Telemea pane – sau mic dejun de weekend

 

Am primit si noi oua de casa, cu galbenuse mai ceva ca miezul de soare, asa ca, trebuiau folosite la ceva gustos si aratos. Am ales deci un mic dejun mai special, pentru momentele in care nu ne e lene sa gatim sambata dimineata. Am avut in dotare si o telemea extraordinara, umeda, compacta, din aceea care nu se sfarama, asa ca ideea nu a avut nevoie de prea mult timp sa se produca.

Pt doi infometati, inainte de cafeaua de dimineata:

4 felii groase, cam de 1 cm si un pic de telemea (Napolact e numai buna, dar sa nu fie din aceea seaca. Se va sfarama, dupa cum spuneam. Nici apoasa sa nu fie, deci nu o tineti de cu seara in saramura, ca va exploda tigaia)
2 oua
2-3 linguri de faina
Putina sare
Ulei pentru prajit

1. Batem ouale cu sare si faina, folosind un tel, ca sa nu ne ramana cocoloase.
2. Feliem branza telemea. Nu uitati, nu prea subtiri feliile.
3. Tavalim feliile de telemea prin putina faina, pe toate partile.
4. Punem uleiul la incins, apoi micsoram focul.
5. Feliile date prin faina, le scufundam acum prin amestecul de oua si faina, sa le imbracam bine. Le punem rapid in ulei si le prajim la foc mic, pe ambele parti, pana devin rumen-aurii. Mai asortam farfuriile cu cativa cornisoni si avem un mic dejun de pomina!

Tocanita simpla de cartofi

Asta e o mancare mai de post, mai pentru vegetarieni, mai pentru cei care ajung tarziu acasa si nu au ce altceva sa puna la ghiozdan :). E rapida, nu necesita cunostinte temeinice in ale bucatariei, si in plus de asta nici ingrediente complicate, ci doar cam ce avem cu totii prin camara. 4 portii din nou:

5-6 cartofi potriviti
1 ceapa mare
Ulei de masline pentru calit ceapa
1 conserva de rosii tocate
1 cubulet Knorr Legume
Sare si piper, cat mai vreti
1 lingura pasta de ardei, daca aveti
O mana de cimbru proaspat sau o lingurita cu varf, uscat

1. Tocam ceapa marunt si o calim in putin ulei de masline.
2. Curatam, spalam si taiem cartofii cubulete potrivite.
3. Cand ceapa s-a calit, adaugam conserva de rosii cubulete, lasam sa dea in clocot, apoi adaugam si cubuletul de legume si pasta de ardei.
4. Punem si cartofii cand sosul a dat in clocot si completam cu apa, cat sa acopere cartofiorii, sare si piper.
5. Spalam si tocam cimbrisorul si il punem in cratita cand cartofii sunt fierti. Verdeata nu trebuie sa fiarba mult. Aroma va fi extraordinara si e secretul acestei mancari simple. O salata de cruditati langa, si gata masa!

Ciorba de tarhon

Ah… supica asta imi merge la suflet! E una din preferatele mele si ale prietenei mele, Camelia. Dupa ce a mancat la mama, au si plantat in gradina o tufa de la care sper sa ma alimentez si eu candva! Cu dovlecei si rosii sunt mereu cadorisita in fiecare vara, asa ca sperante sunt! E o “zeama” numai buna in verile calduroase. Nu trebuie incalzita prea tare, si parca te racoreste cu parfumul tarhonului. Atentie mare, insa! Tarhonul e o planta aromata ce trebuie folosita cu masura. E foarte usor sa strici o mancare adaugand prea multe crengute! Ciorbita asta de tarhon merge cel mai bine pe o bucata de pulpa de purcel, dar eu pot spune ca am avut succes si cu un piept de pui. Alegerea deci va apartine, in privinta carnitei folosite. 

 

Avem nevoie cam asa:

300 g pulpa de porc, sau un piept de pui
2-2.5 litri apa
1 lingura buna de vegeta
2 linguri otet
4 crengute de tarhon proaspat (daca nu de la piata, sigur gasiti la orice ora in hypermarketuri)
1 cescuta mica de orez
1 ou
1 smantana mare, grasa

1. Spalam bine carnea si o taiem cubulete. Folosim si grasimea, nu trebuie sa o eliminam. Oricum, alt fel de grasimi nu folosim la reteta asta. Punem carnea in apa rece la fiert, foc potrivit.
2. Dupa ce am spumuit ciorba, dupa primele clocote, putem adauga lingura de vegeta.
3. Cand carnea e aproape fiarta, adaugam orezul, otetul, si tarhonul tocat marunt.
4. Cand carnea si orezul s-au fiert putem adauga si albusul de ou, neaparat dupa ce am pus otetul, nu inainte.
5. Cand totul e gata, intr-un bol omogenizam bine un galbenus cu o smantana grasa, aceeasi metoda ca pentru ciorba de salata verde. O dizolvam cu un polonic de zeama fierbinte din oala, stingem focul si adaugam compozitia peste ciorba, amestecand usor. Ce aroma!

