Tort cu nuca si frisca

 

Cand eram mica, mama avea o specialitate delicioasa; un tort simplu si usor de facut, din pandispan si frisca, multa multa frisca :) si nuca. Asta era intr-o vreme tortul de Anul Nou, asta in cazul in care nu era cea mai delicioasa varianta posibila in meniu, adica tortul de castane, favoritul meu. Avand in vedere ca am inscris-o pe mama ca cititoare a blogului si fana declarata :D, am decis (mai mult de pofta, ce-i drept si din lipsa chefului de a mai da un examen) sa trec la fapte si sa reproduc o varianta ceva mai vesela a tortului nostru. Am plusat cu un blat de tort schimbat, pufost dar dens si mai ales cu un strat rozaliu de gem de zmeura, lucru care clar a avut avantaje. Am si probat reteta asta pe niste meseni unul si unul (nu pe mama de data asta, promit ca ma tin de promisiune cu tortul de castane!), nu de alta dar cum poate fi o masa mai buna decat alaturi de prieteni si “sub-urile” lu’ Moni, mai delicioase de la o adunare la alta?...

 

Eu zic ca a iesit bine tortul asta, dragut si cu inimioare de Valentin, ca sa nu ma mai critice Dani al nostru :D. Cel mai incantata am fost de blat. Oricum, in combinatie cu crema de frisca si nuca a fost pentru mine ca o amintire dulce a revelioanelor din copilarie. Daca si Cami, a carei critica vine mereu pertinent si la obiect, s-ar fi declarat fericita sa mai taiem o felie, eu zic ca merita sa incercati tortul asta!

Ingrediente:
Blat
6 oua
8 linguri zahar
2 pliculete zahar vanilat
1 ½ lingurita praf de copt
3 linguri ulei
6 linguri pesmet
4 linguri cu varf faina

Sirop
200 ml apa
60 g zahar

Crema
½ borcan dulceata de zmeura
400 ml frisca Hulala, de data asta
1 ½ cana nuci
2 linguri zahar
2 vanilii

1. Evident, ii dam bataie cu blatul. Frecam spuma galbenusurile cu zaharul, vanilia si uleiul, cum altfel… Batem albusurile spuma, apoi le adaugam peste crema de galbenusuri si le inglobam cat de bine. Urmeaza pesmetul, adaugat cate o lingura, pe rand, apoi faina cernuta in ploaie cu praful de copt.
2. Coacem blatul 40 de minute intr-o forma de tort unsa cu ulei si pudrata cu putina faina, la 180 grade Celsius. Il scoatem din forma abia cand s-a racit. Il taiem in doua, apoi ne pregatim de umplutura.
3. Pregatim si un sirop din apa si zahar, cu care stropim cele doua felii de tort.
4. Pentru crema de frisca, nu ne ramane decat sa macinam 1 cana si jumatate de nuca la care adaugam zaharul si vanilia, sa batem frisca, apoi sa le amestecam intr-o crema consistenta.
5. Montam apoi tortul: ungem primul disc de blat insiropat cu ½ borcan gem de zmeura ori fructe de padure, apoi adaugam cam jumatate din crema de frisca si nuca. Punem al doilea disc, il ungem putin si pe acesta cu gem, apoi imbracam tot tortul cu crema ramasa.
6. Acum pentru decor, eu am topit 6 linguri de zahar, apoi am stropit jumatati de nuca cu acel caramel, toate astea pe o folie de aluminiu udata cu apa rece. Cand s-au racit si intarit, am tocat aceste nuci caramelizate. In doua forme pentru biscuiti am pus nuci si le-am umplut apoi cu zahar ars, asa cum facea tata cand eram copil. Au iesit doua ornamente dragute home-made, pe care le-am fortat sa iasa din forma cu un strop de apa rece. Daca tot au fost doua fete la masa, m-am gandit ca doua sunt destule sa indulceasca meniul si tortul meu vesel. Pofta sa aveti!

