Ciorba iute ungureasca

Cu frigul asta ce a dat iar peste noi, ne-am gandit ca saptamana trebuie inceputa in forta, cu ceva fierbinte si consistent. Am facut o ciorba ungureasca de purcel, iute nevoie mare, sa ne infierbante burta si cugetul. Am botezat-o asa pentru ca am facut-o in mare masura urmand principiul gulasului tipic unguresc, chiar daca nu am folosit ca baza ceaiul de chimen. Nu a durat mult sa o facem, deci nu e chiar un chin in bucatarie langa aragaz, plus ca fiind facuta pe carne de porc si nu de vita, gatitul clar a durat mult mai putin. Si ca sa pastram o aroma vecina cu a gulasului unguresc, evident am folosit crema de gulas si pasta de ardei. Noi am optat pentru cremele iuti de data asta, chiar daca in mod obisnuit mergem pe cele dulci, insa zic eu, alegerea a fost una grozava si va recomand ciorba asta cu mare drag.

La o oala serioasa si cam 2.5 l de apa am folosit asa:

400 g pulpa de porc (am mai incercat si cu cotlet, ca ala era in congelator, si nu s-a suparat nimeni; numai afumatura nu cred ca mi-ar fi placut de data asta)
1 ceapa alba mare
3 morcovi
1 radacina patrunjel
½ radacina telina mare
Cam 3 linguri de ulei pentru calit carnea si legumele
2 1/2 linguri Crema gulas iute
1 lingura pasta de ardei iute
4 cartofi potriviti
Sare si piper dupa gust
Smantana si ceapa verde la servit

1. Am spalat, sters de apa si taiat cubulete carnea de porc. Am tocat marunt ceapa, iar radacinile le-am taiat cubulete toate. Am pus toate astea mai apoi la calit cam 20 de minute, pana cand carnea si-a schimbat culoarea si s-a rumenit numai putin.
2. Cand treaba asta s-a terminat, am stins totul cam cu 2.5 l de apa clocotita si am adaugat cele doua tipuri de creme.
3. Cand aproape e fiarta carnea, adaugam cartofii taiati cubulete, sare si putin piper, apoi am mai fiert ciorba o vreme, sa fie si cartofii numai buni. Am imbunatatit-o cu smantanica si cozi de ceapa din balconul nostru vesnic umed si am avut o ciorba iute de iarna, cu o buna aroma de gulas, insa considerabil obtinuta cu mai putin efort. Pofta sa aveti!

Maine am de gand sa va aduc doua amintiri din copilarie: crema de branza ca la Rotiseria din coltul strazii si turta dulce de casa, a la Sanda Marin. Mmm…

73. Bors sucevean de cartofi si sfecla rosie

Cu ceva timp in urma, o coleguta mi-a pus curiozitatea la mare incercare. Suceveanca adevarata, plina de personalitate si evident mandra de radacinile bucovinene, Adelina mi-a deschis pofta pentru un bors ca la mama ei acasa. Trebuie sa recunosc ca fata asta mi-a confirmat inca o data, daca mai era necesar, faptul ca bucovinenii sunt unii dintre cei mai mandri romani in ceea ce priveste tara asta a lor, o lume ce mie mi-a parut rupta de restul peisajului romanesc, plina de influente din est si vest, revarsate toate intr-o gastronomie delicioasa, in mijlocul unui decor de poveste. Sau cel putin asa vad eu bucovinenii si pentru asta imi sunt tare dragi.

Daca nu as fi incercat deja un bors de Belarus cu varza, vita si sfecla rosie, borsul sucevean e posibil ca ar mai fi stat mult pe lista “to do”-urilor, insa imi amintesc ca a fost prima mea ciorba de varza care nu a zabovit deloc pe raftul frigiderului. Asa ca am decis cu mare interes ca ar fi minunat si inedit sa incercam o ciorba cu traditie, de data asta prin partile sucevene. Adelina noastra zice ca e des gatita la ei, fiind una dintre preferatele sale, plus ca borsul e la mama lui acasa in partile acelea.

Ciorba a fost delicioasa. Acrisoara, buna de post, ca am respectat instructiunile in detaliu, vesel colorata si potrivita vremii reci de afara. Ca sa fiu insa sincera, o afumatura mica ardeleneasca s-ar fi imprientenit numai bine cu borsul asta, plus smantana din farfurie cu care am trisat, a fost ca o cireasa pe un tort :).

