7. PILSNER URQUELL - The pure, original pilsner from Pilsen

Pilsner Urquell –  ‘The pilsner from the original source.’

De aici aflati o buna parte din istoria primei beri blonde limpede de la 1842.

http://www.pilsnerurquell.com/flash/in

Mandria cehilor ascunde intr-o sticluta mica verde cam 330 de mililitri de surprize: pentru inceput, nu vorbim de o bere prea acidulata. E medie din punctul asta de vedere. Chiar daca in imaginile de prezentare paharul e garnisit cu un inel copios de spuma, in realitate, la temperatura camerei ce-i drept, inelul a aratat imediat dupa ce am turnat berea in pahar, asa cum il vedeti si voi  :). A durat un minut pana am adus aparatul foto, si pe cand am instalat paharul pentru shooting, spuma ia-o de unde nu-i! Pentru mine nu e oricum deloc o problema. Ce surprinde la berea asta e aroma e ciudata (cu o conotatie pozitiva): nu cred ca am mai incercat pana acum o bere acrisoara. Nu pot defini gustul berii asteia decat asa: amarui-acrisor, nimic mai mult. Culoare e cu adevarat imbietoare: nuanta puternica de auriu, clara. Merge de minune dupa o mancare cu carnita de purcel, sau mai ales mai grasa. Ca si alcool, vorbim de un “soft” 4.25% si de 45 de calorii la 100 de ml consumati (conform unor statistici internaute, pe care le gasiti usor). Ca si pret, se invarte in jurul a 3.5 lei deci numai buna de petreceri cu fotbal si cipsuri pe masa! Parerea lui Cristi: “langa asta mai merge una!”

22. Cuib de viespe – mai de prin Romania noastra

 

De ziua barbatului am facut sacrificiul suprem: m-am imbarbatat si eu si, cu titlu de surpriza, am spart cam un ceas jumate o nuca imposibila si am framantat ceea ce am refuzat de foarte multa vreme in coace: un aluat pentru cuibul de viespe, prajitura autohtona aflata in topul preferintelor bunului si atentului meu sot! Reteta este tipic romaneasca, e a mamei mele (Florin, sa nu aud comentarii – luam cu mama lectii culinare interculturale). Din ingredientele mamei mele au rezultat doua tavi uriase, pline cu soldatei / cuiburi de viespi :). Nu va faceti griji, daca raman veti avea ceva de pus la serviciu sau pentru micul dejun. Recomand sa incalziti a doua zi prajitura cateva secunde in cuptorul cu microunde. Bucataria va mirosi ca o patiserie proaspat deschisa de dimineata.

Ingrediente (cam 34 bucati):

1 kg faina alba
2 pliculete de drojdie uscata
1 cana zahar
5 pliculete zahar vanilat
3 ½ cani lapte caldut
2 cani nuca macinata
Alte 4-6 linguri zahat
1 pachet unt+1 lingura separat
2 oua

1. Cernem faina intr-un bol mare si o amestecam cu drojdia uscata. O lasam sa lucreze asa cam 15 minute.
2. Spargem acum 2 oua peste faina, mai punem 1 lingura de unt topit, 2 vanilii si vreo 2 linguri de zahar. Incepem sa adaugam in total, treptat, cam 2 ½ cani de lapte si framantam bine de tot aluatul, cam 10-15 minute bune. Il impartim apoi in 2 bucati, le asezam inapoi in bolul de plastic, pudram cu faina si acoperim vasul cu un prosop de bucatarie. Il punem intr-un loc caldut si asteptam sa creasca bine de tot, mai mul de dublu.
3. Pregatim o spuma de unt dintr-un pachet de unt si 1 cana de zahar praf.
4. Macinam nuca si o amenstecam cu 1 vanilie si 2-3 linguri de zahar.
5. Incingem cuptorul la 180 grade Celsius.
6. Cand aluatul a crescut suficiet, incepem sa intindem cate o jumatate pe masa de lucru pudrata cu faina. Sa nu fie foarte subtire foaia, cam de ½ de deget. Incercati sa obtineti un dreptunghi.
7. Cu jumatate din spuma de unt ungem aluatul folosind o spatula sau cutit. Peste, presaram jumatate din cantitatea de nuca amestecata cu zahar. Incepem sa rulam aluatul incepand cu lungimea. Daca incepeti pe latime, vor iesi niste cuiburi enorme. Incercam sa rulam destul de strans aluatul. Apoi taiem bucati cam de 2 degete, nu mai subtiri. Cuiburile astfel obtinute le punem culcate pe o tava acoperita cu hartie de copt pe care o dam la cuptor cam 45-50 de minute, pana devin aurii.
8. Cam cu 5-10 minute inainte sa fie gata, amestecam 1 cana de lapte cu 2 vanilii si o lingura de zahar. Stropim astfel fiecare cuib cu cate 1-2 linguri de lapte si mai lasam putin la cuptor tava.
9. Cand prima tura e gata, repetam toate aceste operatii cu jumatatea de aluat ramasa. In final veti avea cam 2 tavi, 34-36 de cuiburi de viespe in total. Ce de soldatei!!!

21. Gule Ærter – sau supa de mazare uscata, Danemarca

 

Am gatit tot felul de mancaruri in ultima vreme, dar am cam deviat de la tematica noastra, asa ca azi o sa incerc sa ajung la zi cu meniul nostru european. Despre Danemarca o sa incerc sa povestim la o reteta de desert, insa pana una-alta, am gatit ceva mai consistent si satios. Nici nu ma mir in ce fel gatesc danezii felurile principale de mancare. Genul asta de supa pe care l-am gatit azi merge de minune pe o vremea rea, geroasa. Cu cat e mai rece afara, cu atat sunt convinsa ca e mai bun un castron aburind de supa de mazare uscata.

Din cate am lecturat eu despre supica asta, am inteles ca vine in doua variante, si asta depinde de regiunea in care e gatita: poate avea la baza mazarea verde (tot uscata), insa cel mai des intalnita e “yellow split peas soup”. Eu am gasit in Kaufland varianta verde. Pe pachet ni se spune sa o lasam la inmuiat 4 ore. Eu asa am facut. M-a ajutat prin faptul ca a fiert in 45 de minute. Va recomand sa faceti la fel, asta daca nu vreti sa petreceti dupa amiaza asteptand sa fiarba o oala de mazare. Poate fi mai ceva ca fasolea boabe uscata. 

 

Gule Ærter este o supa foarte consistenta, hranitoare, plina de proteine de tot felul, deci daca tineti regim, nu prea are rost excursia in Kaufland. Nu va speriati de culoarea verzuie. Am avut ceva emotii ca voi ramane cu o oala de mancare in frigider, in schimb mi s-a spus ca pot sa mai fac. A fost surprinzator de buna, desi sincer nu arata prea bine. Eu am mancat-o pe post de supa, iar Cristi a votat in favoarea furculitei, considerand-o un soi de “mancarica de mazare uscata, plina de bucati de carne”. La treaba!

Ingrediente:
500 g mazare verde / galbena usacata
500 g pulpa de porc
1 fir carnacior picant
1 praz
1 ceapa
2 morcovi
½ radacina de telina
Sare si piper, dupa gust
1 mana de cimbrisor verde
Un praf cimbru uscat

1. Alegem, spalam si punem la inmuiat mazarea uscata, cam 3-4 ore.
2. Spalam bine carnea si o taiem in bucati mari. La fel facem cu morcovii si telina. Prazul il putem taia numai in 2 bucati.
3. Punem pe foc mazarea in 2 litri de apa, asta dupa ce am scurs-o de zeama in care a stat la inmuiat. Adaugam bucatile de carne, carnaciorul, radacinile, o ceapa tocata marunt si prazul. Lasam totul sa fiarba la foc mic.
4. Dupa 20-25 de minute scoatem carnaciorul.
5. Morcovii, prazul si telina le scoatem cand sunt fierte si le punem de o parte. Cand mazarea s-a fiert (va incepe sa se zdrobeasca), scoatem carnea si o mai fierbem pana devine frageda intr-o alta cratita, cu putina vegeta. In caz ca dam peste o mazare mai veche, o lasam sa fiarba impreuna cu carnea, pana cand ambele sunt facute.
6. Cand mazarea s-a fiert, o pasam cu un mixer, nu extrem de fin.
7. Legumele fierte le taiem acum cubulete si le punem inapoi peste mazarea pasata, la fel si carnita daca s-a fragezit. Adaugam sare, piper, cimbru uscat si cibru proaspat tocat. Mai lasam supa sa dea un clocot si e gata. Un danez adevarat va pune in farfurie o lingurita de mustar. Asa am incercat-o si noi si a fost chiar foarte buna! Va recomand supa asta. E gustoasa in ciuda aparentelor. La desert, danezii mananca mereu clatite cu gem. Poate v-am convins asa?

Mai avem 100!!!

PRAHOVA VALLEY - TAMAIOASA ROMANEASCA (2009), vin dulce

 

Ca sa ne lamurim de la bun inceput: in materie de vinuri pregatirea mea teoretica imi spune ca e nevoie de multa munca si ani in spate pentru a putea lega doua vorbe cu sens in privinta acestora. Si teoria va asigur, de data asta se confirma. Nu ne vom apuca sa stricam blogul cu niste comentarii legate de ceea ce eu numesc “o arta” (nu ca as cosidera berile ca fiind mai usor de obtinut sau ca le-as descalifica), si anume vinificatia. Asa cum am invatat in scoala, ramane una din cele mai complicate industrii din domeniul bauturilor si sincer cred ca pe langa pregatire, ai nevoie si de un anume “har” pentru a aprecia in cuvinte licoarea asta. Asa ca, declaram de la bun inceput, pe blog vom descrie impresia lasata noua, necunoscatorilor, de cele mai interesante sticlute de vin, nu vom incerca in nici un caz sa speram ca am putea avea dreptate prea multa, asta pentru a nu aduce atingere unor oameni priceputi, pentru care sincer am cea mai mare admiratie. Vom incerca doar sa aratam cam ce am mai gasit interesant si merita mentionat prin magazinele romanesti, ce am mai adus sau primit de pe la altii, sau pur si simplu ce licori ne-au impresionat si despre care speram sa aflam pareri si de la voi. Sunt doar parerile noastre, nimic mai mult, la fel ca si in cazul oricaror altor bauturi prezentate in drumetia noastra culinara.

Acestea fiind spuse, trecem la primul vinulet, o Tamaioasa Romaneasca dulce de Prahova Valley. Aici gasiti detaliile tehnice:
http://halewood.com.ro/index.php?id=3&sid=1&ssid=4&pid=14

La inceput am crezut ca eticheta simpla si eleganta l-a atras pe al meu barbat, amator de demidulci si dulci (de la “mine” i se trage). E cam singura chestiune asupra careia convenim si noi, la care am dat dovada pe parcursul anilor de gusturi asemanatoare. Daca era o eticheta care ar fi spus “vin sec”, posibil ca ramanea pe raft sau pierdeam o gramada de timp in fata raftului, la fel ca si femeile nehotarate in fata umeraselor cu rochii.

Alegerea a fost una inspirata. Vinul are o culoare extrem de palida, dar ascunde o aroma puternica de struguri. Initial am fost usor dezamagita, dar asta doar din vina noastra. Am facut greseala de a desface sticla la gulasul de vita (ce-i drept din curiozitate si nerabdare), si pe langa asta, nici nu am asteptat sa ii dam ocazia vinului sa respire si el o lecuta. Impresia de moment: un vin foarte tare (chiar are 12.5 % vol. alc.) care te arde pe gat.

Am terminat masa si ne-am hotarat dupa un desert sa ii mai dam o sansa, sticla stand desfacuta la temperatura camerei. O cu totul alta poveste: vinul are caracter, “unge” paharul, deci clar e un vin tare, insa e extrem de placut. La un desert vinul pare foarte dulce si abia la sfarsitul paharului esti convins ca mai vrei unul. E clar nevoie de rabdare cu vinul asta. E interesant, aromat, dar il recomand usor racit. Are o mireasma bogata ce poate inlocui cu succes un ciorchine proaspat de strugure la o masa. Spre rusinea mea, nici nu ne-am dat seama cand am stors ultima picatura din sticla cu pricina. Nici nu stim daca din pricina febrei degustatului, evident, sacrificiu in numele blogului :D, sau din pofta nebuna de a bea vinulet ce ti-o provoaca Prahova Valley Reserve. Eu zic sa incercati o sticla, macar asa, sa vedeti cum e sa bei un pahar de vin cu ochii mintii :).

6. CARLSBERG SORT GULD

 

Nu am baut de multisor o berica-doua :)), mai bine zis Cristi a cam tras chiulul vis-à-vis de bloguletul nostru. In concluzie, am trecut din nou la degustari si am ales cateva “racoritoare” de pe rafturile din Auchan.

Incepem azi cu o bere daneza, un Carlsberg mai special, si anume, Sort Guld. Atat ambalajul (aici ma refer la modul de prezentare, design) cat si denumirea fac referire clara la continut: o bere cu o culoare auriu-intens, zdravana, robusta as zice eu. Un gust aspru, intens amarui pentru mine, mediu petru Cristi. Berea se prezinta cu vreo 2 degete de spuma alba, densa la inceput, persistenta pana la ultima picatura pe peretele paharului. Chiar si din poza va dati seama ca vorbim de o bere extrem de acidulata, gazoasa bine.

