Bom dia! Ori buna dimineata, cum se zice pe la noi! Portugalia o stiu doar de prin carti ori brosurile agentiilor de turism si sincer incep sa ma reorientez incet, incet spre un concediu in care sa intreb “Fala Ingles?”.
Pe langa insulele sale, Madeira si Azore, eu zic ca si coasta peninsulei e adorabila. Cu un comert bazat in trecut pe schimbul de mirodenii e si normal ca bucataria portugheza sa fie una plina de arome si surprize: influente indiene si africane se intretaie in retete pe baza de peste (ca doar au peste 1700 de km de tarm), fructe de mare dar si carne de porc. De la Sopa de pedra (supa de piatra) ce evident nu contine pietre ci fasole, carnati si legume, pana la bacalhau (codul sarat), bucataria asta e pentru toata lumea. E una din cele mai variate din Europa si mai ales plina de arome si condimente care mai de care mai interesante. Are ceva din aromele tipice litoralului, curry-ul indian dar si influente africane, printr-un fel de mancare numit cataplana, sora indepartata a tajine-ului marocan. In materie de dulciuri, portughezii pretind ca au vreo 200 doar ale lor, insa ca buni pescari, mai au o pretentie: aceea de a avea o reteta cu peste, cod mai precis, pentru fiecare zi a anului :). La dulciuri, ca sa revin, concurenta a pornit in trecut intre maicutele din manastiri, fiecare primind sute de galbenusuri pentru a aduce la masa deserturi speciale, asta de la ouale folosite in vinificatie.
Eu am facut un desert de la ei si de la noi, insa in stilul portughez. Unul simplu care nu imi va face prea multa cinste dupa ce am vorbit aici de mancarea adevarata, gen peste ori caltabosi cu sange pentru ciorbe. Chiar si asa, varianta asta de salam de ciocolata (ori biscuiti cum ii spunem noi, si chiar italienii) a fost foarte gustoasa. Secretul insa e sa il lasati mai multe ore la frigider. Eu l-am taiat dupa 3-4 ore si asta se vede in poze. Lasat peste noapte a fost foarte diferit. Neted, mult mai fin si chiar gustul de cacao mai intens. Asa ca, va recomand bucataria portugheza si promit sa incerc pe viitor nu chiar bacalhau, felul lor national, insa una din multele lor retete cu cod.
Pentru 2 rude potrivite de salam de ciocolata aveti nevoie de:
150 ml lapte
150 g unt
200 g zahar
2 pliculete zahar vanilat
5 linguri cacao
300 g biscuiti
50 g fulgi de migdale
Zahar praf
1. Incepem cu biscuitii: ii sfaramam cu un sucitor, pe hartie de copt ori un prosop de bucataie, insa nu foarte fin. Avem nevoie de bucatele mai mari, daca tot facem salam. Acum aducem si fulgii de migdale, zdrobiti cu degetele.
2. Punem untul impreuna cu laptele, zaharul si vanilia la topit, apoi adaugam cacaoa si amestecam bine cu un tel, sa nu ramana cocoloase.
3. Adaugam compozitia neagra peste biscuiti si migdale, apoi framantam viitorul salam.
4. Intindem 2 bucati de folie de plastic pe masa si asezam pasta obtinuta. Rulam peste ea folia si strangem pasta ruland constand ruda de salam.
5. Dam salamul de ciocolata la frigider cateva ore, apoi, inainte de a-l taia si papa, dam rudele prin zahar praf si il facem sa para un salam de Sibiu, romanesc de data asta. Va fi o combinatie delicioasa, amarui si dulce de la zaharul praf, numai bun de desert rece de la frigider, aducand a ciocolata in acelasi timp. Concediu portughez, deci?
Pe langa insulele sale, Madeira si Azore, eu zic ca si coasta peninsulei e adorabila. Cu un comert bazat in trecut pe schimbul de mirodenii e si normal ca bucataria portugheza sa fie una plina de arome si surprize: influente indiene si africane se intretaie in retete pe baza de peste (ca doar au peste 1700 de km de tarm), fructe de mare dar si carne de porc. De la Sopa de pedra (supa de piatra) ce evident nu contine pietre ci fasole, carnati si legume, pana la bacalhau (codul sarat), bucataria asta e pentru toata lumea. E una din cele mai variate din Europa si mai ales plina de arome si condimente care mai de care mai interesante. Are ceva din aromele tipice litoralului, curry-ul indian dar si influente africane, printr-un fel de mancare numit cataplana, sora indepartata a tajine-ului marocan. In materie de dulciuri, portughezii pretind ca au vreo 200 doar ale lor, insa ca buni pescari, mai au o pretentie: aceea de a avea o reteta cu peste, cod mai precis, pentru fiecare zi a anului :). La dulciuri, ca sa revin, concurenta a pornit in trecut intre maicutele din manastiri, fiecare primind sute de galbenusuri pentru a aduce la masa deserturi speciale, asta de la ouale folosite in vinificatie.
Eu am facut un desert de la ei si de la noi, insa in stilul portughez. Unul simplu care nu imi va face prea multa cinste dupa ce am vorbit aici de mancarea adevarata, gen peste ori caltabosi cu sange pentru ciorbe. Chiar si asa, varianta asta de salam de ciocolata (ori biscuiti cum ii spunem noi, si chiar italienii) a fost foarte gustoasa. Secretul insa e sa il lasati mai multe ore la frigider. Eu l-am taiat dupa 3-4 ore si asta se vede in poze. Lasat peste noapte a fost foarte diferit. Neted, mult mai fin si chiar gustul de cacao mai intens. Asa ca, va recomand bucataria portugheza si promit sa incerc pe viitor nu chiar bacalhau, felul lor national, insa una din multele lor retete cu cod.
Pentru 2 rude potrivite de salam de ciocolata aveti nevoie de:
150 ml lapte
150 g unt
200 g zahar
2 pliculete zahar vanilat
5 linguri cacao
300 g biscuiti
50 g fulgi de migdale
Zahar praf
1. Incepem cu biscuitii: ii sfaramam cu un sucitor, pe hartie de copt ori un prosop de bucataie, insa nu foarte fin. Avem nevoie de bucatele mai mari, daca tot facem salam. Acum aducem si fulgii de migdale, zdrobiti cu degetele.
2. Punem untul impreuna cu laptele, zaharul si vanilia la topit, apoi adaugam cacaoa si amestecam bine cu un tel, sa nu ramana cocoloase.
3. Adaugam compozitia neagra peste biscuiti si migdale, apoi framantam viitorul salam.
4. Intindem 2 bucati de folie de plastic pe masa si asezam pasta obtinuta. Rulam peste ea folia si strangem pasta ruland constand ruda de salam.
5. Dam salamul de ciocolata la frigider cateva ore, apoi, inainte de a-l taia si papa, dam rudele prin zahar praf si il facem sa para un salam de Sibiu, romanesc de data asta. Va fi o combinatie delicioasa, amarui si dulce de la zaharul praf, numai bun de desert rece de la frigider, aducand a ciocolata in acelasi timp. Concediu portughez, deci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu