Dulceata de cirese negre

E duminica dimineta si familia V se instaleaza cu o felie de paine cu dulceata si o ceasca de cafea in fata televizorului. De ceva timp in coace, aici ne sorbim duminica energia la cana, ascultand cu mare atentie reportajele de la Viata Satului. Jumatatea de agronom din mine isi gaseste aici dorul de bunatati de la bunica si amintiri legate de un examen cu domnul profesor Ropan, cand mugurii de mar plangeau pe masa laboratorului, doar-doar or fi recunoscuti. Cu mare drag va recomand emisiunea asta de pe TVR1, singura, zic eu, ce-si merita banii contribuabililor din mai toata grila lor imbatranita.

Cam asta fiind cadrul de desfasurare al activitatilor de duminica dimineata, incerc acum sa descriu cam ce s-a petrecut in bucataria noastra joi seara. E a doua oara pentru mine cand incerc sa fac dulceata. Zic eu, am chiar reusit! Prima mea dulceata a fost una experimentala, luata dintr-o revista; era una “fancy”, de mango si kiwi, siropoasa si dulce, insa pt mine si mama reusita, pentru altii insa cam acida, din cate imi amintesc. De data asta, am zis ca ne intoarcem la treburi mai basic, asa ca am dat o raita prin piata, nu prin hypermarket. Am luat strugurasi, afine, cirese negre si m-am pus pe treaba.

Prima dulceata, cea de cirese negre, am incercat sa o fac cat mai aproape de reteta mamei mele. Nu e complicata, insa ia ceva timp in arsita aragazului. Din cantitatile ce le-am folosit mi-au iesit 8 borcanele intunecate, numai bune pentru clatitele din iarna. Am pus asa:

2.7 kg cirese negre din care dupa “eviscerare” mi-au ramas 2-2.1 kg fruct dulce
1.6 kg zahar
1 lingurita salicil
1 plic Dr Oetker Gelfix Clasic

1. Pentru inceput, pregatim borcanele – le spalam cat mai bine, sa nu ramana nici urma de microb in ele. Le uscam bine, dupa.
2. Spalam ciresele, eliminam boabele bolnave, scoatem samburii, apoi punem totul intr-o cratita mare.
3. Adaugam zaharul, amestecam totul bine si punem oala pe foc iute. Lasam focul asa pana incepe sa dea primul clocot, cand totul in oala se umfla si apare celebra spuma. Potrivim focul si fierbem dulceata de acum, aproximativ un ceas de vreme, amestecand des, sa nu se prinda dulceata. Daca nu reusiti sa scapati de spuma prea deasa, puteti sa o luati cu o lingura. In final dispare cam toata. In functie de cirese, dulceata va fi mai siropoasa sau mai densa. Daca o fierbeti doua ore, se va intari de la sine, insa va fi prea dulce, pentru gustul meu. Eu am ales sa o fierb o ora si sa folosesc Gelfixul.
4. Cu 15 minute inainte de final, adaugati lingurita de salicil.
5. Cu 2-3 minute (pe ceas) inainte sa luati oala de pe foc, amestecati plicul de Gelfix Clasic cu 2 linguri de zahar, apoi turnati-l in oala, in timp ce amestecati dulceata, sa nu ramana cocolosi. Dupa 2 minute, luam oala de pe foc si cam asta e tot.
6. Turnam dulceata in borcane imediat ce am terminat-o, si strangem bine capacele. Folosim si o mana de barbat daca e disponibila si in apropiere. De dimineata, clar desfacem un borcan si intindem o lingurita zdravana pe painea proaspata…

Si mai salvam ceva pentru vremuri racoroase: coditele de cirese, pe care le uscam pentru un ceai diuretic amarui, fiert 5-10 minute bune.