Ce ni s-a parut ciudat a fost faptul ca aciditatea si gustul amarui ne-au facut sa credem ca avem in fata o bere foarte tare, cu un continut mare de alcool, asta pana cand am citit eticheta: un 5.8% modest pentru impresia pe care a lasat-o.

Ca aroma, ai zice initial ca e dulceaga, se simte destul de bine hameiul, in schimb la final iti dai seama ca ai avut de a face cu o bere dura, seaca, amaruie, intensa dar care nu va va placea chiar tuturora. Recomand berea asta sincer doar adevaratilor cunoscatori, care ar putea sa o aprecieze mai bine. Daca iesiti cu soata la o masa si vrea si ea un pahar de bere, o va gasi intepatoare si amaruie, deci nu ii va aprecia calitatile. Noroc ca nu costa o avere, in medie o doza de 330 ml e cam 4 leuti. Auriul din cutia neagra va surprinde totusi si merita in consecinta sansa unui pahar bine racorit inainte!

Ciupercute cu sos de maioneza si smantana

De ce mai avem azi pofta? De ceva simplu si rapid, ceva ce banuiesc toti stim sa facem. Reteta asta o pun numai pentru inspiratie, nu ca ne-am lauda cu ea. E ceva ce merge ca aperitiv cand ai musafiri si nu ai alte idei, sau cand pur si simplu ai chef de o gustare cremoasa. Altceva nu am de zis legat de aperitiv, decat ca e preferatul meu :), iar la ouale umplute sau varza de Bruxelles tot sosul asta il folosesc. Merge chiar si pe o salata de cartofi sau ca sos la o fripturica de pui. Pentru pastai verzi de fasole mai pisez un catel mic de usturoi.

Ingrediente:
1 borcanel de ciuperci taiate, stors de zeama
3 linguri bune de maioneza de casa (1 galbenus, 1 lingurita de mustar si ulei cam cat aveti chef si rabdare)
1 smantana mica, nu neaparat din aceea foarte grasa
1 sana mica sau un iaurt
Sare, piper dupa gust

1. Incepem sa facem maioneza, incet si cu rabdare, adaugand ulei putin cate putin.
2. Scurgem bine de tot ciupercutele din conserva.
3. Pregatim sosul alb: maioneza o amestecam usor cu smantana, apoi adaugam si iaurtul sau sana. Saram si piperam, dupa gust.
4. Scufundam si ciupercutele si omogenizam sosul. Deja imi lasa gura apa!

Chec cu curmale, reteta Annei Olson – mic dejun bogat in fibre!

 

Femeia asta ma uimeste de fiecare data. Am facut deja de mai multe ori reteta asta de chec si ne-a placut enorm. Acum am imbunatatit-o cu o ceasca de cafea cu lapte la micul dejun si a fost nemaipomenita! Daca as avea rabdare la prajituri as face pentru fiecare dimineata, macar asa, sa simt mirosul proaspat de gem de curmale in bucatarie! Reteta e chiar simpla, asa, ca pentru incepatori. Aveti numai nevoie de rabdare pana se raceste. Va trebui sa duceti o lupta serioasa cu instinctul de a da iama in tava de chec, inainte de a fi rece prajiturica!

 

1 ½  cana curmale fara samburi, tocate
¾ cana suc de portocale
1 ¾ cana faina
½ cana zahar
1 lingurita praf de copt
¼ lingurita cuisoare macinate
1 ou
¼ cana ulei

1. Intr-o craticioara punem pe focul cel mai mic curmalele la fiert in sucul de portocale. Le lasam pana scade zeama; vor deveni un soi de gem, mai gros.
2. Amestecam ingredientele uscate intr-un bol mare: faina, zahar, praf de copt, cuisoare.
3. Intr-o ceasca batem oul cu uleiul.
4. Peste amestecul de ingrediente uscate, incepem sa adaugam pasta de curmale racita, apoi oul amestecat cu uleiul. Omogenizam bine. Nu va speriati, va fi un aluat mai tare.
5. Punem aluatul intr-o tava de chec tapetata cu hartie de copt, apoi o introducem in cuptorul preincalzit la 180 grade Celsius, raftul 2, 45 de minute. O verificati cu o scobitoare. Nu recomand sa lasati prajitura in cuptor mai mult de 45 de minute. Trebuie sa fie un chec mai umed, nu foarte uscat. Sa il taiati feliute abia cand e racit de tot, altfel se va faramita destul de usor. Sa vedeti ce buna e o feliuta din asta unsa cu Nutela! Sa te lingi pe degete!