Frigarui din piept de pui, cu ardei si ceapa

 

Din ce am studiat si eu legat de tematica blogului, zice-se ca frigaruile ar fi printre mancarurile traditionale romanesti. Nu stiam treaba asta pana acum, dar sincer nu sunt 100% convinsa. Din cate stiu grecii fac o treaba foarte buna legata de frigarui, iar la vecinii unguri am mancat cateva chiar aromate si mai mult decat delicioase. Asa ca, eu nu le voi incadra in eticheta Romania, ci le voi lasa cu titlul de farfurie internationala.

Eu am incercat reteta asta atat cu carnita de porc, muschiulet, cat si cu piept de pui. Mi s-au parut mai fragede cele din urma, si deci le recomand pe cele de pui. Eu am pregatit pentru o petrecere 20 de frigarui din 3 fileuri de piept de pui dezosat si fara piele. Faceti calcule dar va asigur ca un piept de pui ajunge pentru o masa ca lumea la 2-3 persoane.

Pentru o frigaruie aveti nevoie cam asa:
7-8 cubulete de carne, potrivite ca marime
7 bucati de ardei gras rosu, galben, verde, de care va place, si cat de colorate le vreti. Ardeii rosii, galbeni si portocalii vor fi dulci si asemanatori cu salata de ardei copti. Cel verde e putin mai amarui.
1 ceapa
Ulei de masline, zeama de lamaie, sare, piper, condimente de gril, boia, oregano pentru marinat
Ulei de masline pentru uns

1. Curatam, spalam, stergem si taiem cubulete carnea de pui. O punem intr-un bol. Pregatim un sos pentru marinat carnita, din cantitati ceva mai mari daca aveti mai multe frigarui de facut: 4 linguri de ulei de masline, oregano cam 1-2 lingurite, zeama de la ½ lamaie, sare, piper, boia, condimente gril. Sosul il turnam peste carne si o amestecam usor, sa nu strivim bucatelele de piept de pui. Tragem o folie de plastic peste vas si dam 1-2 ore carnea la frigider.
2. Dupa ce carnea a fost marinata, incepem sa pregatim frigaruile, alternand bucatele de carne, ardei gras si sferturi de ceapa. Daca le vreti mai grase, puteti pune, asa cum m-a sfatuit Alida, feliute de bacon. In Ungaria am mancat unele cu carne de porc si slaninuta si au fost foarte bune, dar acelea au mers doar calde. Reci nu au fost chiar asa bune.
3. Asezam tepusele pe gratarul cuptorului, asta dupa ce l-am unit cu o tava in care am pus cam 2 pahare de apa, ca sa pastreze carnea frageda si in care sa se scurga sucul de la carne. Cu o pensula pentru bucatarie ungem frigaruile cu putin ulei de masline. Vor fi mai aurii, iar legumele vor avea o aroma mai buna.
4. Cuptorul trebuie sa fie infierbantat. Folosim grilul cu ventilatie, la 200 grade Celsius si asezam tava la mijlocul cuptorului. Le lasam cam 40-max.45 minute, intorcandu-le pe cealalta parte dupa primele 20 de minute.
5. Le servim cu sos de maioneza si smantana sau cu o salata colorata de cruditati: morcovi, castraveti, rosii, ceapa verde, ridichi si porumb, cu un sos de ulei de seminte de struguri (neutru ca si gust), mustar Dijon (boabe), o lingurita de maioneza, zeama de lamaie, sare si multa buna dispozitie!

 

Chftelute de porc d’ale mele, nu nemtesti

 

Eu fac chiftelute de ceva vreme in felul urmator: se ia una bucata punga de carne tocata, alte condimente si una bucata barbat din preajma bucatariei (cu cat mai infometat cu atat mai bine; au tendinta de a lucra mai rapid in conditii de infometare) si se pune cel din urma la treaba, la framantat carnita. Din nou, in speranta impresionarii unor musafiri si avnd in vedere ca exista barbatul in dotare, reteta are in subsol aceeasi dedicatie de la reteta anterioara. Si avand in vedere ca jumatatea masculina a familiei D. se va simti implicata, EVIDENT ca reteta va iesi de minune, nu mai am dubii!

