Felii de vita in sos de ceapa

De cand cu vremea asta schimbatoare si mai des chiar rece, ma duce gandul numai la macaruri grele, tomnatice, numai bune sa aduca sauna la noi in bucatarie. Daca nu iesim in club, macar sa asudam din greu fierband o vita rosie si consistenta. Merge si asta ca sport, cel putin ca si provocare pentru mine, ca doar am batut feliile de carne pana am ars la calorii serioase, si unde mai pui si romantismul de la capitolul “acum punem putin suflet in macare”, adica lacrimi si suspine in traducere libera, pentru 5 cepe mari tocate marunt… Imbarbatati-va si treceti la treaba, nu de alta, dar aveti nevoie de ceva tarie… in caracter (merge si ca aperitiv de 30 ml in shoturi) pentru mancarea asta, in eventualitatea in care vitica nu era tocmai tanara cand a dat sacrificiul peste ea.

Ca sa spunem ceva despre mancarea asta… un sos cremos, consistent, reteta veche a mamei mele, la prima incercare pe Vlaicu si garantat programat felul de mancare ca si un meniu obligatoriu pe viitor. Nu trebuie decat rabdare sa se patrunda carnea de vita si nimic mai mult. Mancarea asta parca se face de la sine si e o placere sa vezi ca farfuria se goleste rapid. Merge cu piure de cartofi ori paste simple; noua varianat a doua ne-a fost cu mult mai pe plac. E picanta atat cat vreti voi sa fie si eu zic ca merita incercata. Va ies 4 pana la 6 portii din urmatoarele:

800-1000 g pulpa de vita
5 cepe mari albe
Sare, piper si boia pentru pudrat carnea
3-4 linguri de faina
4 linguri de ulei pentru calit ceapa
1.2 lintri apa
2 lingurite pasta de ardei, optional

1. Stergem bine carnea de vita, apoi o feliem si o batem, ca pentru gratare. Fiecare felie o condimentam serios cu boia, piper si sare, la fel, ca si cand am face gratare, apoi trecem la ceapa.
2. Tocam marunt cepele, apoi le punem la calit in ulei vegetal. Cand s-a inmuiat ceapa, aducem carnea. Inainte sa punem feliile in ceapa, fiecare felie o trecem prin faina, pe doua parti, scuturand excesul de faina.
3. Prajim carnea in sosul de ceapa cateva minute pana cand feliile isi schimba culoarea. Cand modificarea s-a produs, adaugam apa, si lasam sa fiarba totul la foc mic, in jur de o ora buna, pana cand se patrunde carnea. Sosul va scadea mult si va prinde consistenta. In functie de carne, vedeti daca mai trebuie adaugata apa, putin cate putin.
4. Mai puneti sare dupa gust si pasta de ardei (gija mare ca asta e sarata!), asta daca vi se pare ca are carnea un gust pregnant de vita si vreti sa il mai inmuiati. Cu 10-15 minute inainte sa va hotarati sa stingeti flacara, adaugati 1 lingura de faina in 150 ml apa rece si amestecati bine sa nu se faca cocoloase. La final pregatiti pastele scurte sau un piure simplu de cartofi si o sa aveti o masa de zile mari! Multa pofta!

Bruschete cu ciuperci si rosii

Cine nu a auzit deja de celebrele bruschete cu rosii de vara? Sunt una din gustarile mele preferate, cand asez felii carnoase de rosii de gradina pe felii de paine rumenite cu ulei de masline si un praf de busuioc. Acum in post am schimbat reteta in ceva mai consistent si mai ales am facut ceva cu ciupercile ramase de la niste prosciuto e funghi din ajun. Daca faceti mancare de ciuperci in perioada asta, sigur va vor ramane vreo doua ciupercute singuratice, numai bune de perpelit la gril pe doua jumatati de chifle aurii.

Pentru doua sandwichuri deliciose stil bruschete, va trebuie:

1 chifla mare
2 ciuperci
1 rosie
2 linguri ulei de masline
Sare si piper
1 praf ierburi de Provence sau busuioc

1. Taiem chifla in 2 rondele.
2. Stropim ambele jumatati cu ulei de masline, apoi asezam feliute de ciupercute pe cele doua felii de paine. Saram si piperam.
3. Tinem totul la cuptor, la gril, 6 minute la 200 grade Celsius, apoi adaugam rosia taiata cubulete, cativa stropi suplimentari de ulei de masline si un praf de ierburi. Mai dam la cuptor 2 minute. Rezultatul? Voi sa imi spuneti daca a fost sau nu o bunatate de gustare!