Lapte de pasare – amintiri din copilarie

 

Reteta asta imi aminteste de copilarie, zilele de sarbatoare in care bunica mea ne delecta simturile cu ceva bun, usor, pufos si cremos in acelasi timp. O combinatie de placere, multumire si curiozitate culinara, satisfactie azi cand gatesc eu reteta, asta daca reuseste si nu se taie crema; ce mai, un desert nemaipomenit cu origini discutabile. Denumirea clar nu poate fi decat romaneasca, in schimb boule de neige… as zice eu ca aduce a Franta :). Specialitatea bunicii mele, cea adevarata, fara adaos de praf de budinca, faina sau amidon nu e din cele mai usor de realizat, pentru mine a fost as spune o provocare. Merita insa fiecare secunda de emotie si sudoare. Mai rar asa desert. Veti impresiona orice musafir cu el!

Ingrediente:

750 ml lapte
un pliculeţ zahăr vanilat
o lingură de zahăr
7 albuşuri cu un praf de sare
½ cana zahar praf
7 gălbenuşuri cu
14 linguri de zahăr praf şi 
2 plicuri de zahăr vanilat
250 ml lapte rece

1. Cei 750 de ml de lapte se pun la fiert cu vanilia si lingura de zahar.
2. Albusele se bat spuma cu un praf de sare, iar când spuma e tare se rastoarna in vas ½ cană zahar praf. Se bat albuşurile in continuare până obţinem o cremă foarte tare şi foarte fină.
3. Când laptele dă în clocot, se pun cu lingura bărcuţe de spumă ce se lasă la fiert câte un minut pe fiecare parte, apoi se scot cu o sită pe un platou.
4. Separat, se amestecă galbenusurile cu vaniliile si zaharul praf. Când această cremă e pufoasă se toarnă cu grijă 250 ml lapte rece si se omogenizeaza usor.
5. Laptele în care am fiert bărcuţele de spumă se ia de pe foc şi se aduce la temperatura camerei. Când s-a răcit suficient, turnăm compoziţia de gălbenuș în lapte amestecând cu grijă şi dăm din nou oala pe foc până ce simţim cum crema se îngroaşă uşor. Nu trebuie sa fiarba. Va fi un sos relativ lichid. Daca il vreti mai gros, adaugati putina faina sau o lingura de amidon, si lasati atunci sa dea un clocot.
6. Servim desertul răcit în cupe mari, turnând mai întâi crema vanilată si așezând deasupra spuma de albuş. Nu uităm să presărăm şi puțină ciocolată... delicat, nu-i asa?..

Spanac cu ochiuri

 

Azi, de ziua barbatului, se pare ca postez numai retete "moi", dar care sunt menite prin continut sa le aduca un aport de vitamine si energie numai bun sa ne poata suporta pe noi, jumatatile lor, in continuare. Un calduros si iubaret "La multi Ani!" deci pentru cei ce ne umplu jumatatea de farfurie in fiecare zi!

Din cate am cercetat, spanacul cu ochiuri pare a fi o mancare traditionala romaneasca. Cu toate astea, nu o voi incadra in lista europenelor la capitolul Romania pentru ca in ultimul moment am gasit vreo doua site-uri care ne spun ca piureul de spanac e mai de pe la francezi (nici nu ma mira, avand in vedere sosul alb ce sta la baza, un soi de bechamel). Ca sa nu existe comentarii neplacute, aleg sa o cataloghez strict ca o mancare vegetariana, numai buna acum primavara, garnisita cu oua-ochiuri, asa cum o mananca orice romanas de pe la noi. Sunt o multime de moduri de a prepara spanacul asta. Eu am ales sa prezinta varianta pe care o gatim noi in mod obisnuit si care inca nu a primit critici de la consumatorii casei. Spanac, deci!

