Salata cu fasole boabe in stil latino

…sau mai de graba in stil “sesiune”. Nu mi-a venit sa cred ce buna a iesit. Pentru salata asta “pe fuga” am folosit o conserva mai alt fel de fasole, adica una in sos de rosii, dulce si foarte aromata. Stilul latino vine de la porumb si feliutele de salam condimentat perpelite bine in ceva picaturi de ulei, chorizo de preferat, dar nici cu unul mai unguresc, papricat bine nu mi-a fost rusine :). Am mancat ca niste sparti salata asta si poate ca am fi putut primi inca un ins la masa, daca burtica nu striga “mai vreau!”. Nu e bai daca nu gasiti fasole in sos dulce de rosii. O jumatate de cana de bulion cu 2 linguri de ulei si o lingurita buna de zahar rezolva problema cu siguranta. Aveti nevoie deci de:

1 conserva fasole alba boabe in sos de tomate
1 conserva porumb
Salam picant, cam cat aveti chef si pofta sa prajiti
1 lingura de ulei pentru prajit
½ ceapa rosie
Un praf de piper

multa pofta la fasolica cu ceapa rosie

1. Amestecam bine cele doua conserve scurse intr-un castron, asta pentru inceput.
2. Taiem rondele de salam picant, subtirele, apoi le prajim intr-o lingura de ulei. Le scoatem pe un prosop de hartie sa le scurgem de surplusul de grasime. Adaugam aceste rondele apoi la salata noastra.
3. Mai taiem felii o jumatate de ceapa rosie, o punem si pe asta sa isi aduca o buna contributie la salata noastra latino, apoi ii mai dam si un praf de piper, sa iutim un pic treaba. Cam asta e bunatatea de salata, sa aveti si voi pofta la ea, ca noi am avut din plin!

Salata de oua – partenera ceaiului de iarna

 

Mancarea asta e grozava! Mama o face mai ales iarna, langa un ceai fierbinte, insa cu o mica diferenta. Noi o sa folosim unt, cu toate ca ea foloseste untura, si mai plusam cu un castravete mare murat, in saramura, nu otet, tot de la ea, ca sa fie completa reteta. Pe paine proaspata ori prajita, salata asta de oua e un sandwich grozav si va sfatuiesc sa o incercati, mai ales ca si gustare intr-o dupa-amiaza plicticoasa si rece.

Pe langa 6 oua fierte tari va mai trebuie:

3 linguri unt moale, la temperatura camerei
1 lingurita sare
1 praf de piper
½ ceapa rosie
1 castravete murat

1. Fierbeti bine ouale si decojiti-le, apoi dati-le pe razatoarea mare.
2. Frecati bine untul, sa se inmoaie, apoi adaugati ouale razalite.
3. Tocati marunt jumatatea de ceapa si castravetele murat, adaugati-le peste salata, sarati si piperati, apoi amestecati bine cu o furculita sa se combine toate cum se cade.
4. Puneti salata pe o felie zdravana de pita, puneti un ceai la fiert si dati-i bataie, pana nu dispare toata din castron!

Iarna si la Marisel...

Cartofi in glazura aromata

 

Propun azi doua mancaruri de vremuri reci: cartofii astia glazurati, aromati si fierbinti, proaspat scosi din cuptor sa mai ridice temperaturile in cadere libera ce ne asteapta in zilele urmatoare, apoi o salata, preferata mea langa o cana de ceai aburind de menta. Prima a fost incercata si aprobata cu pofta de mama, a doua ii apartine, usor imbunatatita. Cartofii astia noi i-am avut in farfurii langa o portie condimentata de mititei, asa ca asta banuiesc ca nu ar fi o idee rea pentru pranzul vostru de maine. Nu e mult de lucru cu ei, cat ii curatati si taiati, in rest mai ca se fac singuri! La 6 cartofi mari va mai trebuie:

4 linguri ulei vegetal
1 lingura buna de boia
1 lingurita si un pic de miere (mama a fost reticenta la asta, insa s-a declarat totalmente incantatat!)
2 lingurite sare
1 lingurita praf de usturoi
½ lingurita piper negru
½ lingurita nucsoara praf
2 lingurite ierburi de Provence

 

1. Curatati si taiati in bucati mai generoase cartofii pentru viitoarea garnitura.
2. Intr-un castron, amestecati restul de ingrediente, grija mare sa dizolvati bine mierea.
3. Turnati sosul obtinut intr-o punga, apoi adaugati cartofii si “masati-i” bine, sa se imbrace cu sos pe toate partile.
4. Rasturnam cartofiorii intr-o tava pe hartie de copt si ii coacem cam 50 de minute la 180-185 de grade Celsius. Grija mare, nu o sa va puteti abtine de la ei si inca sunt fierbinti!!!