Ce ne trebuie la o oala decenta?

1 ceapa mare alba
2 morcovi
1 patrunjel
½ telina mare
1 ½ sfecla rosie, numai sa nu fie exagerat de mari
4-5 cartofi decenti
2 cubulete de bors, daca nu aveti experienta in a alege 2 cani de bors adevarat de la piata, mai ales daca nu sunteti de prin partile Sucevei. Puteti trisa cu lamaie, dar nu mai spuneti nimanui atunci ca ati incercat bors de sfecla a la Suceava :); lamaile clar nu cresc pe la ei...
1 cub pui si sare dupa gust

1. Curatam si taiem marunt ceapa, apoi o punem la fiert cu radacinoasele curatate si taiate cubulete: morcovi, patrunjel si telina. Cand clocotesc, adaugam cubuletele.
2. Cand toate astea dau semne ca ar fi fiert pe jumatate, curatam si radem sfecla pe razatoarea mare, apoi o adaugam in ciorba.
3. Urmeaza cartofii taiati cubulete. Daca puneti lamaie, pastrati-o pentru sfarsit. Mi s-a spus sa adaug sfecla la sfarsit, dupa cartofi, ca fierbe repede fiind data pe razatoare, insa sincer, la metoda asta, sfecla a ramas usor crocanta, iar cartofii putin prea fierti. Metoda pentru ciorba asta e chiar simpla, ca doar in principiu e o ciorba de cartofi fara carne, insa merita, zau, incercata, pentru aroma de toamna tarzie ce o aduce sfecla rosie. O lingura de smantana in farfurie si eventual putin patrunjel verde proaspat tocat, fac dintr-un bors simplu, o masa delicioasa pentru un weekend rece…

71. Ciorba de cartofi cu afumatura si tarhon

Acum ca s-a racorit putin afara, ciorba asta pare mult mai atragatoare. Oricum, nu ii trebuie prea mult timp sa ajunga in farfurii, deci nu o sa prezinte un chin indelungat in arsita aragazului. E consistenta si plina de aroma, nu cea mai draguta, ca sa zic asa, in prezentare, insa grozav de gustoasa. Nu cere nici tehnica multa, asa ca e buna pentru oricine vrea o ciorba buna. Va trebuie cam asa:

400 g afumatura (kaiser ori costite; eu am mers pe prima varianta)
1 ceapa alba
2 morcovi
¼ telina
5 cartofi potriviti
400 g smantana grasa
2 galbenusuri
1 lingura tarhon in otet (scursa de zeama) ori 2 ramurele proaspete si putin otet, in cazul asta

1. Pentru inceput, curatam legumele, tocam ceapa marunt si feliem morcovii. Telina o taiem cubulete.
2. Taiem kaiserul afumat in fasiute ori cubulete, nu foarte mici.
3. Toate astea le punem impreuna la fiert in 2.5 litri apa.
4. Cand morcovii sunt aproape fierti, adaugam cartofiorii taiati cubulete si sare dupa gust.
5. Cu vreo 5 minute inainte sa fie gata si cartofii, adaugam tarhonul tocat (doar frunzele) si putin otet, daca vreti. Cam acum se umple bucataria de parfum de tarhon…
6. Intr-un bol amestecam smantana grasa cu 2 galbenusuri, apoi adaugam cu un polonic zeama direct din oala, amestecand cu grija. Cand e pregatita termic, aducem smantana in oala, o amestecam si oprim focul. O grozavie de ciorba ce face cinste oricui o pune pe masa!

Ziceam de ciorba ca am testat-o prima data la Bran. Am avut parte de ea la Vila Club Bran, intr-o dupa-amiaza ploioasa, intre doua drumetii. Am mancat multe bunatati pe aici, asa ca, daca sunteti in zona, merita probati. Chelnerii se misca rapid si curatenia e la ea acasa, nu ma plang. Nu sunt deloc un fan al designului din interiorul restaurantului lor (rustic e mult spus) insa privelistea si locatia clar incanta pe oricine le trece pragul. Oamenii se straduie sa iasa totul bine, sa fie un adevarat club de agrement potrivit familiilor cu copii si as zice ca le cam iese miscarea in sensul asta. Nu ne-am cazat aici, deci detaliile astea le veti afla de la cei care au facut-o, insa din nou, mancarea e grozava din toate punctele de vedere. Sa nu uit, au meniu de stana, pentru doritori si la extrema cealalta, un cappuccino de vis!

