61. Astarpungar sau Love Balls de Islanda

Cam dupa un an de zile ne intoarcem in racoroasa Islanda pentru un desert care noua ne-a placut enorm de mult. Au gusturi bune islandezii astia in materie de dulciuri de casa, asa putini cum or fi ei, vreo 300 si ceva de mii de suflete, pe o insula plina de piscine cu apa termala si nopti cu un cer de-ti taie rasuflarea. Imagini de poveste gasiti aici:

http://www.visiticeland.com/DiscoverIceland/

asta daca aveti chef de planuit concedii iesite din tipar ori daca pur si simplu aveti pofta de frumos si natura salbatica, fie ea si in fata unui calculator. Gospodinele islandeze se lauda cu o speranta de viata ce mie mi se pare cel putin o invitatie la o vizita prin bucataria lor - 81.3 ani (ori o aprofundare a stilului lor de viata, banuiesc mai sanatos:)).

Gogoselele astea islandeze pe care am ales sa le pregatim, poate ca nu or fi tocmai exemplu de sanatate curata, dar zau ca as tine o cura cu ele in fiecare dimineata la cafea  :). Sunt nemaipomenite! Credeam ca vor fi uleioase, insa surpriza: din contra! Sunt foarte dense in centru, pufoase ca un buretel, aromate de la vanilie, iar o dulceata de mure le face cu adevarat irezistibile! Am fost sceptica in privinta lor si am facut numai o jumatate de portie, iar acum, evident ca regret ca s-a golit farfuria… le declar gogosile ce le mai gogosi de pe Vlaicu si clar m-as adapta la bucataria islandeza de dragul lor, lasand la o parte conflictele mele cu mielul lor. Pentru doi pofticiosi, poate trei, va trebuie:

2 cani faina
½ cana zahar alb
2 lingurite bune de praf de copt (secretul care le face sa sa umfle in pene in ceaunul cu ulei)
1 lingurita esenta de vanilie
1 ou
¾ cana lapte
Stafide (2 maini bune, daca vreti)
Ulei pentru prajit in ceaun

1. Amestecam ingredientele uscate, apoi le adaugam pe restul: oul, vanilia si laptele.
2. La final adaugam stafidele.
3. Va fi un aluat gumat, lipicios si ciudat, dar asta e esenta lui.
4. Cand uleiul s-a incins, incepem sa adaugam gogosile, folosind 2 lingurite, trecand aluatul dintr-una intr-alta, ajutandu-ne sa formam bilute de aluat. Cand incepem sa adaugam gogosile, focul il lasam la minim. Prajim love balls de Islanda pana cand devin aramii, verificand cate una sa vedem daca s-au copt in interior. Daca vreti le puteti pudra cu zahar vanilat, insa noi am considerat ca au o cantitate optima de zahar si ca ar fi fost de prisos sa mai adaugam zahar praf. Cu dulceturi care mai de care, nu va veti mai opri din papat gogosile astea, asa ca dati o fuga pe site-ul de mai sus sa va vina pofta de gatit!

Macaroane cu varza

 

Dupa o saptamana de groaza si multa mancare de la catering, am trecut azi din nou la aparat – ori aragaz, daca vreti :)… Am gatit ce am avut pfta de multa vreme in coace, chiar daca nu neaparat se potriveste meniul cu un pranz de duminica, sau cel putin cum ne-a invatat mama ca ar trebui sa arate o astfel de masa. Am facut macaroane / laste cu varza, grozav de bune, in spiritul postului, daca vreti si mai ales cu gustul copilariei si o amintire fierbinte a placintelor cu varza ale bunicii mele. Sunt simplu de facut si in general plac tuturor, asa ca va ies cam 4-6 portii din:

1.2 kg varza alba
1 ceapa alba
Putin ulei pt calit
Sare si piper
1 lingura otet
1 cana apa
250 g paste (lascute, macaroane, cam ce paste aveti in casa)

1. Fierbem pastele in multa apa cu sare, le scurgem si le lasam la o parte.
2. Curatam si tocam marunt ceapa, apoi curatam si taiem varza solzisori, ori patratele mititele. Punem ceapa si varza straturi intr-o oala mare unsa cu ulei. Saram fiecare strat (grija sa nu exagerati), adaugam o cana de apa, apoi punem varza la calit cam jumatate de ora, pana se inmoaie si e pe gustul nostru.
3. Cand e aproape gata varza adaugam piper negru macinat si putin otet daca va place (mie sincer imi place varza alba calita dulce, fara otet; otetul imi place numai daca e vorba de varza rosie).
4. Cand am calit bine varza, adaugam pastele scurse, amestecam bine si pranzul e gata! O masa ca pentru copii, gustoasa si numai buna pentru perioada asta… Maine pregatim niste gogosele delicioase, dulci si surprinzatoare, din racoroasa Islanda! Pofta buna!

