RUBRICA “D’ALE MELE”

Ce ar fi viata noastra fara prieteni? Fara sfaturi, fara mici rautati feminine, cunoscute drept barfe, fara sprijin pentru orice nebunie am alege sa facem, sau din contra, fara obstacolul ce ne tine piept in caz ca lumea noastra o ia razna si singuri nu ne mai putem opri din deriva…

Am si eu cateva astfel pe “refugii”, doua dintre ele pe numele lor Alida/Oana sau Oana/Alida. Cel putin o data pe luna reusim si noi sa ne reincarcam increderea in propria persona, fiecare cu ajutorul celorlalte doua, proces ce are loc in urma unor descarcari puternice de frustrari, nervi, informatii, ultime realizari sau dezastre din viata fiecareia, noutati si alte asemenea nimicuri ce insumate dau viata noastra de zi cu zi.

In timpul ultimei sedinte (locatie: bucataria mea, orele 18:30-22-30, topic: evenimente lunile februarie-martie) s-a infiripat urmatoarea idée, sustinuta de colegul de apartament (inca nu ne dam seama cum ne suporta pe toate 3 la un loc… banuiesc cu stoicism…): de ce nu am publica si alte reusite culinare, nu doar cele selectionate pentru a subiectul bloguletzului (A.K.A. – Puiu…)? Ca rezultat, decretam infiintarea unei noi rubrici, “D’ale mele”, unde cititorul interesat (sau nu) va descoperi cam ce s-a mai gatit in familia V de pe Vlaicu, Cluj-Napoca si cateva sfaturi de bun-simt (daca eu o dau in bara macar sa stiti voi cum s-o evitati).

Vorba lunga, saracia omului (sau foamea lui, in cazul nostru)! De unde rezulta urmatoarele: cartofi gratinati si briose cu afine si ciocolata (am uitat sa mentionez: “mobilul” intrunirii de aseara a fost noua mea tava de briose, de care sunt cum nu se poate mai incantata!). Mai mutam aici pandispanul de data trecuta. Mi-am amintit de o reteta frantuzeasca mai reprezentativa si nu vrem sa stricam numaratoarea, cel putin nu inca. In plus de asta, reteta e déjà chiar traditie la noi in casa, asa ca se potriveste grupului de etichete.

4. Fasolia ‘yiahni’

Azi am dat o fuga pana in Cipru, asa, mai in spiritual Postului care a inceput, pentru o reteta cat se poate de simpla, gatita foarte des si pe la noi, mai ales in aceasta perioada. Dupa ce am dat o tura prin bucataria lor, am vazut ca ne apropie in mod clar cam tot ce inseamna mancarica de boabe, cam de orice fel ar fi dansele. Am lecturat mai multe site-uri culinare din regiune si m-am hotarat: azi facem Iahnie de fasole! Nu mai am alte vorbe de duh azi. Nu e momentul… asa ca trec direct la treaba!

Interesant!... http://en.wikipedia.org/wiki/Cypriot_cuisine

Sa tineti cont ca din ½ kg fasole boabe uscata, alba de preferat, o sa obtineti undeva la 4-5 portii mari. Asa ca, puteti ajusta cantitatea in functie de musafiri. Noi azi nu am avut, asa ca maine, meniul ramane neschimbat…

Avem nevoie de:

½ kg fasole boabe

1 ceapa mare

2 morcovi

1 pastarnac

Ulei pt calit, atentie nu prea mult

1 conserva de rosii (intregi, cubulete… recomand cu caldura Cirio. Chiar merita!)

Sare, piper dupa gust

3 foi dafin

1. De cu seara alegem fasolea, o clatim si apoi o lasam la inmuiat pe a doua zi.

2. In multa apa rece, alta decat cea in care a stat la inmuiat pentru a scapa de toxine, dam fasolea in clocot, pana e pe jumatate fiarta. In acel moment, scapam de spuma adunata si de prima apa, dupa care o punem din nou la fiert in apa proaspata. Rabdare! In cateva ore sigur e fiarta! Nu uitati in schimb, nu adaugati sare in timp ce fierbe. Va ramane bobul tare si veti avea impresia ca nu se mai fierbe nici maine! Cand e gata fasolea, o stecuram dar pastram zeama in care a fiert.