Ne-am mai oprit la Complexul Cheile Gradistei. Aici nu am fost prea veseli… Mancarea a venit cam tarziu, mi s-a uitat jumatate din comanda, iar cand a venit a fost ceva tare ciudat: Bulzul Moeciu a fost in realitate foarte putina mamaliga pierduta intr-un bol plin de branza. Evident, rezultatul a fost grozav de mult ulei si grasime. Tarta cu mere si inghetata a fost ok, la fel si ciorba de fasole incercata de Cristi. Asta a semanat mult cu a noastra, cu ciolan si rosii, deci aici totul a fost in regula pentru noi. Zona e minunata, asa ca ambele locatii isi au plusurile de rigoare, insa astea tin de muntii nostri, de splendoarea naturala a ceea ce inca e pastrat prin partile Moeciului.

Verde si munte

Tot de prin partea locului, indraznesc sa va mai aduc aminte de o cetate frumoasa, plina de istorie si farmec. Cetatea Rasnov te asteapta intr-un mare fel, urcata deasupra tuturor parca, cu adevarat impresionanta, si aproape intretinuta. Se vede ca cineva s-a gandit la ea, nu de alta, dar zidurile principale sunt frumos restaurate. interiorul e clar intr-un semi-santier, insa care nu impiedica romanticii sa faca o plimbare in trecut. Vederea din varful cetatii iti cam taie rasuflarea si singurul meu gand a fost speranta ca cetatea asta va ajunge candva un popas cautat pentru orice turist ce ne trece pragul...  

 Vederi din cetate

 Dincolo de zid :)

 

Supa de rosii 2 - ca la mama (mea) acasa

Anul trecut pe vremea asta pregateam o supa de rosii care mie imi place tare mult. Ii spuneam No.1 pentru ca era gatita printr-o metoda mai rapida, cu fidea. Am spus atunci ca o sa dezvalui si metoda a doua a mamei mele, la fel de delicioasa, cu mici modificari. De data asta punem orez si zdrente de ou sa ii dea consistenta, plus ii facem si un strop de ingrosala. E la fel de dulce ca si prima supica si sincer eu nu pot sa ma decid pentru care metoda as opta mai des. Sunt la fel de gustoase ambele asa ca azi postam si metoda No.2. Pentru 4-6 portii aveti nevoie de:

3 morcovi
1.5 l apa
500 ml bulion
4 linguri zahar (in functie de bulion)
Sare dupa gust
1/3 cana orez
1 ou
1 lingura faina
2 linguri ulei
1 lingurita boia

1. Curatam si radem morcovii, apoi ii punem la fiert direct in apa clocotita, cam 15 minute bune.
2. Aducem bulionul, apoi condimentam supa cu zahar si putina sare. Punem si orezul si fierbem cam 10 minute, sa fie aproape facut cel din urma.
3. Inainte ca orezul si morcovii sa fie fierti, facem putin rantas: prajim maxim un minut putina faina cu boia in ulei de floarea soarelui, stingem cu o cana de apa rece si adaugam compozitia in supa. Mai trebuie acum sa fiarba cam 5 minute.
4. Dupa ce supa a fiert cu ingrosala cateva minute, batem un ou intreg si il adaugam in fir subtire direct in supa, amestecand cu o furculita, sa avem si zdrente de ou. In 2-3 minute supa e gata, numai buna de pus pe masa sa ne incalzeasca la vreme racoroasa! Multa pofta!

Ciorba grozava cu aroma de tarhon

Am fost cu gandul la retetele europene de care nu am prea avut timp in ultima luna. Ma gandeam la un concediu italian de vis si la ciorba Minestrone, dupa care, la o scurta survolare (daca tot a fost miting aviatic la Cluj) a camarii am compus o ciorba tare buna! Stim ca minestronele are de toate, e o ciorba deasa ce are chiar si boae de fasole, si uite de aici am pornit si eu. Am avut varza si o conserva de fasole boabe alba, plus ceva carnita de purcel. Stilul de pregatit baza ciorbei (carnita) a fost mai de graba unul unguresc, si nu italian. Oricum, mi s-a parut o combinatie foarte buna la gust, mai ales ca ne place tarhonul. Nu eram sigura ca o sa fie prieten si cu varza din ciorba, insa pana la urma s-a dovedit a fi o combinatie reusita.