 

60. Mamaliga cu branza si ... de toate!

 

…ca in Bucovina, sau cel putin cum am mancat eu in Suceava.  Orasul asta mie mi s-a parut o minune. Cu toate ca eram intr-un training care a durat doua saptamani, m-am simtit permanent ca intr-o statiune. Orasul e asezat pe coline, ai mereu de suit oriunde ai merge, iar verdeata  de care pot zice ca e plin fata de alte orase romanesti mi-a dat o stranie senzatie de bunastare, aer curat, si o lume desprinsa parca din post-card-uri vechi. Aici am vazut cea mai ciudata biserica, asemeni unei nave, de zici ca te asteptai la o aparitie biblica. Tot aici am vazut cea mai romantica gara din tara as zice eu, lucru din nou neasteptat pentru mine si care a facut asteptarea trenului si intoarcerii acasa mult mai usoara si placuta. Ca amintiri mai am o ciorba grozava de vacuta, cea mai buna pe care am mancat-o la restaurant vreodata, stevia proaspata si un cas de primavara grozav din piete. Daca nu ar fi fost lucrarile omniprezente la canalizarea orasului as fi declarat ca e unul din cele mai frumoase orase pe care le-am vazut pe la noi. Sper doar ca au trecut si peste asta, ca altfel e chiar pacat de bijuteria asta de oras.

 

Mamaliguta noastra trebuia musai sa apara in randul retetelor cu traditie, iar eu am incadrat-o atat ca reteta din  Moldova de peste Prut, cat si mai de-a casei. Stiu ca peste drum de noi am concurenta serioasa la capitolul "mamaliga cu branza", insa mi-am luat inima in dinti si am incercat si eu o portie zdravana, pe cont propriu, incercand sa reproduc un meniu sucevean de pomina. Mamaliga banuiesc ca oricine stie sa faca, mai putin subsemnata. A cam trebuit sa experimentez sa vad cam care e proportia apa-faina de malai, asa ca varianta asta mie mi s-a parut optima, de asta o si pun aici. A iesit o bunatate de mamaliguta cu branza si de toate, din urmatoarele:

5 cani apa
3 cani faina de malai
1 lingura sare
150 g branza de burduf
300 g smantana
8 felii de bacon
100 g cas razalit
2 oua

1. Punem la fiert apa cu sare, iar la primul clocot adaugam faina de malai. Amestecam bine cu un tel, continuu, sa nu ni se faca cocoloase. Cu proportiile astea o sa obtinem o mamaliguta mai tare, sa o putem stratifica si da la cuptor. In cateva minute e fiarta si pana una-alta, trecem la pregatit baconul.
2. In 2-3 linguri de ulei prajim baconul taiat fasiute, pana devine rumen. Il dam de o parte, pastrand de data asta uleiul.
3. Pregatim o cratita sau vas pentru cuptor, ungandu-l cu uleiul in care am prajit baconul ori slaninuta (daca aveti, asta e chiar mai gustoasa). Incepem apoi sa punem straturile. Eu am impartit mamaliguta in trei parti. Punem in cratita unsa primul strat, apoi punem branza si smantana; trecem la al doilea strat peste care punem baconul prajit si cas razalit. 

4. Urmeaza ultimul strat de mamaliguta. Pe asta il nivelam frumos cu o lingura cu ulei de la bacon. Ii facem doua cuibusoare in care spargem doua oua ochiuri. Dam oala de mamaliga la cuptor cam o jumatate de ora la foc potrivit, pana se fac ouale, mai moi sau mai tari, dupa preferinta mesenilor. In farfurii mai punem evident smantanica. Nu am zis ca o sa fie o masa sanatoasa, ci doar gustoasa :). Merita din cand in cand si un rasfat autohton, cu mai toate bunatatile de pe la noi! Hai la masa!