Crema de branza pe pat de castravete proaspat

Astea au fost un deliciu si au avut succes la un anumit eveniment soldat cu un minunat aparat Krups pentru mine si multa, multa, multa cafea delicioasa mai nou pentru casa noastra. Pe asta chiar il recomand iubitorilor de cafea, chiar daca duce la dependenta si face ca Iacobsul la filtru sa para vintage :D! La fel recomand si tartinutele de castravete, ca va vor face sa uitati rapid de ardeiul umplut cu branza de burduf! Am vazut poza unui astfel de aperitiv intr-o revista, insa nu am apucat sa vad si ce continea originalul. Oricum, varianta asta e o alternativa buna, asa ca mult spor!

Va trebuie 1 castravete Fabio
1 ramurica rosii cherry
1 cutie de crema de branza Almette
½ cutie crema de branza Philadelphia
Un praf de oregano

1. Spalam legumele si le stergem de apa. Curatam castravetele partial, o fasie da, una nu. Il feliem, in felii mai groase.
2. Rosiile le taiem in jumatati.
3. Frecam bine cele doua creme de branza alba, apoi cu un cornet punem pasta pe feliile de castravete.
4. Mai ramane sa asezam jumatati de rosii cherry deasupra si un praf de oregano peste toata farfuria. Simplu, rapid si delicios!

Salata de telemea proaspata

Pentru mine asta e o nebunie de salata si imi pare bine ca mi-am amintit de ea! Mama o facea cand eram in liceu si ne-a cam trebuit ceva vreme sa ne amintim cam cum era in realitate. E foarte simplu de facut, e  fara carnita, lacto-vegetariana sa zicem, gustoasa, simpatica, insa are un secret! Trebuie sa folositi branza telemea proaspata, de la tarani, iar acum e momentul cel mai bun sa faceti asta. O branza seaca din comert si extrem de sarata nu va mai avea acelasi efect. Trebuie una moale, usor cremoasa, putin sarata. Singura problema e ca branza de genul asta trebuie sa o scurgeti bine inainte, sa lase din apa de la saramura, ca altfel dupa o jumatate de zi, daca ramane salata, va lasa apa in bol si nu va mai fi atat de draguta. Mie imi place tare mult, asa ca o postam.

Pentru un castron decent:

Cam 400-500 g branza telemea proaspata (e apoasa, de asta trage la cantar)
100 g cascaval
4 oua
½ ardei gras portocaliu ori galben
Cam o cana buna de sos de maioneza cu smantana si iaurt, fara piper, preferabil de casa, asta mai ales daca faceti ciuperci cu maioneza ori oua umplute

1. Radem branza telemea prima, pe fundul castronului, in strat mai generos. Stropim apoi cu putin sos.
2. Ouale trebuie fierte tari, racite de tot, apoi rase doua in stratul al doilea. Radem acum jumatate din cascaval, apoi venim cu un nou strat de sos, insa numai putin, nu exageram cu acesta.
3. Evident, continuam cu straturile, iar la cel de oua adaugam si ardeiul tocat marunt. Nu puneti rosu si nici gogosari. Mi se pare ca astfel se imprumuta gustul prea puternic de ardei salatei si atunci ceva parca nu merge. Ultimul strat e de telemea stropita cu sos, si putin ardei dragut pentru decor. Cam asta e salata de telemea, numai buna cu putina paine neagra prajita! Pofta sa aveti!

Iahnie simpla de fasole

Salutare, dupa ceva vreme in care am cam lasat bucataria noastra in urma, tinand piept foamei prin diverse alte locuri cum ar fi mamici, soacre si chinezi (astia mai mult sau mai putin autohtoni)! Nici postul nu am reusit sa il tin ca in trecut, si nici pentru Paste nu ma declar pregatita dpdv culinar. Noroc cu Master Chef, ca numai asa mai vedem mai nou mancare adevarata pe Vlaicu, asta daca nu suntem in deplasare…