Pentru 6 portii

300 g carne de porc (pulpa)
1 ceapa alba
2-3 linguri de ulei
3 morcovi
1 patrunjel
1 pastarnac
300 g varza alba
1 conserva fasole boabe
1 conserva mica pasta de rosii concentrata
1 lingura otet
1 lingura tarhon (in otet ori jumatate de lingura tarhon proaspat)
Sare dupa gust

1. Taiem carnea cubulete si tocam ceapa marunt, apoi le punem impreuna la calit in putin ulei, pana cand carnea isi schimba culoarea.
2. Curatam si taiem felii radacinile, apoi, cand carnea s-a rumenit usor, le punem la calit inca vreo 5-10 minute bune.
3. Adaugam cam 2 litri de apa fierbinte si varza tocata marunt, si asteptam sa dea in clocot.
4. Adaugam pasta de rosii (2-3 lingurite daca e concentrata) ori 2 cani de bulion si lasam sa fiarba totul, amestecand din timp in timp, pana cand carnea e patrunsa.
5. Cu 10 minute inainte de final adaugam conserva de fasole scursa de apa, sare si tarhon tocat, plus otet de pe tarhon, asta daca il avem la borcan. Daca nu, proaspat si ceva zeama de lamaie sa dam putina aciditate ciorbei. Mai lasam sa fiarba toate la un loc sa se imprieteneasca aromele, dupa care dam gata cate o portie serioasa din ciorba asta surpriza! O putem imbunatati in farfurie cu ardei iuti bulgaresti in otet. O grozavie!

Supa crema de morcovi

 

Revenim cu o bunatate de supica portocaliu-aurie, numai buna sa fie adusa pe masa de Iepuas. Am studiat mai multe variante ce au aparut in revista mea – “manual”, adica Ioana – Secretele bucatariei, si am ajuns in final la o combinatie de ingrediente perfecta pentru gustul nostru. Am facut doar 4 portii potrivite, cu ceva emotii, avand in vedere ca mancarurile prea aromate si condimentate nu sunt chiar pe placul jumatatii familiei noastre. Singurul defect pe care Cristi l-a gasit, spre surprinderea mea, a fost cantitatea pe care am facut-o :), asa ca marita incercata, daca sunteti amatori de supe-creme. Pentru noi a devenit una din cremele preferate!

4 farfurii delicioase va ies din:

4 morcovi mari
1 ceapa
3 cartofi mici (eu asa am avut)
2-3 linguri de ulei
Sucul de la o portocala mare

2 lingurite zahar (optional)
1 lingura vegeta
½ lingura sare
1 l apa
½ lingurita praf de ghimbir
2 lingurite rase seminte de coriandru proaspat macinate

1. Curatam si tocam marunt o ceapa, apoi o punem la calit in ulei, pana devine translucida.
2. Curatam si dam pe razatoarea marea morcovii, apoi ii adaugam peste ceapa calita, si ii lasam pana se inmoaie si pe acestia la calit.
3. Curatam si taiem cubulete cartofii, iar cand morcovii sunt inmuiati ii punem si pe acestia la calit cam 5 minute. In ultimul minut adaugam ghimbirul si coriandrul, apoi sucul de portocala si apa. Mai punem vegeta si sare, apoi lasam sa fiarba supica vreo 20 de minute pana cand sunt facute toate legumele.
4. Cand toate legumele s-au fiert, luam supa de pe foc, o strecuram pastrand zeama, apoi, cand sunt racite, pasam legumele cu blenderul, adaugand cate un polonic de supa. In final o sa avem nevoie de toata zeama in care au fiert legumele. Dupa ce am pasat supa, o mai dam la foc sa dea un clocot, apoi o servim cu crutoane rumenite in cuptor ori cu paine simpla prajita ori felii de bagheta. O grozavie de supa dulce-acrisoara, eleganta, in ton cu Sarbatorile Pascale…

Ciorba de perisoare

 

Anul Nou a venit, cu gatitul n-am razbit!