Chiftelute, deci!
700-1000 g carne tocata de porc (recomand pulpa, are mai putina grasime)
2 oua
6-7 catei mari de ustuoi
Piper
Sare
2 felii de paine veche
Ulei pentru prajit
(una bucata barbat, pe post de malaxor, optional doar)

1. Amestecam carnea tocata cu ouale, usturoiul pisat, sare si piper.
2. Inmuiem in apa si stoarcem apoi bine de tot feliile de paine, sa fie mai generoase ca dimensiuni, si preferabil fara coaja. Le adaugam apoi peste compozitia de carne.
3. Se framanta bine carnea si apoi incepem joaca. Formam bilute cat le vrem de mari, depinde daca sunt pentru un platou sau pentru un piure de cartofi cu sos de rosii… In cazul asta le facem mai mari.
4. Se pune la incins uleiul. Nu neaparat baie de ulei, merg foarte bine si in tigaie. Uleiul trebuie sa fie cam la jumatatea chiftelutei. Cand s-a infierbantat punem chiftelele si micsoram focul. Le prajim pe ambele parti pana devin rumene.
5. Le scoatem intr-un bol, eventual pe un prosop de hartie, asta daca sunt mai uleioase. Le puteti lasa asa cum sunt, pe un platou sau intr-un bol simplu, sau, daca aveti o petrecere cu tematica (“Frigarui”), asa cum avut noi, le puteti reinventa si prezenta sub forma de frigarui, alaturi de o felie ondulata de sunca presata, maslinute si bucati de castraveti. 

 

Ce alte frigarui ar mai fi? Pai dupa cum spuneam, rosii cherry si branza Brie sau orice alt fel de branza interesanta preferati, carnaciori de bere fierti si castraveciori murati, frigarui din piept de pui (pregatim si din astea mai in colo) langa o salata colorata de cruditati cu o vinegreta mixta  si chiar frigarui de fructe (boabe de struguri, bucati de ananas proaspat sau din conserva, buline de pepene galben si cam orice alt fruct pe care il puteti implanta intr-o frigaruie de 15 cm… si apoi intr-o jumatate de pepene de la care ati folosit pulpa). Si gata petrecerea!

Aperitiv “Mozaic”

De data asta nu gatesc de prin bucatariile altora, ci doar de prin bucataria de la etajul 6 a bunicii mele, si inca cu dedicatie pentru o foarte draguta si buna prietena. Sper sa ii iasa si sa fie multumita de reteta, nu de alta dar implica si ceva masuratori “ochiometrice”. Aperitivul asta da bine atat pe un platou combinat, langa niste frigarui de branza Brie si rosii Cherry, cat si in burtica noastra. Merge atat la sarbatori, cat si in weekend cand aveti chef de ceva sarat, ca si gustarica, langa un pahar bun de vin.

300 g sunca feliata (muschiulet)
300 g cas
1 ardei gras rosu
Masline tocate (la tura asta eu nu am avut, am uitat sa iau)
5 oua
5 linguri faina
2 linguri smantana
1 lingurita praf de copt
1 lingura zeama de lamaie
Sare, piper, oregano sau condimente pentru pizza

1. Taiem sunculita si casul cubulete, la fel si ardeiul, si amestecam aici si maslinele tocate, daca avem.
2. Separat, intr-un bol, batem bine ouale intregi cu condimentele, ca pentru o papara. Adaugam lingurile de smantana si omogenizam bine, apoi sucul de lamaie. Pe rand, si amestecand cu un tel pentru a evitat cocoloasele, adaugam faina si praful de copt. Daca ni se pare ca e prea moale aluatul asta, mai putem adauga 1-2 linguri de faina.
3. Adaugam aluatul peste restul de ingrediente tocate, amestecam bine, si repartizam compozitia in 2 tavi de chec tapetate cu hartie de copt sau putin unt si faina.
4. Dam tavile la cuptorul preincalzit la 190 grade Celsius, cam 50 minute. Trebuie verificate apoi checurile cu o scobitoare, dar atentie, sa nu nimeriti un cubulet de cas topit. Cand oul e legat, scoatem si lasam sa se raceasca tavile. Aperitivul asta merge de minune langa niste ciupercute cu sos de maioneza si smantana…