Cu chiu cu vai am pus cap la cap o mancarica simpla de post, plus niste aperitive in acelasi spirit, sa zicem asa. Dat fiind programul de lucru in lumea florilor si al comertului, se cam duc planurile gastronomice de anul asta pe apa sambetei, asa ca alte mancaruri cu traditie, nu cred ca vom mai pregati decat de marti in colo. Noroc ca lista e mare si inca e de unde! Pana una alta, am gatit 6 portii satioase de iahnie simpla de fasole din urmatoarele:

500 g fasole boabe alba
2 cepe mari albe
1 morcov mare si el
500 ml rosii pasate (bulion mai consistent)
Sare si piper dupa gust
4 foi dafin
1 lingurita boia
4 linguri de ulei

1. Fierbem fasolea in multa apa, fara sare, schimband apa dupa primul clocot. O fierbem pana devine frageda, completand oala cu apa, daca e nevoie. Cand e facuta, nu scurgem toata apa, caci o vom folosi la iahnie.
2. Tocam marunt cepele si radem morcovul, apoi punem toate astea la calit in putin ulei. Cand s-au inmuiat, adaugam boia, piper, apoi sosul de rosii. Lasam sa fiarba sosul asta cam 15 minute, apoi adaugam fasolea, sare si dafin si mai lasam sa fiarba mancarea cateva minute bune, sa se intrepatrunda gusturile. Completam mancarea cand fierbe cu apa de pe fasole, ca e mai gustoasa asa. Mai punem langa niste muraturi ori salata simpla de primavara, si hop! O masa gustoasa de post, poate prea gustoasa as zice eu…

64. Linzer Torte de Austria

 
Linzer Torte asta se pare ca pana in 2005 era considerata cea mai veche reteta inregistrata din lume, cu origini in orasul austriac Linz. E o prajitura sfaramicioasa, cu un continut mare de alune / migdale, scortisoara, coaja si zeama de lamaie, dantela impletita de aluat deasupra si un strat generos de gem de coacaze ori caise. Evident, avand aceste aspecte in minte si mai ales vechimea retetei, plus faptul ca am dat peste o asemenea reteta de acu' 50-60 de ani in caietul matusii mele, varianta originala din cate am comparat mai apoi, m-am simtit obligata de circumstante sa pun si eu o asemenea prajitura pe masa. Nu a fost cel mai usor aluat pe care l-am incercat pana acum, insa cu putin efort a iesit ce era de asteptat: un blat cu aroma intensa de migdale, sfaramicios ca un biscuite, consistent insa bine facut, iar gemul a completat intr-un mod elegant linzerul nostru. Linzerul ca si prajitura-fursec are o consistenta asemenatoare prin continutul de untura care da efectul sfaramicios. Aici la tarta trebuie sa folositi obligatoriu unt de calitate insa grasimile in plus vin de la migdalele macinate. Eu am avut unele cu continut ridicat in ulei si aici a aparut si problema, insa am facut cateva corectii si in final am avut linzerul dorit. Din nou nu ma laud cu urzeala de deasupra, insa am testat rezultatul pe trei doamne, o domnisoara plus un baietel si totusi farfuria celui din urma mai vroia o felie mai repede decat am anticipat. Cam testul asta al lui Ionut daca l-a trecut, pot spune ca a meritat efortul. Am avut o tava mai mare rotunda, iar aluatul, asa cum ma sfatuia in caietul ei matusa Juci, trebuie intins macar de un deget.

Ingrediente:

350-400 g faina
250 g zahar
250 g migdale macinate ori alune de padure
2 lingurite scortisoara
1 varf de cutit cuisoare macinate
Coaja rasa de la o lamaie
Zeama de lamaie, cam 2-3 linguri
Galbenusurile de la 6 oua fierte tari
1 ou crud
250 g unt
Gem de caise, cam un borcan, cat sa fie un strat potrivit uns pe blat
Fulgi de migdale
Zahar praf



1. Macinam fin migdalele, apoi le amestecam cu faina si zaharul, plus scortisoara si cuisoarele macinate.
2. Fierbem bine 6 oua, apoi radem fin galbenusurile lor peste faina, la fel si coaja de lamaie.
3. Toate astea fiind amestecate, incepem sa adaugam restul de ingrediente: un ou batut, untul moale bucatele si zeama de lamaie. Framantam un aluat care va fi destul de dificil de manevrat, caci va fi cam sfaramicios.
4. Intindem in tava tapetata cu ulei si faina o foaie cam de 1 deget grosime, apoi o ungem cu gem de caise, piersici ori coacaze rosii.
5. Din restul de aluat modelam un grilaj, care cat de priceput e. Unim bine capetele fasiilor de marginea discului din tava. Pe marginea asta presaram apoi fulgi de caise si dam tava la cuptorul preincalzit la 180-185 de grade Celsius cam 1 ora, pana e facut si aluatul de jos.
6. Cand prajitura e racita o pudram cu zahar si o servim frumos langa o ceasca de cafea, apoi stam la taclale cu doua mamici dornice sa afle ce am mai facut in ultima vreme…