In schimb il incepem cu bucurie si urari pline de voie buna, pofta la mancaruri, prieteni vechi si noi la masa, plus sperante de mai bine, sanatate si belsug tuturor celor "aproape" noua, fie ei acasa ori prin alte colturi de lume.

Am zis in Ajun ca la o ciorba pe varza acra o sa ma opresc dupa noaptea dintre ani, insa o mai pasuiesc in favoarea unei alte ciorbe zdravene, la fel de potrivita mahmurelii si gata sa faca fata “suferinzilor” ce nu mai pot sa vada alt soi de mancaruri dupa o noapte de ghiftuit. Asta e ceea ce eu numesc “ciorba de oameni mari”, asta pentru ca e prima data cand am prins curaj sa o fac. As zice ca e mai complicat gulasul (de orice fel) dacat ciorba noastra de perisoare, insa pentru mine perisoarele in sine erau un adevarat mister culinar. Cu toate astea mi-am zis “acum ori niciodata”, am pus mana pe telefon, am ascultat cu maxima atentie si dedicare instructiunile in stil Ildi (A.K.A. Mama) si am trecut la fapte! Sunt cum nu se poate mai mandra de mine – de data asta a iesit chiar ca la mama acasa: gustul, savoarea, perisoarele pufoase si perfect condimentate, ce mai! O ciorba de zile mari! Ciorba de perisoare e adusa la noi din vremurile otomane, asa ca nici nu stiu daca sa o incadrez ca o mancare traditionala romaneasca (asa cum e in zilele noastre) ori sa o trecem si in lista Turciei, ca doar ei sunt maestri bucatari in combinatii de carne tocata si orez.

Pentru 8 portii aveti nevoie de:

O oala mare cu apa pana la jumatate si inca un pic (grija mare, perisoarele or sa se infoaie!)
3 morcovi
1 patrunjel
1 ceapa
½ radacina telina
2 linguri vegeta
1 lingura leustean uscat
500 ml bulion
3 cartofi
250 g carne tocata de porc
1/3 cana orez (80 ml)
1ou pt perisoare plus inca unul pentru zdrente
1 lingurita sare
½ lingurita piper
Zeama de la ½ lamaie
Sare dupa gust la ciorba, daca mai trebuie

1. Lunga lista, dar nu-i de speriat!
2. Curatam toate legumele, tocam ceapa marunt si dam restul de zarzavat pe razatoarea mare, apoi le punem la fiert toate (cam o jumatate de ora), mai putin cartofii.
3. Cand sunt pe jumatate fierte legumele, adaugam cartofii, vegeta, leusteanul, bulionul si zeama de lamaie. Lasam sa mai fiarba totul cam 10 minute, timp in care pregatim perisoarele.
4. Framantam bine carnea tocata cu orezul, un ou, o lingurita de sare si o jumatate lingurita de piper. Dam focul la minim (altfel se imprastie perisoarele) si incepem sa punem la fiert, cu grija, bilute din aluatul de carne tocata. Cu cat le faceti mai mici, cu atat vor iesi mai multe si mai dragute. Cu focul mic, le lasam sa fiarba usor, pana se ridica, apoi inca vreo 10 minute bune. Cu totul trebuie sa fiarba cam 20 de minute carnea, asta ca sa nu ramana rozalie perisoara la interior si nici orezul prea tare.
5. Cand perisoarele sunt gata, mai punem sare daca e nevoie, apoi in fir subtire turnam un ou batut, sa facem si niste zdrente in ciorbita noastra. In final merge bine fie cu smantana, fie cu ardei iuti proaspeti ori bulgaresti in otet. Alunga mahmureala si ne da un pic de forta, acum ca nici concediul nu mai bate prea curand la poarta!

Supa de pui – ca la mama acasa

 

Cum pregatirile incep, ma gandesc deja la ce o sa pun pe masa in zilele de Craciun. Evident ca supa de pui a fost prima care mi-a venit in minte, la concurenta mai apoi cu o ciorba de varza acra pe purcel, insa ma gandesc ca asta va fi mai buna pentru mahmureala de dupa petrecerea de Anul Nou. Supa de pui e una dintre preferatele mele, mai ales daca vine insotita de niste taitei de casa. O supa usoara, dulce, numai buna sa incalzeasca sufletele in vreme de iarna.