Tartina Racoroasa

 

Asta e o reteta foarte rapida. Merge de minune atunci cand asteptati musafiri anuntati acu o ora sau cand aveti chef de ceva dulce in weekend. Nu ma laud ca ar fi “naturala”, dar la noi are mare trecere. Parca aduce primavara in casa, chiar daca fructele sunt mai varatice si tocmai scoase din congelator  :). La vara in schimb va fi o placere sa scoateti o felie din frigider!

Pt blat:
5 oua
5 linguri de zahar
2 pliculete de zahar vanilat
5-6 linguri de faina
½ lingurita praf de copt

Pt sos de fructe:
200 g strugurasi proaspeti sau decongelati, nu ii staorceti
5 linguri zahar

Crema:
1 plic Crema pt prajituri Dr. Oetker, de lamaie
4 linguri zahar
1 cana lapte rece

1. Pregatim blatul pentru care avem nevoie de o forma speciala pentru tarina, ca sa avem adancitura in care sa punem fructele si crema. Se freaca bine galbenusurile cu zaharul si vanilia. Se adauga albusurile batute spuma cu un praf de sare. Ouale trebuie sa fie si de data asta, ca la orice prajitura, la temperatura camerei.
2. Adaugam faina si praful de copt, pe rand, amestecand, in ploaie.
3. Punem aluatul in tava tapetata cu putin ulei si faina si o dam la cuptorul preincalzit la 180 grade Celsius, timp de 25 minute. Cand e gata, lasam blatul sa se raceasca de tot, apoi il scoatem pe un platou.
4. Pregatim sosul de fructe: le amestecam cu zaharul, fara sa le scurgem. Le amestecam pana cand zaharul s-a topit si avem un sos pe care il putem aseza in tartina noastra. putem folosi nu doar strugurasi, ci orice fel de fructe de padure.
5. Pregatim crema, conform instructiunilor de pe ambalaj, cu 4 linguri de zahar si vreo 200 ml lapte rece. O batem cu mixerul apoi o asezam si aranjam frumos peste fructele din tartina. Ce poate fi mai simplu si mai usor? Poate un pahar de sampanie cu aroma fructata langa, asta daca aveti si ceva de sarbatorit…

15. Schwarzwälder Kirschtorte - sau Tort Padurea Neagra, desert traditional german

Daca aveti o ocazie deosebita, asa cum am avut noi, dar mai ales daca aveti timp si o dorinta reala de a pregati invitatilor ceva bun facut in casa, reteta aceasta cred ca va satisface gusturile cele mai diferite. Ii impaca atat pe iubitorii ciocolatei cat si pe cei care prefera frisca. De visine sau visinata cred ca nu se plange nimeni, asa ca nu aveti cum sa dati gres in privinta gusturilor invitatilor. Eu am incercat reteta initial pentru ca e pe lista mea de retete nemtesti, dar mai apoi m-a cucerit ambitia de a o da gata!

In mod traditional, in cofetariile nemtesti, dar si in cele austriece, aceasta prajitura nu poate fi comercializata sub denumirea de Tort “Padurea Neagra” decat daca sunt folosite visine si mai ales un brandy special, din visine si samburi de visine, si anume Kirschwasser. Denumirea tortului provine nu atat de la muntii cu pricina, cat de la lichiorul acesta specific zonei. La noi, cum evident in magazine nu vom gasi asa ceva (daca a vazut vreunul din voi sa imi dea de veste), se foloseste evident varianta autohtona, visinata de casa. Rezultatul muncii (cateva ore bune, dar nu va descurajati) va fi un tort aromat, dens, din ingrediente naturale si nu foarte dulce, asa ca poate fi consumat cu incredere de catre oricine.

http://www.agu-kirschen.de/produktliste.htm

O medie a retetelor care circula pe Internet a fost tortul meu care se prezinta in felul urmator:

Tort “Padurea Neagra”

Pt blat:
1 pachet cacao Dr. Oetker, de 50 grame
225 g unt
225 g zahar
225 g faina alba
1 lingura esenta de vanilie
4 oua
1 lingurita praf de copt
1 lingura ulei

Sirop:
200 ml suc de la visine stoarse
5 linguri zahar
1 zahar vanilat
1 lingura amidon
1 lingura apa
6 linguri visinata
Visinata suplimentara pt stropit blatul

Umplutura:
 500 g visine fara samburi, prosapete, decongelate sau din compot, bine scurse
1 litru frisca naturala
10 linguri zahar
2 pliculete intaritor frisca Dr. Oetker

Decor:
Ciocolata rasa
Visine
Trandafiri de napolitana etc.

1. Pentru inceput, frecam bine de tot untul cu zaharul si esenta de vanilie, pana obtinem o spuma consistenta. Adaugam apoi cate un ou, pe care il omogenizam bine.
2. Separat, amestecam ingredientele usacate: faina, praf de copt si cacao. Le adaugam treptat, cam de trei ori, peste compozitia de unt. Intre timp, adaugam 1-2 linguri de ulei, daca ni se pare ca avem un aluat mult prea tare.
3. Incalzim cuptorul la 180 grade Celsius, nu mai mult. Daca aveti 2 forme rotunde mai mici, impartiti aluatul intre cele doua, asta dupa ce le-ati tapetat cu putin ulei si faina. Daca aveti doar o forma mai marisoara, puneti tot aluatul in ea si nivelati-l cu grija. Daca vom avea 2 tavi, le vom coace cam 25-30 minute si le verificam cu o scobitoare. Trebuie sa iasa curata daca aluatul e gata copt. Daca folosim 1 forma, cantitatea asta de aluat o coacem cam 45 minute. Ideea e ca in final vom taia aceste blaturi in 2 foi sau 3, atat cat ne permite grosimea finala. Eu am folosit o forma, iar blatul l-am taiat in 3 felii.
4. Cand blatul s-a racit, desfacem cu grija inelele formei. Dezlipiti initial tortul de margini cu un cutit. Taiati-l abia cand s-a racit complet.
5. Incepem sa preparam siropul. Eu am folosit visine congelate. Sucul stors in momentul in care am scos samburii l-am folosit la sirop. Puteti folosi sucul de la compot daca aveti astfel de visinute. Punem la fiert sucul cu vanilia si zaharul. Cand fierbe, adaugam o lingura de amidon alimentar dizolvat intr-o lingura de apa rece si mai fierbem 2-3 minute pana observam ca incepe sa se lege. Nu va deveni budinca, ci un sos lichid, usor gelifiat. Luati craticioara de pe foc si adaugati lingurile de visinata, apoi lasati sa se racoreasca.
6. Blaturile taiate le stropim cu putina visinata folosind o lingura. Nu exagerati. Stropim bine apoi blaturile cu sosul de visine. Trebuie bine insiropate, cu grija, tot folosind o lingura.
7. Urmeaza partea cea mai grea (din punctual meu de vedere), si anume frisca. Nu folositi vegetala, chiar daca e mult mai usor de batut si ar trebui folosita chiar mai putina. Din cate am inteles la ziua mea, invitatii au apreciat chiar acest aspect (desi in ziua aia toti sunt mai draguti cu tine, chiar daca arzi blatul, deci nu stiu daca sa ii credem pe cuvant :)). Sincer, ideea e chiar frisca la tortul asta, pe langa visinata, asa ca haideti sa facem un efort. Folosim ½ l frisca pentru umplutura si ½ l pentru imbracat tortul. Batem deci de 2 ori, e mai sigur asa. Cand e aproape batuta frica, adaugam la fiecare jumatate de litru folosit cam 5 linguri de zahar. Puteti sa gustati, si daca vi se pare ca mai aveti nevoie, mai puteti pune, dar nu exagerati. In timp ce bateti frisca, adaugati si pliculetul de intaritor.
8. Incepem sa montam tortul. Peste primul blat insiropat, intindem un strat de frisca. Atentie la cum impartiti frisca. Peste frisca asezam un strat de visine stoarse bine si fara samburi. Urmeaza sa mai asezam un blat, si o luam de la capat.
9. Ultimul blat il mai insiropam putin si incepem sa imbracam tortul. Peste aceast ultim blat punem a doua jumatate de litru de frica batuta (dupa aceeasi metoda ca si prima) si incepem distractia. Il umplem si pe laterale si il nivelam frumos cu un cutit foarte lung sau cu o paleta speciala.
10. Dam tortul la frigider si il decoram doar inainte de servire cu ciocolata rasa, visine si ce mai vreti voi. Niste lumanari colorate si vreo 2 dorinte, eventual…