3. Separat incepem sa pregatim sosul. Tocam marunt ceapa, razalim pe razatoarea mare morcovii, pastarnacul (putina radacina de telina si de patrunjel, daca aveti si daca doriti) si le punem in putin ulei, sa nu balteasca, la calit. Le amestecam mereu sa nu se arda, pana cand ceapa devine sticloasa si radacinoasele s-au mai inmuiat si ele. Dureaza cam 10 minute.

4. Cand toate astea s-au calit, adaugam piper macinat, apoi rosiile din conserva sau bulionul (cam 1-2 cani) sau rosii proaspete zemoase, sare si foi de dafin. Tot acum adaugam cam o cana din zeama de pe fasole. Dam in clocot sosul si asteptam, amestecand, ori de cate ori e nevoie, pentru a nu se prinde, pana ce morcovii sunt aproape fierti.

5.  Acum adaugam boabele fierte si mai completam cu zeama, daca mai e nevoie, atat cat doriti. Unora le place mancarea mai consistent, altora cu sosul mai subtire. Lasam sa mai fiarba o vreme, cat sa se patrunda toate aromele, potrivind mancarea acum de sare. O mai lasati cat sa mai scada o idée sosul. Nu prea mult, daca boabele sunt fierte bine.

6. In final, serviti mancarica noastra musai cu o pereche de ardei grasi murati, specialitatea mamei mele si a bunicii Matilda. Abia imi misc degetele pe tastatura de la cat am mancat! Va pup!

Pandispan cu visine si sos frantuzesc de strugurasi

Punerea in aplicare se petrcea intr-o dupa-amiaza mai speciala, in spiritul perioadei 1-8 martie, mai exact chiar de Ziua Femeii. Si toate astea de dragul unei prietene de neinlocuit. Alaturi la bine si la greu, mereu la cate o cura de slabire, in continua schimbare in ochii lumii dar cu cu un caracter de neclintit. Da, ea e Cami, prietena de-o viata, cu un loc in primul rand la show-ul din bucataria mea, loc pe care il apara cu strasnicie inca din 3 noiembrie 2007, vremuri in care spalam cot la cot rafturi proaspete in culoarea fagului. Din motive pe care nu le voi expune, s-a hotarat (cu vot unanim) petrecerea zilei in mirosuri de vanilie si fructe acre, asa, ca sa ne reamintim de adevarata consistenta si izul femeii de azi, cu bunele si cu relele sale, greu de impacat (chiar si cu sine) cu pofte diferite de la o secunda la alta, la fel ca si impresia lasata de prajitura noastra, de la seductia pufoasa si vanilata la aciditatea fructelor rosii. Ne-am botezat prajitura Femme Fatale si am catalogat-o potrivita momentului…

Prajitura aceasta e o foarte veche reteta care circula in mai toate bucatariile romanesti. Cu toate acestea are radacini de-a dreptul frantuzesti, iar proportiile corecte (si nu dupa ureche cum le amestecam adesea) le am de la o buna “prietena”, Laura Calder, ce “gateste frantuzeste”. Daca nu am mentionat pana acum, sunt o fana declarata a acesteia, inca de cand i-am descoperit prima emisiune.