Cobb Salad

 

Cobb salad a devenit preferata lui Cristi. Daca salata asta nu are de toate, atunci nu stiu care ar fi aceea… piept de pui, oua, salata si mai ales bacon! Asa, sa tot faci salate!

Salata asta se zice ca a aparut in anii ’30 la Restaurantul Hollywood Brown Derby, unde a devenit salata casei, purtand numele proprietarului Robert Howard Cobb. Se presupune ca acesta a combinat ceea ce ramase prin bucataria restaurantului intr-o seara tarzie, adaugand sosul frantuzesc al casei (mie mi se pare sosul asta o grozavie!). Noua ne-a placut enorm salata asta, mai ales pentru dressingul ei, pe care sincer il vom incerca la orice salata vara asta.

Pentru 3-4 portii aveti nevoie de:

2 salate
Jumatate de punguta de baby spinach (inlocuieste nasturelul, care a fost de negasit, la noi)
1 andiva
2-3 fire de ceapa verde
2 avocado
4 oua fierte tari
1 piept de pui fiert ca pentru supa, cu legume
10 felii bacon
1 lingura de ulei pt prajit
2 rosii

Sos frantuzesc:

2 linguri otet de vin rosu
4 linguri ulei de masline
1 lingura mustar Dijon
2 lingurite zahar
Sare si piper
Cam o lingura si jumatate branza albastra

1. Pregatim pentru inceput pieptul de pui ca pentru Salata Waldorf, il scurgem de zeama apoi il taiem cubulete.
2. Fierbem ouale tari, le curatam apoi le dam pe razatoarea mare.
3. Prajim baconul, sa fie rumen, il scurgem apoi de surplusul de grasime pe un servet de hartie, apoi il maruntim.
4. Spalam si tocam rosiile, apoi curatam si taiem cubulete avocado.
5. Spalam, scurgem de apa, apoi taiem fasiute toate felurile de salate si ceapa verde.
6. Montam salata: pe patul de amestec de salate si ceapa verde asezam in randuri restul de ingrediente: pe margine cate un avocado tocat, apoi pieptul de pui, ouale, baconul si rosiile.
7. Pregatim sosul: amestecam cu un tel otetul cu mustarul, apoi adaugam incet uleiul, obtinand un soi de maioneza mai lichida. Condimentam cu zahar, sare si piper, apoi adaugam branza maruntita bine. O minune de sos! Il turnam in farfurii dupa ce am servit salata si ne bucuram de o masa delicioasa!

Waldorf Salad

 

Continuam cu a doua salata, salata Waldorf. Salata asta nu e pentru toata lumea, asta e clar. E o combinatie de carne, legume, fructe si nuci care pentru cei cu retineri vis-à-vis de combinatia dulce-sarat va fi o provocare. Salata a aparut intre anii 1893-1896 la Hotelul Waldorf din New York. Se crede ca ii apartine lui Oscar Tschirky si era lipsita initial de nuci. Astea au fost adaugate prin 1928. A fost o salata interesanta, usoara si cu pareri impartite. Am fost trei la masa si lucrurile au stat cam asa: Cristi nu gasea lucul merelor in salata, Cami ar fi renuntat usor la nuci, iar mie mi-a placut enorm combinatia mere/telina verde. Salata merita incercata, macar pentru a mai varia meniul saptamanal, asa ca obtineti 4 portii din urmatoarele:

2 mere verzi
1 mar rosu
1 lingura suc lamaie
1/2 cana telina verde rondele sau radacina data pe razatoare
1/4 cana nuci
1 salata verde
2 linguri maioneza
2 linguri iaurt gras
Sare, piper
Optional, piept de pui fiert
Struguri

1. Daca folositi piept de pui (la 4 oameni va trebuie unul intreg), il spalati bine, il fierbeti cu cateva legume ca pentru o supica de pui, apoi il scurgeti si taiati cubulete.
2. Spalati salata verde si o rupeti bucatele. Spalati apoi merele si telina, apoi le taiati feliute. Daca aveti doar telina radacina, nu e bai, o dati pe razatoarea mare, ca e la fel de buna. Nu uitati sa le stropiti cu zeama de lamaie.
3. Pregatiti sosul de maioneza si iaurt, condimentati-l apoi.
4. Amestecam merele, telina, pieptul de pui si sosul, apoi asezam toate astea pe un pat de salata verde. Garnisim cu jumatati de nuca si struguri verzi si salata Waldorf e gata! O combinatie interesanta de texturi si arome, numai buna pentru o masa de duminica! Pofta sa aveti!

