Green Apple imbunatatit!

Cred ca am mai decoperit o bautura grozava! O gasiti in Cluj la 4 Amici si ii spune asa, insa fara alcool. Mai au ei o varianta delicioasa, insa e cu lichior de pepene galben si ii spune Melonito, daca bine imi amintesc. Grozav pahar am baut seara trecuta, asa ca il dam in vileag! Trebuie sa recunoastem ca am incercat acasa trei variante, fiind patru bautori la masa. Evident ca fiecare a ales o alta varianta, asa ca, asta am combinat, asta a iesit:

Pentru pahare de 330 ml aveti nevoie de:

gheata

1/2 limeta feliata

1/2 lingurita zahar brun

200 ml suc de mere verzi

50 ml vodka, triplu sec sau gin (eu zic sa le incercati pe toate, evident, pe rand :))

20 ml sirop curacao

1. Pentru inceput punem in pahar limeta usor stoarsa, zahar brun si gheata, apoi sucul de mere verzi si alcoolul preferat. Daca folositi triplu sec, renuntati la zaharul brun! Va fi prea dulce...

2. Ramane sa mai turnam, pentru primul pahar cu o mana sigura, in suvoi subtire siropul, sa se poata aseza frumos pe fundul paharului. Mai punem un pai si gata bautura! Singura problema e sa va hotarati care aroma va place mai mult :))! Vodka e neutra, da doar tarie paharului, triplul sec aduce parfum de portocale iar ginul mie mi s-a parut ca a completat perfect aroma coajei de limeata, deci a fost preferatul meu, cu toate ca nu sunt o amatoare a ginului. Banuiesc ca toata lumea are o preferata anume, asa ca, hai noroc si spor la combinatii!

Paste taranesti

Banuiesc ca toti avem zile in care din frigider nu iese decat vantul ori vreo molie ratacita (si ea in cautare de ceva bun…) iar astfel de momente reci pun pe masa chestii neasteptate si uneori chiar gustoase. In lipsa de ingrediente si prin mari sapaturi in camara ori alte colturi abundente altcandva de bunatati, am facut ceva de papa ce ne-a placut tare mult. Am pornit de la o punga de ravioli, urme de salam picant si ceva parmezan ramas de la sosul de branza. Ca sa nu mai zic de minunatia de ceapa incoltita in balcon! Un buchet zdravan am recuperat! Si uite asa am avut 3 portii extrem de generoase de niste paste “taranesti” mai mult decat delicioase! Daca aveti pofta de arome vechi de la tara, astea or sa va placa. Daca in schimb vreti ceva mai fin, nu e cazul sa puneti oala pe foc. Va trebuie pentru 3-4 portii urmatoarele:

Un pachet de ravioli cu branza
1-2 legaturi de ceapa verde
150 g salam picant
1 lingura ulei de seminte de struguri
4 linguri parmezan ras
100 g cas razalit
5 castraveciori mici murati

1. Tocati marunt ceapa verde, apoi caliti-o putin impreuna cu salamul taiat cubulete marunte. Nu mult, numai cat sa se inmoaie ceapa.
2. Fierbeti pastele in apa cu sare, apoi strecurati-le, fara a le mai pune sub jet de apa.
3. Cat sunt pastele fierbinti, adaugati ceapa si salamul prajite, castraveciorii feliati, apoi casul razalit si parmezanul. Amestecati-le toate pana se intinde branza, apoi puneti portii generoase in farfurii. Le veti savura cu mare placere, sunt convinsa!

Pui Teriyaki

Dupa cum spuneam, Deea m-a innebunit cu discutiile legate de sosuri si mancaruri asiatice, asa ca am fost foarte hotarata sa fac o proba sosului Teriyaki. Trebuia pentru asta sa gesesc sake in Auchan, lucru ce nu s-a intamplat. Stiam pana acum ca au, insa e posibil ca am ratat raftul cu pricina ori chiar a disparut cu totul de la ei. Vroiam sa fac sosul clasic din ½ cana sos soia, ½ cana sake si 3 linguri zahar brun, insa am ajuns sa cumparam un sos gata preparat. Cu toate astea, sosul a fost grozav, iar sfatul colegei mele minunat. Am facut cu ajutorul lui o mancare asiatica deloc complicata, gustoasa si plina de aroma. Am folosit urmatoarele:

10 copanele de pui
50 ml sos Teriyaki (1/3 sticluta din comert)
20 ml ulei din samburi de struguri
O punguta de orez fiert simplu in apa cu sare

1. Am spalat si curatat bine pulpele de pui, le-am sters de apa, apoi le-am pus intr-o punga cu sos Teriyaki, masandu-le bine de tot. Am lasat pulpele la marinat 30 de minute in frigider si inca 30 la temperatura camerei, inainte sa le pun la cuptor.
2. Am prajit pulpele cu tot cu sosul din punga intr-o tava tapetata cu hartie de copt, stropindu-le cu putin ulei. Le-am lasat 55 de minute la 190-200 grade Celsius din care 10 minute de gril la final. Am intors pulpele de pe o parte pe alta si le-am si uns cu sos la intoarcere.
3. In final le-am servit cu orez simplu si sos extra pe farfurie. Au fost un deliciu, mai ales ca aveam de gand sa iesim la un restaurant de genul asta. Eu zic sa le incercati, mai ales daca sunteti amatori de cruste caramelizate. Pofta multa!

Raffaello de casa... ori bloc pe Vlaicu

Azi nu am gatit nimic. Am mancat in deplasare numai bunatati, sarbatorind o varsta rotunda a socrului meu (eu 25 el 30…) si urandu-i sanate, ca-i mai buna decat toate, asa ca nu ma pot azi lauda cu harnicia in bucatarie. Mi-am amintit insa de o fotografie cu bulgarasi de cocos ce nu i-am postat de la Craciun, asa ca, din lipsa de ocupatie si exasperare fata de Dota 1 (pentru necunoscatori, accesati asta! daca aveti curaj) pun si eu aici o reteta clasica, simpla si buna, usor de facut, mai ales daca aveti copii hiperactivi ce duc lipsa de antrenament in bucatarie. Asta e reteta noastra de Raffaello de casa cu care ne mandrim, deci cred ca merita o sansa!

Ingrediente pentru suficiente buline tavalite in cocos:

250 g unt
150 g lapte praf
200 g zahar pudra
1 plic zahar vanilat
100 g cocos (jumatate in compozitie, jumatate pentru tavalitul bilutelor)
250 g biscuiti pisati
Migdale, alune ori martipan pentru surpriza din interior

1. Pisam biscuitii pe hartie de copt, folosind un sucitor, cat de bine putem, ori cata rabdare avem…
2. Folosind unt moale, la temperatura camerei, amestecam toate ingredientele intr-o pasta ferma.
3. Cu doua manute harnicute, formam bilute imbracand alune, martipan ori migdale decojite in manta de biscuiti.
4. Dam toate bucatelele de Raffaello prin jumatatea de cocos ramasa, apoi ne dam mari cu ele si ne laudam ca ale noastre sunt mai bune decat originalul!

Salata si gustari cu sos de branza usor picant

 

M-am oprit azi la piata si mi-a zambit o capatana frageda si verde-crud de salata. Mi-am amintit de pachetul de parmezan ras din frigiderul de acasa si o discutie cu Deea legata de sosuri speciale si de felul gustos in care gateste ea. De aici pana la urmatoarea salata si gustarica asociata nu a mai fost decat podul de pe Vlaicu pe care in mare graba si pofta l-am luat la picior. Am descoperit care e sosul meu preferat de branza de acum in colo, pentru salate, toasturi sau chiar chipsuri. Am mancat cat doi o minunata salata simpla cu sosul asta special, punand cap la cap urmatoarele:

Salata
1 capatana mare si frumoasa de salata verde
1 castravete
3 rosii
Putin ulei de masline
Zeama de la ½ limeta
Un praf sare
Crutoane din 2 felii de franzela veche, de persoana

Sos
4 linguri smantana
4 linguri parmezan ras
1 lingura maioneza
½ ardei iute tocat marunt
¼ lingurita sare
Piper
1 lingura buna sos Worcester
2 lingurite zeama de limeta

1. Spalam salata, apoi o taiem fasiute.
2. Curatam si taiem felii castravetele si rosiile, apoi mixam salata cu putin ulei de masline, o idee de sare si un strop de ulei de masline.
3. Pregatim crutoane rumenite in cuptor cu putin ulei de masline.
4. Pentru sos, amestecam doar ingredientele si gata! Pe langa salata cu crutoane, sosul a fost perfect pe niste crackers din faina integrala si tarate de grau, asa ca si cartofii prajiti ar fi fericiti sa zofteasca in sosul asta! Pofta!