63. Peste andaluz in crusta de sare – Jamie Oliver

 

 

Pentru ca azi e mare sarbatoare in lumea catolica, am pregatit un peste de toata frumusetea gustului, asa cum am vazut ca stie Jamie Oliver sa faca, invatand si el metoda folosita in Andaluzia. O comunitate autonoma formata in 1981, Andaluzia e formata din 8 provincii cu capitala la Sevilla, are iesire la mare, largi plantatii de maslini si vecinatate cu Portugalia, asa ca pestele si maslinele nu prea au cum sa lipseasca din meniul zilnic al localnicilor. 

Am mai auzit de peste in crusta de sare si chiar de peste in stil andaluz in crusta asta, insa am vazut diferite metode de a gati un astfel de pestisor, insa cel pe care il incercam aici mi s-a parut cel mai usor, pentru neprofesionisti si in plus cel mai aromat. Exista o varianta in carea sarea e cuprinsa intr-o spuma densa de albus, insa nu e atat de aromat pestele la final. La ierburi aromatice folosite este o paleta intreaga pe care o puteti folosi, insa va recomand mai mult cimbrul. Rozmarinul mi s-a parut ca nu are ca cauta aici, insa Cristi a constatat ca in cantitate foarte mica nu strica gustul pestelui. Evident ca un peste de apa sarata e cel folosit in reteta asta in Andaluzia, dar noi am avut pastrav si sincer a meritat incercarea si cu un asemenea peste, fiind grozav gatit in crusta sarata. Mancarea merge rapid, nu va ia nici jumatate de ora sa o pregatiti, iar salata in stil spaniol pregatita conform retetei lui Jamie ii da un gust si o textura aparte intregii farfurii. Am gasit combinatia extrem de interesanta, asa ca iata ce ne-a iesit:

Pentru 2 persoane

2 pesti eviscerati (pastrav am avut noi)
2 kg sare dura (de mare am avut, de mare am folosit)
1 albus
4 pumni de apa
1 legatura cimbru proaspat

Salata:
8 ardei grasi copti
½ castravete mare
Un pumn de masline verzi
½ legatura patrunjel verde
Putina zeama de lamaie
Sare daca mai aveti nevoie
Ulei de masline

1. Spalam si curatam bine pestele, il stergem apoi de apa si ii umplem burtica eviscerata cu ½ legatura de verdeata aromata, cum ar fi cimbrul. O ramurica de rozmarin poate si ea sa aiba loc, dar nu mai mult de atat.
2. Cuptorul trebuie sa fie incins la 200-205 grade Celsius, musai.
3. Amestecam sarea dura cu putina apa si un albus de ou. Intr-o tava tapetata cu hartie de copt sau folie de aluminiu punem jumatate din cantitatea de sare. Asezam apoi pestii umpluti cu verdeata, apoi ii acoperim cu restul de sare. Punem o folie de aluminiu sau hartie de copt deasupra, fixata cu scobitori si dam pestele la cuptor 20 de minute. Nu mai mult, ca devine prea patruns.
4. Pregatim salata: taiem fasii ardeii copti, feliute castravetele verde, adaugam maslinele si patrunjelul tocat, apoi asezonam cu zeama de lamaie si ulei de masline. Merge si un sos de usturoi din 3 catei mari pisati amestecati ca pentru maioneza cu vreo 70 ml de ulei de masline, asta asa, ca sa imbaiem pestele in farfurie.
5. Cand au trecut cele 20 de minute, scoatem tava din cuptor si cu o lingura spargem cu grija crusta. Sarea se va curata frumos de pe pielea pastravului si nu veti avea probleme. Cu partea de sus curatata, nu va ramane decat sa il ridicati frumos cu o paleta de pe patul de sare. Aveti ca rezultat un peste grozav de aromat, patruns si cu carnea sarata perfect. Multa pofta sa aveti azi, in zi de sarbatoare!