14. Pastrav in sos Riesling, specialitate din Luxemburg

In primul rand vrem sa ii felicitam pe toti Florinii si pe toate Florinele, dar mai ales pe o anume Camelia! Nu uitam nici de Margarete, Lacramioare sau Rozalii, ca doar e Sarbatoare!

Si daca tot e Dezlegare la peste, o sa imi tin promisiunea facuta la supa-crema de cartofi si revin in Luxemburg, de data aceasta in ton cu sarbatoarea, pentru o reteta cu traditie in micul stat, si anume Pastrav in sos Riesling. Fac un eveniment din asta, mai ales ca pentru mine, ca o incepatoare in ale gatitului a fost o noutate nu doar reteta, ci chiar preparatul unui pastrav de la A la Z. Nu o sa intru in prea multe detalii legate de tipete, piele de gaina si o frica teribila de cei doi ochisori care se holbau limpede la mine din stramtoreala chiuvetei, asta ca sa incurajez Florinii si Florinele si sa ii motivez in alegerea unei mese sanatoase si gustoase in acelasi timp.

Lasand gluma la o parte, am decis ca va mai trece un timp pana cand voi mai cumpara peste congelat. Pentru cei care stiu si gatesc peste proaspat, felicitarile mele. Pentru cei care inca nu o fac, curaj! Se poate si e chiar mai simplu, mai sanatos si mai gustos! Merita efortul, desi la pastrav nu e chiar atat de multa munca implicata, asta daca il cumparati gata eviscerat. Pentru clujeni, recomand cu caldura Piscicola din Piata Mihai Viteazul, chiar la iesirea din spate, care da spre spital, langa ghereta de kurtos kolacsi. Peste proaspat si sfaturi bune veti gasi la ei. Data viitoare am de gand sa prepar o reteta indicata de prietenul fetei care vinde acolo, un baiat foarte dragut care a ajutat-o pe mama sa cumpere pestele si care lucreaza la un restaurant al carui nume nu l-a mai dezvaluit, asta daca tot a instrainat reteta. Speram ca va fi buna! Pana una-alta, noi preparam azi, de Florii, o reteta din Luxemburg, ca doar avem tematica la blogulet! In caz ca luati peste proaspat, neeviscerat, va recomand filmuletul urmator, asta ca lectie de curatat peste (mie mi s-a parut util):

http://www.youtube.com/watch?v=_dvKrHy044U

Sa incepem!

Pentru doua portii veti avea nevoie de 2 pastravi, cam de 250-300 grame fiecare. Sosul pe care il pregatesc langa, e mai de graba potrivit pentru 4 portii. De asortat, niste cartofi natur vor fi perfecti!

Sos Riesling:

50 g unt
2 cepe mici
1 salota (ceapa de apa, un soi anume de ceapa rosie, lunguiata, in interior compartimentata ca si cateii de usturoi. Este cea mai potrivita pentru sosuri pe baza de Riesling – am mai invatat si eu ceva!)
O mana de patrunjel verde tocat, de preferat cautati cret (asmatui se numeste, mai aromat)
2 crengute mici de tarhon proaspat
Un buchetel de chives (arpagic sau ceapa ciorii – cea care arata ca un smoc de iarba, dar e defapt o ceapa usor usturoiata)
200 ml vin alb Riesling
200 ml smantana dulce pentru gatit, Dorna folosesc eu la cutiuta mica de carton
1 lingurita faina, sare si piper dupa gust