Caesar Salad

 

Uite ca am revenit, cu o intindere la piciorul drept, dureri de cap si ale multor alte organe dupa 8 Martie cel fericit, dar mai ales cu o extraordinara experienta de viata. In plus am o foarte hotarata solicitare catre finu’ de a nu se angaja in polemici pe tema 8 Martie, mai ales vis-à-vis de suferinta barbatilor in lupta cu stresul si nervii provocati de arzatoarea lor dorinta de a oferi tuturor femeilor un fir de floare, de orice soi ori provenienta ar fi el :). Daca exista in lumea asta vorbe care dor (pe mine una fizic, deja!) asta sunt de acu’ inainte “Dom’soara, EU NUMAI…” ori “Buchet de primavara”. Le-as elimina cu mare drag din vocabularul oricarei limbi, fie ea romana, maghiara, franceza ori engleza stalcita, cel putin in luna martie a oricarui an. Nu cred ca e cazul sa mai explic de ce. Nu mi-am putut inchipui ce inseamna industria “Ziua Femeii” pana mai zilele trecute, si credeti-ma, Industrie este! Un efort urias, zeci de ore de munca, stres si izbucniri, clacari si nebunie curata, toate astea urmate intr-un final de zambete, prientenii mult mai stranse, hohote incontrolabile de ras, euforii cu parfum de zambile cum spunea Alina si in final inventare nesfarsite si calcule interminabile pentru departamentul groazei. Insa totul e bine cand se termina cu bine, asa ca iata-ne din nou scriind, gatind si savurand clipele de liniste pe care ni le ofera viata din cand in cand.

Dupa un an de zile de gateli si ceva randuri scrise, subsemnata face o sesizare legata de bilantul bloguletului: am ajuns abia la jumatate cu retetele europene, insa imi va face o si mai mare placere de acum in colo sa le gatesc pe cele ce le-am mai descoperit, traditionale ori cu origine pe Vlaicu in Cluj-Napoca, in speranta ca poate asa mai convingem oamenii sa descopere micile placeri ale vietii intr-o farfurie ori pahar plin.

Ca o pauza la jumatatea drumului, m-am gandit sa mai facem un pool, punand pe masa trei retete de peste ocean, minunate salate cu povesti care mai de care, renume si aprecieri in toata lumea. Gatim Salate Caesar, Waldorf si Cobb, toate americane, una mai delicioasa decat cealalta, punand la bataie cate o reteta de cocktail in cinstea preferatei finale: un Screw Driver, White Lady ori Side Car, in ordinea numerelor de pe tricoul concurentelor :).

Prima salata pe care am gatit-o a fost o salata Caesar de pomina! Daca ar fi sa aleg doar una din cele trei salate, probabil ca in ziua in care am pregatit-o asta ar fi fost preferata mea. Salata asta se zice ca ar fi pus-o primul pe masa Caesar Cardini, proprietarul unul lant hotelier ce a locuit in San Diego si Tijuana, in perioada Prohibitiei. Fiica acestuia povesteste ca salata a fost rezultatul unui 4 Iulie mult prea aglomerat, cand tatal ei a adaugat un “by the chef” garniturii pregatite din ceea ce ramasese in camara restaurantului la finele zilei. Salata originala nu continea fileuri de anchoa iar aroma subtila, deosebita a salatei provine de la sosul Worcestershire ce le contine, folosit in dressingul ei. Pe asta il gasiti cu siguranta in orice Hypermarket si merita cumparat.