Screwdriver pentru Salata Caesar

Si in sfarsit mai amestecam ceva delicios, insa acum intr-un pahar inalt de cocktail, in care mai punem si gheata, in stil generos. Screwdriver bem din studentie si nu pot decat sa ii multumesc finului meu pentru ca a stiut sa ne "mediteze" in privinta dulce-acrisoarei combinatii. E lesne de inteles ca am avut timp suficient sa facem probe privind proportiile si antrenament declaram ca am facut, nu gluma! Optima, zic eu, ar fi urmatoarea combinatie:

1 parte vodka

2 parti suc de portocale

gheata multa in pahar, minim 5 cuburi

un pai, sa fie mai smecher paharul :)

Nu facem decat sa turnam cele doua bauturi direct peste gheata din pahar, apoi mai adunam ceva lume la o poveste si seara e perfecta!

Felii de vita in sos de ceapa

De cand cu vremea asta schimbatoare si mai des chiar rece, ma duce gandul numai la macaruri grele, tomnatice, numai bune sa aduca sauna la noi in bucatarie. Daca nu iesim in club, macar sa asudam din greu fierband o vita rosie si consistenta. Merge si asta ca sport, cel putin ca si provocare pentru mine, ca doar am batut feliile de carne pana am ars la calorii serioase, si unde mai pui si romantismul de la capitolul “acum punem putin suflet in macare”, adica lacrimi si suspine in traducere libera, pentru 5 cepe mari tocate marunt… Imbarbatati-va si treceti la treaba, nu de alta, dar aveti nevoie de ceva tarie… in caracter (merge si ca aperitiv de 30 ml in shoturi) pentru mancarea asta, in eventualitatea in care vitica nu era tocmai tanara cand a dat sacrificiul peste ea.

Ca sa spunem ceva despre mancarea asta… un sos cremos, consistent, reteta veche a mamei mele, la prima incercare pe Vlaicu si garantat programat felul de mancare ca si un meniu obligatoriu pe viitor. Nu trebuie decat rabdare sa se patrunda carnea de vita si nimic mai mult. Mancarea asta parca se face de la sine si e o placere sa vezi ca farfuria se goleste rapid. Merge cu piure de cartofi ori paste simple; noua varianat a doua ne-a fost cu mult mai pe plac. E picanta atat cat vreti voi sa fie si eu zic ca merita incercata. Va ies 4 pana la 6 portii din urmatoarele:

800-1000 g pulpa de vita
5 cepe mari albe
Sare, piper si boia pentru pudrat carnea
3-4 linguri de faina
4 linguri de ulei pentru calit ceapa
1.2 lintri apa
2 lingurite pasta de ardei, optional

1. Stergem bine carnea de vita, apoi o feliem si o batem, ca pentru gratare. Fiecare felie o condimentam serios cu boia, piper si sare, la fel, ca si cand am face gratare, apoi trecem la ceapa.
2. Tocam marunt cepele, apoi le punem la calit in ulei vegetal. Cand s-a inmuiat ceapa, aducem carnea. Inainte sa punem feliile in ceapa, fiecare felie o trecem prin faina, pe doua parti, scuturand excesul de faina.
3. Prajim carnea in sosul de ceapa cateva minute pana cand feliile isi schimba culoarea. Cand modificarea s-a produs, adaugam apa, si lasam sa fiarba totul la foc mic, in jur de o ora buna, pana cand se patrunde carnea. Sosul va scadea mult si va prinde consistenta. In functie de carne, vedeti daca mai trebuie adaugata apa, putin cate putin.
4. Mai puneti sare dupa gust si pasta de ardei (gija mare ca asta e sarata!), asta daca vi se pare ca are carnea un gust pregnant de vita si vreti sa il mai inmuiati. Cu 10-15 minute inainte sa va hotarati sa stingeti flacara, adaugati 1 lingura de faina in 150 ml apa rece si amestecati bine sa nu se faca cocoloase. La final pregatiti pastele scurte sau un piure simplu de cartofi si o sa aveti o masa de zile mari! Multa pofta!