 

Frig si iarna la Cluj, numai buna de cartofi fierbinti...

La fel si la Tarnita inghetata...

Spuma de gris cu afine

 

Desertul asta a avut la baza pofta de mousse-ul care am auzit ca s-ar fi strecurat in ultima vreme in vitrina cu deserturi de la Opera, restaurantul ce ne asigura de ceva vreme supica zilnica la munca. Am auzit ca ar fi o chestie delicioasa, spumoasa cu mascarpone, dar pe care nu am apucat inca sa o degust. Asa ca, ispitita fiind de descrierea desertului facuta de Rada si evident constatand lipsa cremei de mascarpone din “vitrina” mea de acasa, am trecut la fapte, inlocuind esentialul cu o baza de lapte, insa cu gris. Am comparat desertul meu cu unul danez prezentat la Craciun de noi, si am ajuns la concluzia ca oricare din cele doua ne poate innebuni. Uite cam ce ne-a iesit:

Pentru 3 cupe de desert (desi le-am dat gata doar doi):

1 cana lapte
2 linguri zahar
1 lingurita esenta de vanilie
½ cana gris
200 ml frisca vegetala de data asta
Afine congelate (cam 9 linguri – 3 de portie)

1. Punem la fiert laptele cu zaharul, vanilia si grisul. O sa fiarba rapid, amestecati in continuu, iar la primul clocot serios, cand budinca e consistenta deja, o luam de pe foc. Trebuie sa continuati sa o amestecati tinand vasul in apa rece, pana se raceste, insa nu de tot.
2. Bateti frisca rapid, nu foarte tare, apoi adaugati jumatate in cratita cu grisul fiert si apoi racit, amestecand pana devine o crema elastica, pufoasa. Abia apoi adaugati restul de frisca, amestecand cu miscari ample, cat sa o inglobati si sa obtineti o spuma de gris.
3. Adaugati cam 3 linguri de afine in crema si inglobatile si pe acestea, apoi cate o lingura in fiecare cupa si impartiti desertul peste fructe. Eu le-am pus semicongelate, scurse de zeama.
4. In final incalziti cam 3-4 linguri de afine 2 minute in cuptorul cu microunde, cat sa fiarba, apoi amestecati-le cu 1 lingura buna de zahar. Stropiti desertul ce siropul cu fructe, si cam asta e spuma de gris cu afine. Noua chiar ne-a placut, avand o textura ciudata, cremoasa si tipica pentru gris in acelasi timp. Cam asta am facut bun azi… poate maine incercam ceva mai serios :).

Rum Crabbie's pt 20 :)

 

De ceva vreme nu am mai facut cocktailuri, desi ocazii am avut. Acu' daca tot am atins 20 de "urmaritori" am decis sa bem in cinstea acestui 20 (cu multumiri tuturor celor ce ne urmaresc,) ca doar asta aminteste de prea multe chestii ca sa fie lasat de izbeliste! Ca la 20 de ani am pus la pamant urmatorul pahar super aromat, iute la propriu si la figurat, dulce acrisor si cu o doza de alcool numai buna sa ma faca sa uit de examenul de Conta ce sta sa imi bata la usa (Rada draga, incep sa cred ca o sa merg pe mana ta, cu "Tanar si ..." nu mai spun mai multe, las profa sa descopere singura restul :D). Intr-un pahar de long drink (au l-am pus in pahar de bere, ca doar are bere la baza) turnam in ordine:

150 ml Crabbie's

60 ml rom Havana Club (parerea mea e ca asta e romul pe care il cautam cu adevarat)

40 ml suc de limeta

apoi garnisim bautura cu 1 felie de limeta, cat sa inveseleasca paharul si consumatorul :).

Am descoperit de ceva timp berea de ghimbir Crabbie's la 330 ml (cam greu de gasit in Auchan, ca nu prea o aduc) si sincer dupa ce ai incercat-o, cu greu mai poti reveni la chestii obisnuite. E o bere slaba de 4% vol alcool insa cu personalitate serioasa! E usor iute, cu aroma distincta de ghimbir, de un auriu-oraj intepator ca intreaga bautura. Nu spun ca cere rom pentru a fi imbunatatita, ca e grozava asa cum e. Un pahar din asta stinge setea si aprinde cheful garantat, cam pentru orice va sta in minte, atat de revigorant e ghimbirul din berea asta! Romul asta e adaugat numai pentru aroma fina ce i-o strecoara, iar sucul de limete pentru a pune pe jar toate simturile si pentru a reactiona si mai bine la intepatoarea bautura. Bun de dat gata!

