Pina Colada vs. Ziua indragostitilor

Salutare! Nu am mai dat pe aici cam de o saptamana buna, si asta nu din cauza ca am fi calatorit prin cine stie ce tari calduroase (din contra, am razbit cu greu zilnic prin nametii din fata blocului si pe traseul obisnuit pana la munca). Nici sesiunea incheiata cu chiu cu vai si doua "give up"-uri nu m-au ajutat prea mult. Oboseala cronica si lipsa oricarui chef de a mai gati ceva mi se trag de la ceva cu totul diferit, simplu, lipsit de orice complicatii si usor detestabil: doua cuvinte - barbati indragostiti!!! Pe aceasta cale tin sa amintesc tutuor celor aflati in aceasta categorie urmatorul lucru - trandafirii rosii, fie ei si Grand Prix la 19.90 firul (cosmarul ultimelor mele nopti) in nici un caz nu vor sterge neatentia cu care v-ati tratat iubitele (una, doua ori chiar trei la numar) de-a lungul anului, intr-o singura zi, adica de Sf. Valentin! Ati putea incerca metoda achizitiilor esalonate, distribuite constant pe durata intregului an calendaristic. Nu mi-am putut inchipui ca un fir de floare ar putea duce la negocieri aprinse, tipete disperate, bani aruncati pe tejghea in speranta de a fi servit primul, inghesuiala in fata unui stand de zici ca "s-ar da ceva", nervi pusi la incercare (ai mei cu precadere) si multe ganduri negre la adresa oricarui reprezentat al sexului puternic. Daca e sa detest ceva, asta e un barbat disperat cu expresia "eu numai un fir vreau, dom'soara! Va rog eu mult ca eu CHIAR ma grabesc". Si din cate am inteles Valentinul asta a fost doar un joc slab de glezne comparativ cu puhoiul ce se anunta pentru o alta zi din ce in ce mai detestabila pentru mine, seninul 8 Martie... Pentru toti barbatii indragostiti nu am decat un sfat: vocabularul unei femei mai cuprinde si urmatoarele: lalele, narcise, freesia, gerbera ori iris, ca sa nu mai spun anthurium, strelizia ori cymbidium ca va pun pe fuga!

Acum ca am apostrofat toata clasa de amorezi si mi-am spus si eu oful, zic ca ar merge o batura care mie imi place enorm de mult si care ma mai face sa uit seara de oboseala sezonului de iubire si daruri cu nemiluita pentru noi, femeile. Pina Colada asta ori "ananasul strecurat" in traducerea lui in romana combina de minune doua arome senzuale zic eu, ananasul si cocosul, asta ca sa fim in ton cu sezonul de care ma tot plang :). Romul reuseste sa le puna perfect in evidenta, aducand un plus de exotism unui cocktail cu renume. In mod obisnuit e servit cu multa gheata pisata si in pahare speciale ce aduc aminte de forma ananasului. Pentru un pahar mare va trebuie:

2 parti rom alb

1 parte lichior crema de cocos

1 parte lapte de cocos

suc de ananas in completarea paharului

2 rondele de ananas

Asezati o felie de ananas in pahar, pe a doua o punem pe marginea paharului. Mai punem gheata, iar in shaker amestecam toate bauturile, nu foarte tare, caci altfel riscam sa se "taie" laptele de cocos. din pricina aciditatii ananasului. Turnam amestecul in pahar si ne relaxam cu gandul ca in vreo 2 saptamani mai vine si 8 Martie...