Am fost 4 la masa si ne-a mai ramas pentru inca doi din:

2 capatani de salata verde
1 kg piept de curcan
Sare, piper si putin ulei pentru grill
Crutoane din 4 felii mari de paine si ulei de masline (cateva linguri pentru stropit crutoanele)
Parmezan ras
Sos: maioneza de casa cu mustar - 4 linguri (1 galbenus, 1 lingurita buna de mustar si ulei vegetal)
4 linguri smantana (noua cu smantana ne-a placut mai mult)
2 catei usturoi zdobiti
1 lingura zeama de lamaie
Sare, piper
2 lingurite sos Worcestershire

1. Pregatim pentru inceput carnea. Toate aceste salate se fac cu piept de pui, insa noua ne-a facut pofta un piept frumos de curcan in vitrina magazinului de pe Eroilor. Spalam carnea, o stergem cu un prosop de hartie, apoi o feliem, saram si piperam si punem feliile la gril. Facem niste gratare din piept de pasare, pe care la final le taiem cubulete.
2. Spalam si curatam salata verde, apoi o scurgem bine de apa.
3. Pregatim crotoanele: taiem painea cubulete, o stropim cu putin ulei de masline auriu, apoi o dam la cuptor 10-15 minute la 180-200 grade Celsius, pana se rumenesc cubuletele.
4. Urmeaza sosul: pregatim o maioneza dintr-un galbenus, 1 lingurita buna de mustar si ulei, pana obtinem cam 4 linguri de maioneza ferma. Zdrobim si frecam usturoiul cu zeama de lamaie, sosul Worcestershire, apoi il adaugam impreuna cu smantana peste maioneza. Saram si piperam, apoi e gata sosul!
5. Pe un pat de salata verde asezam cubuletele de carne, crutoanele, sosul si in final presaram parmezan din belsug. O salata de zile mari, gustoasa, consistenta zic eu, numai buna de impartit cu prietenii la cina…

Pricomigdale Juci Mama

 

Imi tot bateam capul sa imi amintesc ce desert sau reteta am facut zilele trecute si care imi scapa. Aveam convingerea ca am gatit ceva dulce, dar postarea ia-o de unde nu-i! Asta pana cand am trecut azi la treburile de weekend gen recensamantul camarii, ordine in balcon si strans de prin bucatarie, cand am dat in cuptor de doua tavi tapetate cu hartie de copt cu urme lasate de niste discuri dulcege si miez de nuca. Asta a fost momentul in care a sclipit si la mine beculetul ca la verificarea inregistrarilor contabile din Mentor! Erau Pricomigdalele lui Juci Mama, matusa bunicii mele, puse la incercare weekendul trecut la concurenta cu tarta adusa de doi buni prieteni. Mi-au rezultat cam 28-30 de rotocoale dulci si numai bune de rontait la un joc. Am mers pe varianta clasica din caietul matusii, fara adaosuri de arome, asa ca uite reteta noastra, veche de vreo 40 de ani:

3 albusuri
250 g zahar pudra
250 g nuca macinata

1. Batem albusurile spuma cu un praf de sare, nu prea tare, apoi incepem sa adaugam zaharul praf in ploaie, batand in continuare spuma. Dureaza ceva timp pana obtinem o spuma tare si consistenta.
2. Cand e gata spuma de albus si zahar, adaugam nuca macinata fin, amestecand cu grija sa nu se lase compozitia.
3. Pe hartei de copt punem gramajoare cu o lingura. Grija sa lasati spatiu intre ele.
4. Coacem pricomigdalele in cuptor preincalzit la foc mic (vreo 135-140 grade Celsius) cam 60-80 de minute in functie de cuptor, pana cand sunt facute si in interior si nu sunt lipicioase. Cam astea sunt fursecurile mele preferate. Merg la cafea, ceai ori discutii vesele la o sueta…

Martini si un Martisor

De 14 Februarie nu am fost vesela deloc, iar 8 Martie se anunta a fi si mai tragic. Cu toate astea, trecand peste oboseala fizica si epuizarea orelor fara de sfarsit de ieri, de 1 Martie, pot sa spun ca in sfasit am avut si o sarbatoare vesela la locul de munca. Am o grupare jucausa la magazinul din Iulius care a facut din 1 Martie comercial un 1 Martie colorat, amuzant, competitiv fata de cel inregistrat anul trecut la casa de marcat si pentru asta fetele merita paharul sus! Am facut clasicul Martini pentru garnitura sa: doua masline si doi ardei iuti - Ioana, Ilena, Zsuzsa si subsemnata, toate scufundate in dulce-amaruia betie a sarbatorilor de primavara!

60 ml gin

15 ml vermut alb

gheata

2 masline cu ardei pe o scobitoare

Scuturam in shaker gheata cu cele doua tipuri de alcool, strecuram rezultatul intr-un pahar tipic pentru Martini, apoi decoram clasica bautura cu masline delicioase, si un martisor, asa... de 1 Martie, si cateva prietene la o sueta!...