PRAHOVA VALLEY - TAMAIOASA ROMANEASCA (2009), vin dulce

 

Ca sa ne lamurim de la bun inceput: in materie de vinuri pregatirea mea teoretica imi spune ca e nevoie de multa munca si ani in spate pentru a putea lega doua vorbe cu sens in privinta acestora. Si teoria va asigur, de data asta se confirma. Nu ne vom apuca sa stricam blogul cu niste comentarii legate de ceea ce eu numesc “o arta” (nu ca as cosidera berile ca fiind mai usor de obtinut sau ca le-as descalifica), si anume vinificatia. Asa cum am invatat in scoala, ramane una din cele mai complicate industrii din domeniul bauturilor si sincer cred ca pe langa pregatire, ai nevoie si de un anume “har” pentru a aprecia in cuvinte licoarea asta. Asa ca, declaram de la bun inceput, pe blog vom descrie impresia lasata noua, necunoscatorilor, de cele mai interesante sticlute de vin, nu vom incerca in nici un caz sa speram ca am putea avea dreptate prea multa, asta pentru a nu aduce atingere unor oameni priceputi, pentru care sincer am cea mai mare admiratie. Vom incerca doar sa aratam cam ce am mai gasit interesant si merita mentionat prin magazinele romanesti, ce am mai adus sau primit de pe la altii, sau pur si simplu ce licori ne-au impresionat si despre care speram sa aflam pareri si de la voi. Sunt doar parerile noastre, nimic mai mult, la fel ca si in cazul oricaror altor bauturi prezentate in drumetia noastra culinara.

Acestea fiind spuse, trecem la primul vinulet, o Tamaioasa Romaneasca dulce de Prahova Valley. Aici gasiti detaliile tehnice:
http://halewood.com.ro/index.php?id=3&sid=1&ssid=4&pid=14

La inceput am crezut ca eticheta simpla si eleganta l-a atras pe al meu barbat, amator de demidulci si dulci (de la “mine” i se trage). E cam singura chestiune asupra careia convenim si noi, la care am dat dovada pe parcursul anilor de gusturi asemanatoare. Daca era o eticheta care ar fi spus “vin sec”, posibil ca ramanea pe raft sau pierdeam o gramada de timp in fata raftului, la fel ca si femeile nehotarate in fata umeraselor cu rochii.

Alegerea a fost una inspirata. Vinul are o culoare extrem de palida, dar ascunde o aroma puternica de struguri. Initial am fost usor dezamagita, dar asta doar din vina noastra. Am facut greseala de a desface sticla la gulasul de vita (ce-i drept din curiozitate si nerabdare), si pe langa asta, nici nu am asteptat sa ii dam ocazia vinului sa respire si el o lecuta. Impresia de moment: un vin foarte tare (chiar are 12.5 % vol. alc.) care te arde pe gat.

Am terminat masa si ne-am hotarat dupa un desert sa ii mai dam o sansa, sticla stand desfacuta la temperatura camerei. O cu totul alta poveste: vinul are caracter, “unge” paharul, deci clar e un vin tare, insa e extrem de placut. La un desert vinul pare foarte dulce si abia la sfarsitul paharului esti convins ca mai vrei unul. E clar nevoie de rabdare cu vinul asta. E interesant, aromat, dar il recomand usor racit. Are o mireasma bogata ce poate inlocui cu succes un ciorchine proaspat de strugure la o masa. Spre rusinea mea, nici nu ne-am dat seama cand am stors ultima picatura din sticla cu pricina. Nici nu stim daca din pricina febrei degustatului, evident, sacrificiu in numele blogului :D, sau din pofta nebuna de a bea vinulet ce ti-o provoaca Prahova Valley Reserve. Eu zic sa incercati o sticla, macar asa, sa vedeti cum e sa bei un pahar de vin cu ochii mintii :).