1. Spalam bine pastravul de mucus, la fel si interiorul, sa fie curat, sa nu ramana sange sau mizerie, mai ales pe coloana vertebrala. Asta trebuie sa fie curata, alba. Folosim doar apa rece de la robinet. Nu ii lasam deloc sa stea in apa. Nu mai e necesar sa ii curatati de solzi. Am inteles ca la restaurant nu se mai face asta, in cazul acestui peste doar.
2. Stergem pestisorii de apa cu un prosop de hartie, apoi ii saram si piperam in exterior si interior, apoi ii pudram pe exterior cu putina faina, sa mai absoarba din umezeala. Ii punem apoi in 50 grame unt topit si 2 linguri de ulei, incinse impreuna inainte, si ii lasam cam 2 minute pe fiecare parte. Nu la foc prea mare. Ii scoatem cu o paleta si multa grija si ii asezam intr-o tava tapetata cu unt.
3. Incepem sa pregatim sosul. In untul in care am prajit pestele adaugam cepele tocate marunt si le calim usor. Cand sunt aproape gata, adaugam restul de verdeturi tocate marunt si mai calim o idee. Stingem apoi cu paharul de vin si luam vasul de pe foc. Adaugam si smantana, amestecand incet. Punem acum sare si piper, dupa gust.

4. Astfel pregatit, turnam sosul peste pastravi si dam tava la cuptorul preincalzit la 200 grade Celsius, pentru 15 minute.
5. Scoatem apoi pastravul si il asezam pe un platou, de preferat incalzit. Sosul din tava il mutam intr-o craticioara si continuam sa il fierbem pe aragaz. Adaugam o lingurita de faina si fierbem amestecand mereu cu un tel, sa nu ramana cocolosi, asta pana cand sosul incepe sa prinda consistenta. Il luam de pe foc si il turnam frumos peste pestele de pe platou. Mai aducem cartofii natur, o felie de lamaie pentru amatori si un pahar-doua de Riesling sec. Prezentam si un desert mai in colo… asa, ca de Sarbatoare!

Fasole frecată cu ceapă şi cârnăciori prăjiţi – romaneasca bine!

In spiritul postului gatim si noi ceva simplu dar satios, ajustat in ton cu preferintele barbatilor nostri. In traducere libera, o fasolica frecata, mai de pe meleagurile noastre, pe care deci o vom imbogati cu niste carnaciori si “pargaleti”, ca la mama acasa.


Pt fasolica
500 g fasole albă uscată
3 morcovi mari curăţaţi
sare după gust

Pt “pargaleti”
4 cepe mari
4 linguri de ulei 

3 linguriţe boia de ardei
1 linguriţă de piper şi sare.

1. Se pune la fiert în multă apă rece fasolea, curatata si inmuiata cu o seara inainte. După un clocot de vreo 15 minute bune, aruncăm prima apă şi umplem bine oala cu apă proaspătă adăugând morcoveii curatati si taiati in bucati mari.
2. Fasolea se lasă la fiert în jur de o ora, în funcţie de vechimea ei, turnând apă calduţă peste ea, ori de câte ori aceasta scade. În momentul în care boabele de fasole s-au fiert, oala se ia de pe foc si fasolea se strecoară, păstrându-se zeama în care a fiert separat.
3. Cand s-a racit aproape de tot, se pasează cu mixer-ul apoi se dă printr-o strecurătoare, adăugându-se treptat câte o cană de apă în care a fiert pentru a obţine un piure consistent, nu foarte moale. Se sareaza dupa gust.
4. Separat, se taie marunt cepele si se călesc în ulei. Cand ceapa s-a inmuita suficient, se adauga boiaua si piperul si se mai lasa1-2 minute.
5. “Pargaletiul” astfel preparat se pune în farfurii peste fasolea frecată și se serveşte cu cârnăciori crestaţi si prăjiți pe ambele părți, asta daca nu postim, asa cum ar fi frumos in perioada asta! In schimb iarna o cană de moare e numai bună lângă!