Pentru 6-8 farfurii:

4 pulpe inferioare
1 piept de pui cu os
1 ceapa
2 morcovi
2 patrunjei
½ telina
1 lingura piper boabe
1 lingura vegeta
1 lingura sare

1. Spalam carnita, curatam tot zarzavatul si il pastram intreg. Punem totul la fiert in vreo 2.5 litri de apa.
2.  Cand totul fierbe si a disparut si spuma, adaugam restul de condimente. Fierbem totul la foc mic, cam 40 de minute bune, pana cand avem o supa frumoasa, aurie si sticloasa.
3. Cand carnita s-a fiert, adica furculita intra cu usurinta in ea, luam oala de pe foc si dam frumos supica printr-o strecuratoare. Nu are rost sa va spun cate putem face din legume: chiftelute, salata de boeuf, salata ruseasca iar din carnita fripturi sau mai ales din piept o minunata salata Waldorf, pe care o voi prezenta intr-o zi, la concurenta cu alte doua salate celebre. Supica o putem servi cu galuscute de gris, asa cum ii place Cameliei, ori cu taitei de casa, fierti separat si strecurati, asa cum imi place mie. Nu mai ramane decat sa vina Craciunul…

Ciorbita cu mazare si paste

Intorsi de la un drum lung, ciorba asta mi-a stat in minte ceva zile bune! Buna mancare au austriecii, dar nicaieri nu vezi o ciorba mai buna ca la tine acasa, in stil romanesc, cu de toate pentru toti! Imi place genul asta de ciorba nu numai pentru ca e acrisoara si deci pe placul meu, dar mai ales pentru ca e colorata si aduce a toamna calda, mai de graba decat a vremea rece si posomorata de afara. A mers foarte rapid, de nici nu am apucat sa scriu despre locuri si oameni noi, din ultimele drumetii. Inca ma mai gandesc la un mod de a reproduce patiseria incercata in concediu, dar jur ca austriecii astia nu se lasa prea usor la capitolul destainuiri, asa ca, pana una-alta, ma delectez cu o ciorbita a la Cristina V, numai buna sa incalzeasca serile din Cluj, si poate si pe cele ale lui Calin din Snohomish :).

6 portii zdravene va ies din:

1 ceapa
2 morcovi
1 patrunjel
½ radacina telina
3 cartofi
1 cana mazare boabe
3 linguri paste pentru supa (de care gasiti, eu am avut niste spirale mici unguresti)
½ conserva rosii cubulete
2 cuburi pui
1 lingura sare
2 linguri otet de pe ardei iuti bulgaresti
Cam 2.5 litri apa

1. Curatam legumele, tocam ceapa marunt si rondele morcovii si patrunjelul. Taiem cubulete si telina si le punem pe toate la fiert.
2. Dupa ce supa a dat o unda, adaugam cubuletele de pui si asteptam pana cand morcoveii sunt aproape gata.
3. Adaugam acum rosiile din conserva, cartofii taiati cubulete, mazarea si pastele.
4. Mai fierbem toate astea la un loc cam inca 15 minute, sa fie bine fierti cartofiorii, apoi adaugam sarea si otetul de pe ardeii iuti. Grija la timpul de fierbere al pastelor. Ale mele aveau pe ambalaj 8-16 minute, de asta le-am pus o data cu cartofii si mazarea boabe.
5. Nu mai ramane decat sa savurati o portie zdravana si ziua parca e mai frumoasa acasa, la caldurica…

46. Borshch de vita cu varza si sfecla rosie, ca in Belarus

 

Trebuie sa recunosc ca mi-a trebuit ceva curaj sa incerc ciorba asta deasa si colorata din Belarus, insa acu’ ne bucuram si noi si burtile noastre pline ca am facut-o. Avand in vedere influentele rusesti in intreaga cultura bielorusa, nu avea cum sa nu ne placa mancarea lor, atata vreme cat aceeasi influenta a avut un cuvant greu de spus in propriul nostru stile de a gati. Mancarea din Belarus se aseamana foarte mult cu ceea ce punem noi in farfurii, carnea de porc si cartoful fiind la loc de cinste in Minsk. Ca si legume, varza si sfecla rosie se bucura sa fie puse pe mai toate mesele in tarisoara asta, si tocmai de asta am ales o reteta tipica in care cele doua fac casa buna impreuna intr-un bors.

