute, maslinele, patratele de cascaval si in final ravasim deasupra ouale fierte moi. Sarea si piperul sunt dupa gustul fiecaruia. Ii tragem salatei si un sos de branza proaspata in smantana si putina aroma de afumat cu sos Worcester. Stropii de ulei aurii vin la urma in farfurii. Hmmm... Buuun! Un spanac cu ochiuri mai altfel...

Chec cu ness si afine

A venit intr-un final si toamna cu timpul ei racoros, asa ca numai bine putem incinge iar cuptorul pentru cate o prajitura buna. Ce-i drept o fi cam tarziu pentru afinele proaspete, reteta mea fiind incercata cu cateva saptamani mai devreme, insa stocul congelat asteapta cu nerabdare sa fie de folos. De data asta am facut un chec inspirat si adaptat dintre cele ale Sandei Marin, iar cum azi tocmai am pregatit un exemplar al cartii sale pentru un cadou deosebit, m-am gandit ca reteta asta ar face cinste momentului, si deci m-am pus si eu pe treaba, sa mai imbogatim bloguletul asta cam neglijat. Checul a fost minunat, a fost chiar cu repetitie, deci eu zic ca merita incercat, fiind minunat langa o ceasca de cafea ori lapte cald, acum ca trebuie sa ne mai si incalzim dupa o plimbare racoroasa de seara.

Am facut o tava tipica de chec din urmatoarele:

2 oua
300 g faina alba
250 g zahar alb
150 ml ulei
150 ml lapte
1 plic praf de copt
2 pliculete zahar vanilat
2-3 linguri bune de ness
1 cana afine

1. Mersul retetei e chiar simplu: frecam bine ouale cu zaharul si vanilia, dupa care adaugam laptele si uleiul. Faina amestecata cu praful de copt vine la urma.
2. Impartim aluatul in doua, iar intr-una din jumatati amestecam nessul dizolvat in 2 linguri de lapte.
3. Pudram afinele cu o lingurita de faina.
4. Punem in tava tapetata cu hartie de copt prima jumatate din aluat, cea alba daca vreti. Presaram afinele, apoi asezam frumos cealalta jumatate din compozitia de chec. Coacem prajitura la 180-190 grade Celsius cam 45 de minute, ca e mai groasa, dupa care pregatim si cana de cafea cu cardamom si scortisoara…