Salata simpla de paste cu ton

 

Asta e una din salatele care ma scot cel mai des din impas atunci cand nu stiu ce sa mai gatesc sau cand timpul ne preseaza iar rafturile camarii asteapta sa dam un tur pe la Auchan. Din nu stiu ce motiv mancam destul de rar peste (situatie ce imi tot propun sa o imbunatatesc), asa ca salta asta mai salveaza din aparente. Tot ce trebuie sa faceti e sa luati o conserva buna de ton, in apa in principiu, nu ca cea in ulei ar aduce mari modificari gustului in sine al salatei. Scotem in cazul asta cele 2 linguri de ulei de masline de pe lista de ingrediente si problema e solutionata. Ca sa hranim 4 persoane mai avem nevoie de:

Cam 250 g paste scurte pe care le fierbem in multa apa cu sare
1-2 conserve de ton dupa cum spuneam, in functie de cat de pregnant vreti sa fie gustul de peste in salata
1 conserva de porumb
½ ceapa rosie
1 ardei iute si 1 ardei gras daca aveti, rosu ori galben. Eu l-am sarit pe cel din urma si nu stiam ce imi lipseste…
Zeama de lamaie
Masline cu nemiluita
2 linguri ulei de masline daca nu are deja conserva
Un praf de piper
1 lingurita oregano

1. Evident, incepem cu pastele. Le fierbem conform instructiunilor de pe ambalaj, in multa apa cu sare. Le scurgem de apa si le punem intr-un castron.
2. Adaugam o conserva de ton scursa de zeama, una de porumb, la fel fara zeama, ceapa taiata fidelute, ardeiul iute rondele si restul de mirodenii.
3. Amestecam bine salata, apoi rasturnam masline negre peste ea, cam cate putem duce fiecare. Nu mai ramane decat sa ne alegem o bautura pe masura salatei, si pranzul e gata! Si sa ne gandim la un desert…

59. Korhely leves ori ciorba betivanului de Anul Nou

 

Buna ciorba au ungurii astia! Te scoala din mahmureala cu orice ocazie, in special de Anul Nou cand traditia ungureasca cere pe masa o oala plina pentru a drege petrecaretii noptii dintre ani. Noi am facut ciorba “betivului” (korhely) in februarie, de tristetea sesiunii, sa ne mai trezim din oboseala acumulata, cu multa varza acra jiluita, luata din piata de la tarani hostezeni si mai ales cu costita afumata, numai buna sa completeze acreala verzei. Daca aveti si vreo doua cani de zeama de moare nu ezitati sa o folositi, ciorba asta va fi si mai buna, mai gustoasa si mai pregatita sa va scoata din “suferinta” petrecerilor de weekend. Pentru o oala puternica de ciorba aveti nevoie de:

800 g varza murata jiluita (ori obisnuita, taiata fidelute)
500 g costita afumata
1 ceapa mare alba
1 cescuta orez
2 lingurite boia
1 lingura faina
2-3 linguri ulei

1. Cam in 2-3 litri de apa punem la fiert o ceapa tocata marunt, varza murata tocata, costita taiata cubulete si eventual zeama de moare daca aveti, cam 2 cani.
2. Dupa vreun ceas de vreme, adaugam o cescuta de orez, si mai lasam sa fiarba ciorba cam 15 minute bune.
3. In acest rastimp pregatim un rantas subtire din putin ulei, o lingura de faina si boia, prajite cateva secunde si stinse cu o cana buna de apa rece. Dupa ce adaugam si rantasul mai fierbem ciorba cam 5 minute, apoi o luam de pe foc.
4. Cu multa smantana si pita proaspata cu coaja rumena ciorba asta e o minune pe timp de iarna, la concurenta cu o ruda apropiata, szekely gulyasul, pe care iarna asta cu siguranta il pregatim! Multa pofta sa aveti!

58. Runeberg’s torte - prajiturica poetului finlandez

 

Am ajuns si la o zi de sarbatoare pentru Finlanda, 5 Februarie, ziua poetului national Johan Ludvig Runeberg. Ma pregateam de ceva vreme pentru prajiturica asta oachesa, asa ca inceputul de februarie a adus-o si in bucataria noastra. Se presupune ca poetul o avea pregatita in fiecare dimineata de sotia sa, Fredrika, langa o ceasca fierbinte de cafea ori ceai, si de atunci in coace, cu vreo doua saptamani inainte si una dupa faimosul 5 Februarie, cofetariile si patiseriile finlandeze onoreaza amintirea scriitorului prin rafturi pline de zemoasa prajitura. E un desert delicios, pe undeva asemanator savarinei noastre siropoase, insa mult mai aromat, cochet si intr-adevar aparte. Consistenta prajiturii e una surprinzatoare, mai ales dupa ce e insiropata, asa ca va recomand cu caldura sa o incercati. Cu o dulceata de zmeura, asa cum cere traditia, prajiturelele vor fi un adevarat festin, iar “ochisorii de broscuta”, asa cum le-a numit Cami, vor inveseli orice musafir.