http://www.belarus.by/en/about-belarus/cuisine
 

Mi-a fost putin groaza sa nu ma trezesc cu o supa cyclam si o vita batrana lasata cu orele la fiert, insa “borshch-ul” de Belarus mi-a aratat ca numai incercand inlaturi plictiseala si monotonia din bucatarie iar rezultatele pot fi peste masura asteptarilor noastre! Mancarea seamana cu un luscos de-al nostru si nu prea… e dulce-acrisoara, deasa, satioasa, rosie dar nu cyclam, gustoasa si parca mai grozava a doua zi. Nu as fi crezut sa mananc vreodata o supa in care sa fie si o sfecla rosie insa daca acolo asta fac cel mai des, de ce nu am incerca si noi? Efortul merita fiecare minut!

Pentru 6-8 portii:

400 g carne de vita (pulpa)
400 g sfecla rosie
400 g rosii din conserva
500 g varza alba
1 ceapa
Ulei pt calit (2-3 linguri)
1 cub vita
2.5 l apa
2-3 linguri zeama de lamaie pt acrit
1 lingura marar tocat
Sare dupa gust
smantana in farfurii, doar

1. Spalam, uscam apoi taiem cubulete marunte carnea de vita. O punem la calit cu o ceapa tocata marunt, pana cand se rumeneste toata.
2. Cand carnea si-a schimbat culoarea, adaugam apa si un cub de vita sau pui si lasam sa fiarba totul cam 2 ore bune, in functie de carne.
3. Cand carnita s-a fragezit si e aproape gata, adaugam conserva de rosii tocate, varza taiata marunt si cam 2 sfecle taiate cubulete potrivite.
4. Lasam sa mai fiarba la foc mic borshch-ul cam inca o jumatate de ora, dupa care il acrim dupa pofta inimii cu zeama de lamaie sau otet de vin, punem si sare, iar la final, cu 5 minute inainte de a stinge focul, ii dam si o lingura de marar tocat.
5. Cu o lingura buna de smantana in farfurie, ciorba asta de vita cu varza si sfecla isi va gasi garantat un loc in meniul nostru in fiecare toamna tarzie si infrigurata. Pofta sa aveti!

P.S. Evident ca la felul doi am avut o friptura de porc cu piure de cartofi si SALATA DE SFECLA ROSIE, cum altfel, ca doar am luat nu doar pentru borshch: 1 kg de sfecla fiarta cam 1 ora si un pic in coaja (daca avem bucati mai mari), apoi curatata si taiata cubulete, stropita cu 3 linguri de hrean in otet la o cana de apa cu 2-3 linguri de zahar, putina sare si vreo 2 linguri de otet de vin. O minune salata asta si unde mai pui ca e si baza pentru o garnitura derivata, sau aperitiv vesel pentru mese festive. Dar asta in alta seara, pana atunci merge insa un desert de sezon: dovleac dulce copt in cuptor, o bunatate de toamna (asta clar nu a mai apucat sa fie pozat :))!

Ciorba de spanac cu aroma de toamna

 

De cand cu frigul asta si ploaia marunta si rece mi se pare ca cea mai buna e mancarea gatita, ciorba calda sau un gulas fierbinte. In piata mi-a facut cu ochiul o gramajoara frumoasa de spanac de toamna, verde si proaspat, asa ca am mai luat si niste usturoi si un lapte batut si am pornit spre casa. Cu ce sa scoti frigul din oase daca nu cu putin parfum de usturoi si aburi de ciorba proaspata? Mancarea asta mi-a placut mereu: e usor de facut, are savoare si e numai buna sa te incalzeasca. Ciorba de spanac, deci:

800 gr spanac
2 l apa
4 catei usturoi
Sare si piper dupa gust
2 linguri faina
1 lingurita boia
2 linguri ulei
1 lapte batut mare (330-450 ml)

1. Spalam, curatam de codite si rupem in bucati mari spanacul.
2. Cand apa cu sare clocoteste, adaugam spanacul si cateii de usturoi pisati.
3. Cat timp spanacul fierbe, pregatim un rantas: prajim cateva secunde faina si boiaua in lingurile de ulei, si stingem rapid cu 1 cana de apa rece. Frecam totul cu un tel, sa nu ramana cocoloase si ii dam drumul peste ciorba.
4. Spanacul deja fiind fiert, mai piperam putin ciorba, dupa care adaugam laptele batut si gata, putem stige focul. O mancare simpla, rapida si numai buna pentru toamna ce s-a instalat si in orasul nostru…