"Supa" orange de pomelo

Imi era imposibil sa nu public urgent reteta asta, atat de grozava a iesit! De multa vreme aveam o sete nestinsa de suc de morcovi si azi mi-am luat inima in dinti si am scos storcatorul de fructe la inaintare. Am pus pe masa o “supa” de citrice grozav de buna, sucul in care se zbenguie bucatile de pomelo si mandarine fiind o minunatie de o culoare si o aroma cum inca eu nu am mai nimerit. Merita sa scoateti orice monstrulet de aparat greu de curatat pentru bunatatea asta, ori daca nu, folositi ½ de cana de suc de morcovi din comert, ca nu va fi nici o problema. Va ies cam 4 portii de “supica “ dulce din urmatoarele:

1 pomelo mare
2 portocale mari
1 conserva mandarine
2-3 morcovi ori ½ cana suc de morcovi
Zeama de la 1 felie buna de lamaie
30 ml zahar alb
60 ml apa

1. Curatam un pomelo mare de coaja si pielita, apoi il punem intr-un castron. Adaugam peste, fructele de la o conserva de mandarine.
2. Punem la fiert zaharul si apa, lasand siropul sa clocoteasca. Inainte de a-l lua de pe foc adaugam sucul de la 2 portocale, apoi il lasam la racit.
3. Stoarcem morcoveii, sa avem cam o jumatate de cana de suc. Cand cel de portocale s-a racit, adaugam sucul de morcovi si zeama de lamaie, apoi trecem la combinatii.
4. Strecuram sucul de mai devreme direct peste fructele din castron, amestecam totul pentru intrepatrunderea aromelor, apoi devoram “supica” de pomelo, pana mai este…

Pina Colada vs. Ziua indragostitilor

Salutare! Nu am mai dat pe aici cam de o saptamana buna, si asta nu din cauza ca am fi calatorit prin cine stie ce tari calduroase (din contra, am razbit cu greu zilnic prin nametii din fata blocului si pe traseul obisnuit pana la munca). Nici sesiunea incheiata cu chiu cu vai si doua "give up"-uri nu m-au ajutat prea mult. Oboseala cronica si lipsa oricarui chef de a mai gati ceva mi se trag de la ceva cu totul diferit, simplu, lipsit de orice complicatii si usor detestabil: doua cuvinte - barbati indragostiti!!! Pe aceasta cale tin sa amintesc tutuor celor aflati in aceasta categorie urmatorul lucru - trandafirii rosii, fie ei si Grand Prix la 19.90 firul (cosmarul ultimelor mele nopti) in nici un caz nu vor sterge neatentia cu care v-ati tratat iubitele (una, doua ori chiar trei la numar) de-a lungul anului, intr-o singura zi, adica de Sf. Valentin! Ati putea incerca metoda achizitiilor esalonate, distribuite constant pe durata intregului an calendaristic. Nu mi-am putut inchipui ca un fir de floare ar putea duce la negocieri aprinse, tipete disperate, bani aruncati pe tejghea in speranta de a fi servit primul, inghesuiala in fata unui stand de zici ca "s-ar da ceva", nervi pusi la incercare (ai mei cu precadere) si multe ganduri negre la adresa oricarui reprezentat al sexului puternic. Daca e sa detest ceva, asta e un barbat disperat cu expresia "eu numai un fir vreau, dom'soara! Va rog eu mult ca eu CHIAR ma grabesc". Si din cate am inteles Valentinul asta a fost doar un joc slab de glezne comparativ cu puhoiul ce se anunta pentru o alta zi din ce in ce mai detestabila pentru mine, seninul 8 Martie... Pentru toti barbatii indragostiti nu am decat un sfat: vocabularul unei femei mai cuprinde si urmatoarele: lalele, narcise, freesia, gerbera ori iris, ca sa nu mai spun anthurium, strelizia ori cymbidium ca va pun pe fuga!

Acum ca am apostrofat toata clasa de amorezi si mi-am spus si eu oful, zic ca ar merge o batura care mie imi place enorm de mult si care ma mai face sa uit seara de oboseala sezonului de iubire si daruri cu nemiluita pentru noi, femeile. Pina Colada asta ori "ananasul strecurat" in traducerea lui in romana combina de minune doua arome senzuale zic eu, ananasul si cocosul, asta ca sa fim in ton cu sezonul de care ma tot plang :). Romul reuseste sa le puna perfect in evidenta, aducand un plus de exotism unui cocktail cu renume. In mod obisnuit e servit cu multa gheata pisata si in pahare speciale ce aduc aminte de forma ananasului. Pentru un pahar mare va trebuie:

2 parti rom alb

1 parte lichior crema de cocos

1 parte lapte de cocos

suc de ananas in completarea paharului

2 rondele de ananas

Asezati o felie de ananas in pahar, pe a doua o punem pe marginea paharului. Mai punem gheata, iar in shaker amestecam toate bauturile, nu foarte tare, caci altfel riscam sa se "taie" laptele de cocos. din pricina aciditatii ananasului. Turnam amestecul in pahar si ne relaxam cu gandul ca in vreo 2 saptamani mai vine si 8 Martie...