Singurul neajuns al retetei originale este cantitatea mica – 7 bucati mi-au rezultat mie. Ar mai fi unul, totusi, dupa cum declara Cami, acela de a produce o usoara dependenta…

Briosele:
110 g unt moale
30 g zahar alb
60 g zahar brun
1 ou
50 ml frisca naturala
1 plic zahar vanilat
½ lingurita esenta de migdale
1 lingurita rasa praf de copt
200 g faina
50 g migdale macinate

Sirop:
60 g zahar alb
60 ml apa
1 lingura rom, cognac sau punch (alcool, nu esenta)

Decor:
Cate 2 lingurite de gem de zmeura/prajiturica
Glazura de zahar praf (1/2 cana zahar praf cu vreo 3 lingurite de apa rece, amestecat intr-o pasta mai tare)

1. Frecam bine de tot untul moale cu cele doua tipuri de zahar, plus cel vanilat, pana obtinem o spuma consistenta.
2. Adaugam un ou intreg, il omogenizam, apoi cei 50 de ml de frisca batuta, nu foarte tare. Incorporam apoi esenta de migdale.
3. Amestecam ingredientele uscate (faina, praful de copt si migdalele macinate) apoi le adaugam in ploaie peste compozitia cu unt.
4. Cand aluatul e gata pentru tartinele Runeberg, il distribuim in compartimentele unei tavi de briose, cam la jumatatea inaltimii unei cupe, dupa ce am uns cupele cu o pensula cu ulei. Coacem aluatul 25 de minute, maxim 30, la 185 de grade Celsius. Tartele vor creste si se vor umfla, insa nu e bai, taiem palarioarele pentru pasul urmator.
5. Cand prajitura s-a racit, o scoatem si taiem capacele umflate, asa cum am spus mai devreme, apoi le asezam pe un platou, pana pregatim siropul.
6. Punem la fiert parti egale de zahar si apa, apoi adaugam cam o lingura de rom si luam siropul de pe foc, lasandu-l sa ajunga la temperatura camerei. Insiropam apoi fiecare prajiturica. Doua linguri de bucata sunt suficiente. Asta dupa ce am scobit un pic locul de sub palarioarele decupate, pentru a face spatiu gemului.
7. Dupa ce am insiropat bine prajitura, punem cam 2 lingurite bune de gem de zmeura in fiecare prajitura. Urmeaza sa mai trasam un inel de zahar cu un cornet, si gata prajiturica Runeberg! Merge de minune langa o cafea dimineata sau un ceai de fructe de padure, mai pe asfintit, ori langa un film romantic, pana in noapte tarziu. Pupici!

Salata cu fasole boabe in stil latino

…sau mai de graba in stil “sesiune”. Nu mi-a venit sa cred ce buna a iesit. Pentru salata asta “pe fuga” am folosit o conserva mai alt fel de fasole, adica una in sos de rosii, dulce si foarte aromata. Stilul latino vine de la porumb si feliutele de salam condimentat perpelite bine in ceva picaturi de ulei, chorizo de preferat, dar nici cu unul mai unguresc, papricat bine nu mi-a fost rusine :). Am mancat ca niste sparti salata asta si poate ca am fi putut primi inca un ins la masa, daca burtica nu striga “mai vreau!”. Nu e bai daca nu gasiti fasole in sos dulce de rosii. O jumatate de cana de bulion cu 2 linguri de ulei si o lingurita buna de zahar rezolva problema cu siguranta. Aveti nevoie deci de:

1 conserva fasole alba boabe in sos de tomate
1 conserva porumb
Salam picant, cam cat aveti chef si pofta sa prajiti
1 lingura de ulei pentru prajit
½ ceapa rosie
Un praf de piper

multa pofta la fasolica cu ceapa rosie

1. Amestecam bine cele doua conserve scurse intr-un castron, asta pentru inceput.
2. Taiem rondele de salam picant, subtirele, apoi le prajim intr-o lingura de ulei. Le scoatem pe un prosop de hartie sa le scurgem de surplusul de grasime. Adaugam aceste rondele apoi la salata noastra.
3. Mai taiem felii o jumatate de ceapa rosie, o punem si pe asta sa isi aduca o buna contributie la salata noastra latino, apoi ii mai dam si un praf de piper, sa iutim un pic treaba. Cam asta e bunatatea de salata, sa aveti si voi pofta la ea, ca noi am avut din plin!

Salata de oua – partenera ceaiului de iarna

 

Mancarea asta e grozava! Mama o face mai ales iarna, langa un ceai fierbinte, insa cu o mica diferenta. Noi o sa folosim unt, cu toate ca ea foloseste untura, si mai plusam cu un castravete mare murat, in saramura, nu otet, tot de la ea, ca sa fie completa reteta. Pe paine proaspata ori prajita, salata asta de oua e un sandwich grozav si va sfatuiesc sa o incercati, mai ales ca si gustare intr-o dupa-amiaza plicticoasa si rece.

Pe langa 6 oua fierte tari va mai trebuie:

3 linguri unt moale, la temperatura camerei
1 lingurita sare
1 praf de piper
½ ceapa rosie
1 castravete murat

1. Fierbeti bine ouale si decojiti-le, apoi dati-le pe razatoarea mare.
2. Frecati bine untul, sa se inmoaie, apoi adaugati ouale razalite.
3. Tocati marunt jumatatea de ceapa si castravetele murat, adaugati-le peste salata, sarati si piperati, apoi amestecati bine cu o furculita sa se combine toate cum se cade.
4. Puneti salata pe o felie zdravana de pita, puneti un ceai la fiert si dati-i bataie, pana nu dispare toata din castron!

Iarna si la Marisel...

Cartofi in glazura aromata

 

Propun azi doua mancaruri de vremuri reci: cartofii astia glazurati, aromati si fierbinti, proaspat scosi din cuptor sa mai ridice temperaturile in cadere libera ce ne asteapta in zilele urmatoare, apoi o salata, preferata mea langa o cana de ceai aburind de menta. Prima a fost incercata si aprobata cu pofta de mama, a doua ii apartine, usor imbunatatita. Cartofii astia noi i-am avut in farfurii langa o portie condimentata de mititei, asa ca asta banuiesc ca nu ar fi o idee rea pentru pranzul vostru de maine. Nu e mult de lucru cu ei, cat ii curatati si taiati, in rest mai ca se fac singuri! La 6 cartofi mari va mai trebuie:

4 linguri ulei vegetal
1 lingura buna de boia
1 lingurita si un pic de miere (mama a fost reticenta la asta, insa s-a declarat totalmente incantatat!)
2 lingurite sare
1 lingurita praf de usturoi
½ lingurita piper negru
½ lingurita nucsoara praf
2 lingurite ierburi de Provence

 

1. Curatati si taiati in bucati mai generoase cartofii pentru viitoarea garnitura.
2. Intr-un castron, amestecati restul de ingrediente, grija mare sa dizolvati bine mierea.
3. Turnati sosul obtinut intr-o punga, apoi adaugati cartofii si “masati-i” bine, sa se imbrace cu sos pe toate partile.
4. Rasturnam cartofiorii intr-o tava pe hartie de copt si ii coacem cam 50 de minute la 180-185 de grade Celsius. Grija mare, nu o sa va puteti abtine de la ei si inca sunt fierbinti!!!

 

Frig si iarna la Cluj, numai buna de cartofi fierbinti...

La fel si la Tarnita inghetata...