54. Sarlota cu mere, ca in Praga

 Aproape ca s-a facut nevazut si Craciunul asta, cu atat mai mult cu cat pentru cei ce l-am petrecut in fuga prin birouri sau in lupta cu clientii Mosul a trecut tiptil si pe nesimtite, asa ca deja ma intreb ce sa fac cu gramada de hrana ramasa in figider. Asta in principiu si pentru ca traim intr-o epoca a reciclarii. Sunt convinsa ca nu sunt singura persoana care din prea mult avant culinar (sau pofte indecise) gateste si face cumparaturi in mod necumpatat in perioada celor doua saptamani de sarbatori de iarna. Ar fi cazul sa invatam sa pretuim mai mult bunatatile de pe raftul magazinelor si mai de graba sa lasam alti cumparatori sa ramana cu ea pe stoc, nu de alta dar in ultima vreme in mintea mea nu prea are rasunet nimic altceva decat cuvantul “rulaj”.

Mi-am propus ca macar de Revelion sa nu mai fac cumparaturi cu nemiluita, ca in Ajun, mai ales ca epidemia de rubeola ne-a marginalizat anul asta si taiat de pe lista colindatorilor. Am ramas cu un stoc de una bucata paine veche de  vreo 2 zile si un kilogram mere (n-am aviz si nici factura :))))))))) asa ca voi incerca sa le introduc in gestiunea “Cuptor la 200 grade Celsius” sub o forma prelucrata dupa metoda culinara a cehilor, si anume o sarlota de toata frumusetea, dulce-acrisoara. Cehii fac sarlota asta cu mere, pe cand mama o face cu gem si ii spune “Budinca de cornuri”, asta in conditiile in care a noastra chiar e cu cornuri tip bagheta, si nu neaparat cu paine veche. E cea mai buna metoda de reciclare a painii, asta inainte de a se impodobii cu penicilina, cum zice Cami si in plus e un desert grozav de gustos si extrem de simplu de facut.

Mancarea din Cehia e minunata, am simtit-o pe papilele mele, si sincer sper sa mai am candva ocazia sa gust o friptura traditionala de vita cu sos vanatoresc. Am incercat-o candva si a reusit aproape de original, asa ca la urmatoarea incercare sper sa ne apropiem si mai mult, asta ca sa putem sa o prezentam in cadrul tematicii blogului. Pana atunci insa ma multumesc cu desertul asta si ma amagesc cu amintirea unor strazi de poveste si o tara plina de minuni. Reteta asta o am dintr-o grozavie de carte, mai de graba carnetel, luata de pe Aleea Aurarilor din Praga. Mi s-a parut o idee geniala sa pui retetele pragheze de renume intr-o amintire pentru orice turist de rand. La noi am incercat treaba asta dar fara un succes real, editurile noastre nefiind interesate de un asemenea concept. De unde si rezultatul ce il aveti in fata, un blog semiculinar (de fapt a ajuns doua treimi ori chiar trei sferturi dedicat bucatariei de pe Vlaicu) deschis traditiilor fratilor nostri europeni.

Am pregatit un vas mare de sarlota cu mere din urmatoarele (si am mancat cam 6-8 oameni):

½ paine mare, taiata felii
400 ml lapte
6 oua
100 g zahar
1 kg mere
50 g stafide
4-5 linguri fulgi de migdale
Cam ¼ pachet unt
Inca 3 linguri de zahar

1. Feliem painea (nu o feliati chiar atat de generos ca mine, mai bine felii mai subtirele).
2. Batem 3 oua intregi cu vreo 2 galbenusuri, laptele si 100 g zahar alb.
3. Scufundam pe rand feliile de paine in amestecul asta, lasandu-le sa se imbibe cat de mult.
4. Intre timp, curatamn si dam pe razatoarea mare cam un kilogram de mere, apoi amestecam rezultatul cu stafidele si fulgii de migdale.
5. Ungem un vas termorezistent cu unt, apoi incepem sa asezam straturi alternative de paine inmuiata si amestec de mere. Ultimul strat trebuie sa fie de paine.
6. Presaram cubulete de unt deasupra viitoarei sarlote, apoi o dam la cuptor cam 30-35 de minute la 200 grade Celsius.
7. Batem 3 albusuri cu 3 linguri de zahar, pana obtinem o spuma tare. Dupa cele 30-35 de minute de lasat sarlota la cuptor o scoatem si ornam frumos cu spuma. Mai dam totul la cuptor cam 5 minute, ori pana cand spuma se rumeneste usor.
8. La final, cand e racita, o presaramn cu scortisoara sau Condiment pentru cafea cu scortisoara si cuisoare. Va fi un deliciu, fie ea calda sau rece de la frigider, si doar gandul la Praga de poveste o  sa va faca sa o mai incercati si a doua oara…