Budinca "After Eight"

 

Ce face o femeie obosita dupa prima zi de munca in urma unui concediu medical, cand constatata ca nu are loc sa isi puna cana de cafea pe masa de restantele adunate? Ajunge acasa si de nervi, se lasa manipulata, cedand nervos, si da curs intrebarii “Ce faci azi bun, doamna cu blogu’?” Am impresia ca blogul e un motiv numai bun de exploatat de catre unii copii, in special de cei cu varste de +29. Cum solicitarea impune o oarecare doza de razbunare, mi se pare normal ca daca unii prefera vanilia sa primeasca in schimb ciocolata :D! Ca urmare am pus la bataie urmatoarea combinatie de budinca de ciocolata si frisca mentolata, asortata la un pandispan ciocolatiu (evident!). A reusit un desert delicios pentru 2 pofticiosi, potrivit chiar si pentru amatorii de vanilate. Aveti nevoie de:

3 oua
3 linguri zahar
3 linguri faina
1 lingurita rasa praf de copt
1 lingura cacao
Sirop de menta verde Monin
1 plic budinca de ciocolata neagra Dr. Oetker
500 ml lapte
4 linguri zahar, pt budinca
100 ml frisca lichida
2 linguri zahar pt frisca
½ lingurita esenta de menta Dr. Oetker
Colorant alimentar verde (creioane Dr. Oetker)
Frunzulite de napolitana (tot de la Dr. Oetker si jur ca nu m-au platit sastia sa fac reclama!:)) si bomboane de ciocolata pentru decor

1. Facem rapid un pandispan ciocolatiu: frecam 3 galbenusuri cu 3 linguri de zahar, batem spuma albusurile si le adaugam, apoi adaugam date prin sita faina, 1 lingura de cacao si putin praf de copt. Intindem pe hartie de copt un blat subtirel, ca pt o rulada, si il coacem 8 minute la 180 grade Celsius.
2. Cand se raceste blatul de pandispan, decupam cu un pahar cate 3 discuri de portie de budinca si le punem de o parte.
3. Pregatim o budinca de ciocolata conform instructiunilor de pe ambalaj, cu 500 ml lapte si 4 linguri de zahar.
4. Cand budinca de ciocolata e gata, incepem sa montam desertul: pe fundul paharului punem primul disc de pandispan, il stropim cu sirop de menta (numai putin, nu exagerati ca e dulce), putina budinca, iar un disc cu sirop, iar budinca si inca un rand din fiecare, apoi lasam sa se raceasca complet paharele de desert.
5. Batem frisca, adaugand spre sfarsit 2 linguri de zahar, esenta de menta si colorantul alimentar. Punem cate un strat de frisca verde mentolata pe fiecare desert, apoi il decoram cu frunzulite de napolitana si bomboane de ciocolata, asta daca nu avem chiar frunzulite proaspete de menta, si gata! Dam un pic la rece desertul si apoi facem o retrospectiva a evenimentelor ratate la locul de munca pe durata infamului concediu medical…

Punch de portocale

Inca de cand am venit de la targul de Craciun din Viena mi-a fost pofta de o cana fierbinte de punch de portocale. Bautura asta nici nu stii cum e mai buna: fierbinte, direct de pe soba ori racorita la temperatura camerei dintr-un bol elegant de punch. Are origini indiene ca bautura, iar din Anglia s-a raspandit cu repeziciune in toata Europa, cam pe la 1630. Daca la inceput avea ca bautura de baza vinul sau vinarsul, acum punchul modern are la baza mai de graba romul de Jamaica. Noi am incercat varianta nemteasca, cea care are inca la baza vinul (alb sau rosu) si nu romul, si inca cea cu arome de iarna, asa cum l-am baut in fata primariei vieneze, in timp ce ne adanceam in marea de turisti.

Cam 4 pahare obtinem din:
 

1 cana apa
½ cana zahar
7 boabe de ienibahar
7 cuisoare
½ stick de scortisoara
¼ lingurita praf de ghimbir
1 portocala
2 cani vin alb dulce

1. Punem la fiert o cana de apa cu zaharul, cuisoarele, ienibaharul, scoartisoara, praful de ghimbir si coaja rasa in stil Ryan Gosling in Crazy, Stupid Love de la o jumatate de portocala (adica nu pe razatoare mica ci fasii lunguiete). Fierbem siropul 5 minute, apoi il luam de pe foc si ii punem capac, sa infuzam mirodeniile.
2. Cand siropul s-a racit, dupa vreo 15 minute, stoarcem sucul de la portocala si il adaugam in sirop.
3. Strecuram siropul pentru punch intr-o craticioara curata, adaugam 2 cani de vin si punem punchul obtinut la infierbantat (grija din nou sa nu fiarba ca e cu vin, doar sa devina fierbinte!). Il punem in cani ornate cu felii de portocale si scortisoara intreaga, ori il punem intr-un bol “fancy” si il servim cu ajutorul unui polonic excentric de sticla, dupa care asteptam sa-si faca aparitia Ryan, poate asa iese coaja rasa mai apetisanta…