Pt 4 portii:

1 kg spanac curatat
Putin ulei
5 catei mari de usturoi
2 linguri cu varf de faina
800 ml lapte
Sare si piper dupa gust

1. In multa apa cu sare oparim bine spanacul dupa ce l-am curatat de codite si l-am spalat bine de tot in apa rece.
2. Il scurgem cand s-a fiert sub apa rece si stoarcem bine de apa. Apa rece va opri procesul de gatire si vom avea un spanacel de un verde foarte frumos.
3. Intr-o cratita cu putin ulei punem usturoiul tocat si il punem cam 1 minut pe foc. Nu trebuie sa il prajim tare, doar sa eliberam aroma. Imediat dupa, pudram faina si amestecam cu un tel. Adaugam apoi laptele, treptat, amestecand continuu. Lasam sa fiarba pana se ingroasa. Adaugam apoi sare si piper, dupa gust.
4. Spanacul stors il tocam marunt de tot cu un cutit sau daca suntem mai lenesi, asa ca mine, cu un blender. Tocat, il adaugam peste spuma de lapte si faina, si amestecand continuu; il lasam sa mai dea un clocot, sa se intrepatrunda aroma spanacului cu a usturoiului.
5. Prajim niste oua-ochiuri sau carnaciori, si gata! Un pranz de primavara, numai bun!

20. Gulas de vita unguresc

 

Am deschis subiectul Budapesta cu un scop! Acu' ceva vreme am gatit o veche reteta de familie, a bunicii Matilda: gulas de vita cu cartofi. Pana nu demult, mama evita sa ne pregateasca reteta asta: cere timp si pricepere, zicea ea. Lucrurile s-au schimbat de la pensionare! Gateste reteta din ce in ce mai bine, in varianta ciorba, adica Gulas Leves. Eu o sa prezinta gulasul asta ca si fel principal, nu ca daca ar fi sub forma de ciorba ar mai fi nevoie de un alt fel de mancare dupa. La varianta lichida, nu trebuie decat sa puneti mai mult concentrat de chimen, atat tot. 

 

Sfaturi de inceput nu am, decat acela de a avea un amic macelar, care sa va recomande carnea de vita, asa cum am mai spus si la Snitelul Vienez. Daca e vita batrana, aveti sanse sa fierbeti gulasul pana va piere pofta. Deci, cu cat mai tanara vitica noastra, cu atat mai repede merge treaba. Mai recomand totusi sa aveti pasta de ardei si eventual, crema pentru Gulas. Gasiti oriunde, in orice hypermarket. Mai am o mentiune: gulasul din poza mea a fost mult mai consistent decat de obicei, si asta pentru ca nu mi-a reusit din prima pasta pentru galuscute, iar primele 2 puse in oala nu au facut decat sa se imprastie si sa actioneze pe post de ingrosala. Din acest motiv va recomand ca daca nu faceti ciorba, ci fel prioncipal, sa fierbeti galuscutele separat, in apa cu sare, sa le strecurati si sa le adaugati peste gulas cand e gata tot. Sa incepem!

Ingrediente (eu am facut ditamai oala, cam de 6-8 portii):

700-900 g pulpa de vita
3 morcovi
3 radacini de patrunjel
½ radacina de telina potrivita
2 cepe
Ulei pentru calit toate de mai sus
1 lingura boia
Piper
2 linguri pasta de ardei
½ tub mic crema pentru gulas
2.5 litri ceai concentrat de chimen
Sare daca mai trebuie
4 cartofi
1 ou intreg
2-3 linguri de faina

1. Spalam bine carnea de vita, o stergem, apoi o taiem in cubulete mici. O sa va dati seama cat de repede va fierbe, in functie de cat de usor se taie :)
2. Taiem marunt ceapa, morcovii, patrunjelul si telina, cubulete, si le punem peste carne intr-o oala generoasa. Turnam ulei, nu exagerat de mult, cat sa putem cali toate ingredientele astea.
3. Calim pana cand toate bucatelele de carne si-au schimbat culoarea, cam 10-15 minute. Acum adaugam boiaua si piperul si mai calim vreo 2 minute.
4. Separat pregatim cam 2-3 litri de ceai de chimen concentrat. Acesta va da gustul bun mancarii, in combinatie cu boiaua. Folositi cam un pliculet intreg de chimen.
5. Cand am calit suficient carnea si radacinile, strecuram peste ele ceaiul de chimen, iar mai apoi adaugam pasta de ardei si crema de gulas. Trebuie bine dizolvate ambele, sa nu ramana cocoloase. Punem capacul si lasam totul sa fiarba la foc mic. Poate dura si vreo 2 ore pana cand carnea devine frageda. Trebuie sa mai si amestecam, altfel se prinde mancarica, si e pacat. Trebuie sa scada si zeama.
6. Cam cu 15 minute inainte sa fie gata carnea, punem cartofii taiati cubulete potrivite. Mai adaugam ceai de chimen, daca e nevoie, cam cat sa acopere cartofii, si lasam din nou sa fiarba la foc mic.
7. Pregatim galuscutele dintr-un ou, sare, si 2-3 linguri de faina. Trebuie sa fie un aluat consistent, nu foarte moale. Cand sunt gata si cartofii, incepem sa adaugam galuscutele cu o lingurita mica.  Trebuie sa se desprinda singure de pe lingura cand o scufundati in oala clocotinda. Daca o sa constatati ca se imprastie, mai adaugati la ou putina faina. Puneti capacul si mai lasati sa fiarba maxim 5 minute. Merge de minune gulasul asta cu o salata de ardei Capia copti!