Salata simpla de paste cu ton

 

Asta e una din salatele care ma scot cel mai des din impas atunci cand nu stiu ce sa mai gatesc sau cand timpul ne preseaza iar rafturile camarii asteapta sa dam un tur pe la Auchan. Din nu stiu ce motiv mancam destul de rar peste (situatie ce imi tot propun sa o imbunatatesc), asa ca salta asta mai salveaza din aparente. Tot ce trebuie sa faceti e sa luati o conserva buna de ton, in apa in principiu, nu ca cea in ulei ar aduce mari modificari gustului in sine al salatei. Scotem in cazul asta cele 2 linguri de ulei de masline de pe lista de ingrediente si problema e solutionata. Ca sa hranim 4 persoane mai avem nevoie de:

Cam 250 g paste scurte pe care le fierbem in multa apa cu sare
1-2 conserve de ton dupa cum spuneam, in functie de cat de pregnant vreti sa fie gustul de peste in salata
1 conserva de porumb
½ ceapa rosie
1 ardei iute si 1 ardei gras daca aveti, rosu ori galben. Eu l-am sarit pe cel din urma si nu stiam ce imi lipseste…
Zeama de lamaie
Masline cu nemiluita
2 linguri ulei de masline daca nu are deja conserva
Un praf de piper
1 lingurita oregano

1. Evident, incepem cu pastele. Le fierbem conform instructiunilor de pe ambalaj, in multa apa cu sare. Le scurgem de apa si le punem intr-un castron.
2. Adaugam o conserva de ton scursa de zeama, una de porumb, la fel fara zeama, ceapa taiata fidelute, ardeiul iute rondele si restul de mirodenii.
3. Amestecam bine salata, apoi rasturnam masline negre peste ea, cam cate putem duce fiecare. Nu mai ramane decat sa ne alegem o bautura pe masura salatei, si pranzul e gata! Si sa ne gandim la un desert…

59. Korhely leves ori ciorba betivanului de Anul Nou

 

Buna ciorba au ungurii astia! Te scoala din mahmureala cu orice ocazie, in special de Anul Nou cand traditia ungureasca cere pe masa o oala plina pentru a drege petrecaretii noptii dintre ani. Noi am facut ciorba “betivului” (korhely) in februarie, de tristetea sesiunii, sa ne mai trezim din oboseala acumulata, cu multa varza acra jiluita, luata din piata de la tarani hostezeni si mai ales cu costita afumata, numai buna sa completeze acreala verzei. Daca aveti si vreo doua cani de zeama de moare nu ezitati sa o folositi, ciorba asta va fi si mai buna, mai gustoasa si mai pregatita sa va scoata din “suferinta” petrecerilor de weekend. Pentru o oala puternica de ciorba aveti nevoie de:

800 g varza murata jiluita (ori obisnuita, taiata fidelute)
500 g costita afumata
1 ceapa mare alba
1 cescuta orez
2 lingurite boia
1 lingura faina
2-3 linguri ulei

1. Cam in 2-3 litri de apa punem la fiert o ceapa tocata marunt, varza murata tocata, costita taiata cubulete si eventual zeama de moare daca aveti, cam 2 cani.
2. Dupa vreun ceas de vreme, adaugam o cescuta de orez, si mai lasam sa fiarba ciorba cam 15 minute bune.
3. In acest rastimp pregatim un rantas subtire din putin ulei, o lingura de faina si boia, prajite cateva secunde si stinse cu o cana buna de apa rece. Dupa ce adaugam si rantasul mai fierbem ciorba cam 5 minute, apoi o luam de pe foc.
4. Cu multa smantana si pita proaspata cu coaja rumena ciorba asta e o minune pe timp de iarna, la concurenta cu o ruda apropiata, szekely gulyasul, pe care iarna asta cu siguranta il pregatim! Multa pofta sa aveti!