Pandispanul despre care va scriu acum l-am imbogatit cu visine iar aerul festiv i l-am adus cu un sos pe care francezii il folosesc pentru un mic dejun: Pain Perdue! Nu e nimic altceva acest fel de mancare decat  o paine in ou, clasica noastra paine in ou dar in care se adauga o lingura de zahar si putin lapte. Sosul care transforma totul intr-o combinatie “Fatale” e de obicei din cirese negre, dar noi le-am transformat in strugurasi, sau cum ar zice Florin, ribizli. Imaginea ramane sa deconspire titlul…

Pentru pandispan:

6 oua

6 linguri zahar

1 lingurita esenta vanilie

6 linguri faina (eu le pun cu varf)

1 lingurita praf de copt

Visine proaspete mai in colo, momentan decongelate si eviscerate de samburei, cate vreti

Sosul

1 lingura buna de unt

5 linguri zahar

cam 300 g strugurasi sau orice alt fruct rosu de genul asta, tot decongelati pentru moment

1. Se amesteca toate cele 6 galbenusuri cu zaharul si vanilia, pana cand zaharul se topeste. Separate, se bat albusurile spuma cu un praf de sare. Nu uitati sa folositi oua la temperature camerei, altfel riscati sa nu aveti o spuma asa cum ati dori-o.

2. Amestecam cele doua compozitii (dupa regula cele umede si cele uscate separat) usor, sa nu se desfaca spuma prea repede,

3.Dupa care cernem in ploaie, faina amestecata cu praful de copt.

4. Turnam compozitia finala intr-o tava tapetata cu hartie de copt si rasfiram visinele stoarse de zeama (macar sa nu balteasca) pe toata suprafata prajiturii. O dam la copt 25-30 min. max. la 185 grade la mijlocul cuptorului, sau la un foc potrivit.

5. Cand prajitura e gata si scobitoarea infipta revine curata, pregatim sosul. Intr-o tigaie punem la topit, fara sa ardem, untul si zaharul. Cand incepe a se caramelize si e o pasta maroniu deschis stingem totul cu fructele usor stoarse de zeama in exces si lasam sa clocoteasca, amestecand cu grija, timp de 4-5 min. Minunatia obtinuta o turnam in chip de glazura peste desertul nostru, devenit acum cu adevarat frantuzesc. Declar ca trebuie gustat sosul inainte si indulcit dupa pofta inimii. Contrastele va vor surprinde oricum. Noi i-am mai pus si cate un boboc de frisca…

3. Macaroane cu miere si mac

Reteta asta e strict pentru cei care prefera cozonacul cu mac celui cu nuca. Cristi nu s-a prea inscris, dar mie chiar mi-a placut. In plus, e prima data ca am lucrat cu mac si am invatat ca trebuie macinat inainte de a fi folosit in crème sau sosuri. Ceva nou pentru mine, cel putin!

1 pachet de 400 g macaroane, taitei sau “fluturasi”, merge cu ce aveti in casa

150 g mac

2 pliculete zahar vanilat

2 linguri zahar

150 ml lapte

250 g smantana dulce pentru frisca. Wow, nici cu din asta nu am mai gatit de cand eram mica si nu descoperisem Hulala. Ca dovada ca halal bucatar mai sunt (deci daca eu pot, voi restul cu atat mai mult!)! Oricum, nu cred ca voi mai reveni la cea vegetala, acum ca ne-am regasit, eu si frisca adevarata!

4 linguri miere

Stafide aurii pentru cei care le iubiti, cam cate vreti

1. Fierbeti pastele asa cum scrie pe pachet, sau dupa cum va plac apoi strecurati-le.

2. Pregatiti amestecul de mac. Va invat eu cum. In Polonia acest amestec se vinde gata preparat in conserve… la noi… nu prea am auzit de o astfel de conserva pentru patisserie.

Macinati macul (eu l-am macinat cu un accesoriu al mini-blenderului meu Philips, una din canitele cu palete ridicate…) si adaugati intr-o craticioara zaharul vanilat, cel simplu si laptele. Puneti amestecul pe focul cel mai mic si fierbeti pana incepe sa miroase a cozonac cu mac, adica pana scade laptele aproape de tot, dar sa nu ardeti amestecul.

3. luati de pe foc si lasati sa se racoreasca. Adaugati apoi stafidele si mierea, si in final frisca (32% grasime sau daca gasiti mai mult, nebatuta).