 

Budapesta – mai vreau o portie!

 

Nici nu stiu care bucatica din titlu imi place mai mult!
 

Pana in iarna nici nu am stiut ce bijuterie de capitala se intinde la o aruncatura de bat! In Budapesta am mai fost eu insa ochii de copil nu sunt la fel de critici ca cei de la maturitate (nu ca si maturitatea asta ar fi chiar o caracteristica de-a mea…). Banuiesc ca atunci cand suntem de vreo 8-10 ani cam orice vedem si nu se numeste “acasa” e prea frumos ca sa poata fi povestit in cuvinte. Totul in jur are magie, totul pare “in culori”, iar Bastionul Pescarilor sigur a fost candva palatul Albei ca Zapada…
 

Problema la mine, in Budapesta imbracata in haine de Craciun, a fost ca nu reuseam sa imi regasesc ochiul critic si sa revin la mentalitatea avansata a unui adult. Mi se parea ca acu’ rasare Alba ca Zapada in discutie dintre blocurile de piatra ale Bastionului! Dupa ce am revenit din excursia din Praga, am visat in foarte multe nopti ca ma plimbam in Cartierul Evreiesc. Revenind din Budapesta la inceputul lui decembrie constat ca nici in aprilie nu mi-am revenit! Orasul asta are un farmec aparte! Nu e atat de curat sau organizat ca si Viena, are doar o parte din romantismul praghez, in schimb daca Milano a fost pentru mine un Bucuresti ceva mai cochet, Budapesta e definitia acestui termen. Nicaieri nu m-am simtit mai “acasa” decat in orasul asta. Si nu spun asta din cauza ca mi-as fi regasit ceva radacini in capitala vecina, ci pentru ca pur si simplu oamenii astia sunt primitori, de la talciocul de la intrarea in Metrou (mai, de nu m-am distrat facand cumparaturi cu ungureasca mea stricata!) pana la batranica aceea eleganta ce strangea fonduri in cosuletul ei cu clopotel la Sf. Stefan. Am intalnit la targul de Craciun comercianti cu zambetul mereu pe buze, care ti-ar fi scos toata marfa numai pentru ca erau mandri de autenticitatea ei, turisti care vorbeau o slava incredibil de incurcata si evident o multime de asiatici cu aparatul foto la purtator. 

 

Poate si spiritul sarbatorii sa fi avut ceva influenta asupra mea, si totusi in momentul asta, stand acasa in bucataria mea, nu pot sa nu imi amintesc cu o extraordinara placere de locurile acelea. Stradute simpatice, oameni pe care “parca ii cunosc de undeva”, un Parlament desprins din povesti, o Dunare ce valseaza printre monumente si pe sub poduri impresionante, ce mai! Trebuie vazuta si vara (ca doar nu-i ca iarna)! Oricum, in cele doua zile cat am stat nu am apucat sa vedem decat o foarte mica parte! Nu va faceti griji, in privinta transportului in comun stau la fel de bine ca mai toti europenii. Metroul e perfect, nu aveti nevoie de masina prin oras. Se lucra la ceva artere asa ca un drum cu unchiul meu in masina ne-a rotit ceva vreme (in castigul nostru, am mai vazut una-alta). De mancare nu veti avea cum sa va plangeti. Ca la unguri, nu stiu unde veti mai manca atat de bine (ce-i drept nu chiar sanatos) iar vinulet de Tokaji veti vrea sa curga la robinete daca s-ar putea. Gulasul e la el acasa, iute, fierbinte si satios, iar pentru deserturi va trebui sa faceti alegeri grele, nici nu veti sti care e mai bun! Cum spunam in titlu?... Chiar mai vreau o portie! 

 

Tipic...

Basilica Sf. Stefan

Parlamentul

La funicular

Poarta Vieneza la Palatul Regal

Aer de Viena, la Monumentul Ciumei, in centrul vechi

Biserica Matthias

Deci, Alba ca Zapada?... Unde e?...

Nu chiar de la robinete, dar la sticla MUSAI!