58. Runeberg’s torte - prajiturica poetului finlandez

 

Am ajuns si la o zi de sarbatoare pentru Finlanda, 5 Februarie, ziua poetului national Johan Ludvig Runeberg. Ma pregateam de ceva vreme pentru prajiturica asta oachesa, asa ca inceputul de februarie a adus-o si in bucataria noastra. Se presupune ca poetul o avea pregatita in fiecare dimineata de sotia sa, Fredrika, langa o ceasca fierbinte de cafea ori ceai, si de atunci in coace, cu vreo doua saptamani inainte si una dupa faimosul 5 Februarie, cofetariile si patiseriile finlandeze onoreaza amintirea scriitorului prin rafturi pline de zemoasa prajitura. E un desert delicios, pe undeva asemanator savarinei noastre siropoase, insa mult mai aromat, cochet si intr-adevar aparte. Consistenta prajiturii e una surprinzatoare, mai ales dupa ce e insiropata, asa ca va recomand cu caldura sa o incercati. Cu o dulceata de zmeura, asa cum cere traditia, prajiturelele vor fi un adevarat festin, iar “ochisorii de broscuta”, asa cum le-a numit Cami, vor inveseli orice musafir.

Singurul neajuns al retetei originale este cantitatea mica – 7 bucati mi-au rezultat mie. Ar mai fi unul, totusi, dupa cum declara Cami, acela de a produce o usoara dependenta…

Briosele:
110 g unt moale
30 g zahar alb
60 g zahar brun
1 ou
50 ml frisca naturala
1 plic zahar vanilat
½ lingurita esenta de migdale
1 lingurita rasa praf de copt
200 g faina
50 g migdale macinate

Sirop:
60 g zahar alb
60 ml apa
1 lingura rom, cognac sau punch (alcool, nu esenta)

Decor:
Cate 2 lingurite de gem de zmeura/prajiturica
Glazura de zahar praf (1/2 cana zahar praf cu vreo 3 lingurite de apa rece, amestecat intr-o pasta mai tare)

1. Frecam bine de tot untul moale cu cele doua tipuri de zahar, plus cel vanilat, pana obtinem o spuma consistenta.
2. Adaugam un ou intreg, il omogenizam, apoi cei 50 de ml de frisca batuta, nu foarte tare. Incorporam apoi esenta de migdale.
3. Amestecam ingredientele uscate (faina, praful de copt si migdalele macinate) apoi le adaugam in ploaie peste compozitia cu unt.
4. Cand aluatul e gata pentru tartinele Runeberg, il distribuim in compartimentele unei tavi de briose, cam la jumatatea inaltimii unei cupe, dupa ce am uns cupele cu o pensula cu ulei. Coacem aluatul 25 de minute, maxim 30, la 185 de grade Celsius. Tartele vor creste si se vor umfla, insa nu e bai, taiem palarioarele pentru pasul urmator.
5. Cand prajitura s-a racit, o scoatem si taiem capacele umflate, asa cum am spus mai devreme, apoi le asezam pe un platou, pana pregatim siropul.
6. Punem la fiert parti egale de zahar si apa, apoi adaugam cam o lingura de rom si luam siropul de pe foc, lasandu-l sa ajunga la temperatura camerei. Insiropam apoi fiecare prajiturica. Doua linguri de bucata sunt suficiente. Asta dupa ce am scobit un pic locul de sub palarioarele decupate, pentru a face spatiu gemului.
7. Dupa ce am insiropat bine prajitura, punem cam 2 lingurite bune de gem de zmeura in fiecare prajitura. Urmeaza sa mai trasam un inel de zahar cu un cornet, si gata prajiturica Runeberg! Merge de minune langa o cafea dimineata sau un ceai de fructe de padure, mai pe asfintit, ori langa un film romantic, pana in noapte tarziu. Pupici!