Pandispan cu visine si sos frantuzesc de strugurasi

Punerea in aplicare se petrcea intr-o dupa-amiaza mai speciala, in spiritul perioadei 1-8 martie, mai exact chiar de Ziua Femeii. Si toate astea de dragul unei prietene de neinlocuit. Alaturi la bine si la greu, mereu la cate o cura de slabire, in continua schimbare in ochii lumii dar cu cu un caracter de neclintit. Da, ea e Cami, prietena de-o viata, cu un loc in primul rand la show-ul din bucataria mea, loc pe care il apara cu strasnicie inca din 3 noiembrie 2007, vremuri in care spalam cot la cot rafturi proaspete in culoarea fagului. Din motive pe care nu le voi expune, s-a hotarat (cu vot unanim) petrecerea zilei in mirosuri de vanilie si fructe acre, asa, ca sa ne reamintim de adevarata consistenta si izul femeii de azi, cu bunele si cu relele sale, greu de impacat (chiar si cu sine) cu pofte diferite de la o secunda la alta, la fel ca si impresia lasata de prajitura noastra, de la seductia pufoasa si vanilata la aciditatea fructelor rosii. Ne-am botezat prajitura Femme Fatale si am catalogat-o potrivita momentului…

Prajitura aceasta e o foarte veche reteta care circula in mai toate bucatariile romanesti. Cu toate acestea are radacini de-a dreptul frantuzesti, iar proportiile corecte (si nu dupa ureche cum le amestecam adesea) le am de la o buna “prietena”, Laura Calder, ce “gateste frantuzeste”. Daca nu am mentionat pana acum, sunt o fana declarata a acesteia, inca de cand i-am descoperit prima emisiune.

Pandispanul despre care va scriu acum l-am imbogatit cu visine iar aerul festiv i l-am adus cu un sos pe care francezii il folosesc pentru un mic dejun: Pain Perdue! Nu e nimic altceva acest fel de mancare decat  o paine in ou, clasica noastra paine in ou dar in care se adauga o lingura de zahar si putin lapte. Sosul care transforma totul intr-o combinatie “Fatale” e de obicei din cirese negre, dar noi le-am transformat in strugurasi, sau cum ar zice Florin, ribizli. Imaginea ramane sa deconspire titlul…

Pentru pandispan:

6 oua

6 linguri zahar

1 lingurita esenta vanilie

6 linguri faina (eu le pun cu varf)

1 lingurita praf de copt

Visine proaspete mai in colo, momentan decongelate si eviscerate de samburei, cate vreti

Sosul

1 lingura buna de unt

5 linguri zahar

cam 300 g strugurasi sau orice alt fruct rosu de genul asta, tot decongelati pentru moment

1. Se amesteca toate cele 6 galbenusuri cu zaharul si vanilia, pana cand zaharul se topeste. Separate, se bat albusurile spuma cu un praf de sare. Nu uitati sa folositi oua la temperature camerei, altfel riscati sa nu aveti o spuma asa cum ati dori-o.

2. Amestecam cele doua compozitii (dupa regula cele umede si cele uscate separat) usor, sa nu se desfaca spuma prea repede,

3.Dupa care cernem in ploaie, faina amestecata cu praful de copt.

4. Turnam compozitia finala intr-o tava tapetata cu hartie de copt si rasfiram visinele stoarse de zeama (macar sa nu balteasca) pe toata suprafata prajiturii. O dam la copt 25-30 min. max. la 185 grade la mijlocul cuptorului, sau la un foc potrivit.

5. Cand prajitura e gata si scobitoarea infipta revine curata, pregatim sosul. Intr-o tigaie punem la topit, fara sa ardem, untul si zaharul. Cand incepe a se caramelize si e o pasta maroniu deschis stingem totul cu fructele usor stoarse de zeama in exces si lasam sa clocoteasca, amestecand cu grija, timp de 4-5 min. Minunatia obtinuta o turnam in chip de glazura peste desertul nostru, devenit acum cu adevarat frantuzesc. Declar ca trebuie gustat sosul inainte si indulcit dupa pofta inimii. Contrastele va vor surprinde oricum. Noi i-am mai pus si cate un boboc de frisca…