4. Topiti 1 lingura unt in cratita in care ati fiert pastele. Adaugati amestecul de mac si infierbantati. Rasturnati pastele peste si continuati sa amestecati cu grija, sa nu le rupeti.

5. Turnati totul in platoul din care va veti servi prietenii, decorand cu stafide si frisca, batuta de data aceasta.

Simplu ca buna ziua!

A fost cineva prin Polonia? Noi nu...

2. Paprikas de pui

Asta e una din cele mai cunoscute retete unguresti si care vine intr-o varietate foarte mare. O puteti face cu smantana dulce pentru gatit (cum imi place mie) sau cu smantana acra obisnuita (cum ii place lui Cristi). Sau, cum e mama specialista, cu ciupercute in plus, fara lapte sau smantana dar cu galuscute din faina si ou. Eu voi prezenta cea mai tipica forma a retetei.

2 bucati piept de pui, daca vreti sa nu iasa mancarea prea grasa, sau pulpe sau bucati de pui, cam 700 grame

Ulei pt prajit puiul, nu prea mult

2 cepe

4 catei usturoi

2 ligurite de boia, cu varf

Piper

1 cubulet Gaina Maggi plus sare, doar daca mai trebuie

2-3 linguri faina

1 litru apa

1 smantana mare (300 g)

O mana de patrunjel tocat

1. Spalam si curatam bucatile de pui, in cazul meu de piept de pui pe care apoi le-am taiat cuburi destul de mari. Le punem in ulei si le prajim pana isi schimba bine culoarea sau chiar se rumenesc usor. Cand ajung asa, le scoatem pe un platou/farfurie.

2. In uleiul care a ramas punem 2 cepe tocate marunt si le satam sip e acestea pana se inmoaie. Avem timp sa tocam marunt usturoiul intre timp. Cand e gata ceapa, aurie si inmuiata, adaugam boiaua, piperul, usturoiul si faina, amestecand cu grija, sa nu se faca cocoloase cea din urma. Dupa 1-2 minute de sfarait pe foc rasturnam inapoi carnea de pui de pe platou/farfurie si stingem tot cu 1 litru de apa. Cand da in clocot, adaugam cubuletul de gaina si sarea dupa gust, daca mai e necesara. Puteti pune si mai putina, dar in cazul asta grija mare si ochii pe cratita. Sosul se va ingrosa mai rapid, trebuie amestecat in continuu, altfel de prinde de cratita si in plus va trebui sa mai adaugam cate putin, pentru ca apa scade si trebuie sa fiarba minim 20 min ca sa nu avem carnea nepatrunsa. Lasam sa fiarba asa totul, pana cand canea devine frageda si e facuta.

3. Cand puiul e gata, tragem cratita de pe foc si adaugam smantana, amestecand usor si mana de patrunjel tocat (verdeata nu e absolute obligatory, dar da o aroma buna si vitamina C). Readucem oala pe foc si mai lasam sad ea doar un clocot. Atat!

Mancarica asta o putem servi cu mamaliga noastra, piure de cartofi sau, in mod traditional, cu Csipetke, galuscute de faina si ou, asa cum apare in poza mea. Pe astea le faceti dintr-un aluat simplu: 1 cana faina, 1 lingurita sare, un ou batut si 4 linguri apa. Framantati toatea astea la un loc si lasati 15 minute sa se odihneasca. Il rulati apoi de grosimea unui deget si il taiati in bucati de 1 cm zic eu, bucati pe care le aplatizati cu degetul sau cu o furculita. Pe pudrati cu faina sa nu se lipeasca si la puneti in apa clocotita cu sare vreo 10 minute. Le scurgeti si le puneti pe un platou si … cam atat.

Noi sincer am preferat painica scufundata in sos si o salata verde, ramasa de la ciorba, servita cu o vinegreta usoara (apa, otet, sare si mai mult zahar). Nimic mai bun!

Pofta buna! Noi am avut…

1. Ciorba de salata verde cu smantana

2 capatani de salata verde

2.5 litri apa

6 catei usturoi

1 lingura ulei de masline

Sare

4 linguri otet, sau dupa gust

1 galbenus

1 smantana grasa

In timp ce punem apa la fiert, spalam bine de tot salata verde si rupem frunzele. Cand apa clocoteste, le punem si dansele.

Trecem la pasul 2. Curatam si tocam cat de marunt usturoiul. Eu folosesc o presa pentru mujdei, ca merge mai rapid. Tot usturoiul astfel pregatit trece intr-o craticioara cu putin ulei de masline. Mie imi place uleiul asta in reteta pentru culoare mai mult. Prajim usturoiul tocat doar 1 minut, atentie mare, nu trebuie ars eu zic ca mai de graba incalzit doar, si automat il aruncam peste salata clocotinda. Tot acum punem sarea (eu pun destul de multa; e una din putinele retete pe care le tot gust in timpul procesului de productie) si otetul. Eu am folosit 4 linguri la cantitatea prezentata de apa, in conditiile in carte gatesc cu un otet de vin de alb de 7.1%. gusturile difera, asa ca folositi cantitatile pe care le preferati. Fierbeti intotal cam undeva la 10 minute, cat sa se inmoaie salata, dar nu prea tare.

Pasul 3: amestecati o smantana mare sau 2 mici, ma refer la cele de Napolact cu 1, respective 2 galbenusuri, intr-un bol mai mare. Cand salata e gata, opriti focul. Luati cu un polonic zeama din oala si amestecati-o usor in bolul cu smantana si galbenusurile, pana se dizolva. Apoi, turnati amestecul astfel obtinut in oala cu ciorba, amestecand usor.

E gata!

Daca nu stiti sa faceti bezele din albusul ramas, puteti, in timp ce fierbe salata, dar dup ace ati adaugat otetul, s ail turnati incet, nebatut, in ciorba. Mama asa face, dar nu pentru ca nu ar sti sa faca bezele...

In final, puteti servi ciorbita cu o papara (cati oameni, atatea oua) simpla, facuta intr-o tigaie teflonata, neamestecata, doar coapta pe doua parti. Taiati-o franjuri si adaugati-o direct in farfurie, sau serviti-o pe o farfurioara, separat, cum ii place lu’ Cristi.

Hai ca asta a fost simpla!

Gatim

Salutare!

Dupa cum spuneam in episodul trecut, pornim la drum! Zilele trecute imi tot bateam capul pe unde sa trec granite, spre cine sa ma indrept. Si deoarece am hotarat ca nu vom avea un traseu stabilit din timp (eu, organizarea in persoana), am descoperit ca nu mai am un tel, un punct fix de urmarit, target daca vreti sa-i spuneti. And then it hit me! Ce spuneam inainte?...1/2 romanca, 3/8 unguroaica (deci trebuie sa gatesc bine) si 1/8 poloneza (inca nu am descoperit cu ce m-a ajutat asta… strabunicul era mare croitor in Cluj, dar nu ma pot lauda cu designu-ul de hainute si nici shopping nu prea fac…). Asa ca am decis: le luam in ordinea asta petru weeken-ul asta:

• ciorba romaneasca de salata verde,
• paprikas unguresc de pui si
• macaroane cu miere si mac de prin Polonia,

 si toate astea pentru ca nenea care a devenit principalul meu furnizor de carnita imi spune cu tristete ca nu are azi vita frageda (aveam in plan pentru Dani si Moni un Gulas unguresc de toata frumusetea, asa… ca la competitie cu un excelent restaurant din Vlaha)…

Morala (daca exista una…): nu trebuie decat sa cauti, teluri in viata gasesti chiar si in cele mai simple lucruri, totul e sa ai un “keep you going”.

Asadar, aducand un tribut tuturor rudelor mele, de orice grad ar fi acestea, incepem sa gatim azi, 05.03.2011.