39. Ciorba poloneza de ciuperci cu arpacas de orz

Nu are rost sa intru in detalii legate de arpacas despre care multi vanzatori nici nu stiu ca il au pe raft. Pot insa sa va spun ca e de trei feluri: de grau, orz si mei, insa cel mai folosit de polonezi e cel de orz. Si fac abuz serios de el: intr-o multime de ciorbe si mancaruri cu legume. Sunt mari specialisti in prepararea lui, dar mai mult decat atat, cele mai folosite vegetale de pe la ei sunt ciupercile, asa ca o combinatie a celor doua nu ar trebui sa surprinda pe nimeni. Am construit cea mai tipica ciorba poloneza de ciuperci si arpacas si am fost foarte multumita de rezultat. Acum insa am ramas cu o punga plina si va trebui sa caut mai multe retete delicioase avand la baza orzul decorticat si “slefuit”. Ciorba e deosebita, mai altfel decat cele cu care eram obisnuita, asa ca o schimbare a fost binevenita!

Pentru 2.2 litri de apa avem nevoie de:

500 g ciuperci (Champignon)
1 morcov mare
1 pastarnac sau patrunjel
1 ceapa
2 cuburi de vita
½ cana arpacas de orz
2 cartofi
Sare, piper
1 legatura patrunjel verde

1. Curatam ciupercile si le spalam bine in apa rece, apoi le taiem cubulete marunte.
2. Radacinile le curatam si feliem, iar ceapa o tocam marunt. Cartofii ii curatam si taiem cubulete potrivite.
3. Punem apa la fiert si adaugam cubuletele de vita. Cand clocoteste apa, adaugam arpacasul si lasam sa fiarba 10 minute.
4. Adaugam ceapa, morcovul si patrunjelul sau pastarnacul. Cand sunt aproape fierte, cam in 10-15 minute, adaugam cartofii si ciupercutele si mai lasam sa fiarba pana cand sunt patrunsi cartofii.
5. Ultimul pas: sare, piper si patrunjel verde tocat. Gata ciorba poloneza! Noi am plusat cu doua lingurite de iaurt in farfurie si a fost minunata! Sigur nu sta mult in frigider!

Ciorba deasa cu purcel

 

Mai de foame, mai de plictiseala, gatim si noi ce apucam in vremurile astea caniculare. Nu venim azi cu reteta de bab-gulas cu metoda complicata si fierbere indelungata, ci cu o ciorba (deasa, ca doar de asta ii zice ciorba si nu supa) facuta pe una bucata pulpa de purcel si niscaiva oase sa ii dea gust si mai bun. E cu legume de sezon, cam tot ce sa gaseste luna asta si mi se pare un fel de mancare numai bun de weekend, cand mai avem timp sa curatam morcovi si patrunjel. Folosim principiile inradacinate in bucataria mamei mele: 1.In linia I se lupta carnea si oasele – dau o unda si spumuim oala; 2. Trec in oala apoi ceapa, radacinoasele, ardeiul, varza si gulia; 3. Ultimele scoase la inaintare sunt conopida, cartofii si mazarea verde, urmand ca artileria grea – bulionul, rosiile proaspete sau zeama de lamaie, sa dea nota finala – ciorba acrisoara daca le folosim, sau dulce, in caz contrar. Chiar si la verdeata folosita e nevoie de o strategie: leustean la acre, telina si patrunjel la dulci. Fara sa fim strict legati de astfel de etichete si oranduiri (aici imi permit sa deviez doar la verdeata, nu si la ordinea timpului de fierbere al legumelor), trec la treaba, cu o combinatie ce aduce a Luscos si nu prea, numai buna ca idee de pranz de weekend!

Ingrediente pt. 4-6 portii

300 g pulpa de porc

Osul ramas de la un cotlet (inca imi amintesc de snitelele alea…)
1 ceapa
2 morcovi
1 patrunjel
½ radacina de telina mica
1 conopida mica
½ varza mica
1 conserva rosii intregi decojite
2 cartofi potriviti
¾ cana mazare boabe congelata
1 cub Legume Knorr
1 buchetel legat de frunze de telina
Sare dupa gust

1. In apa rece (cam 2.5 litri) punem osul spalat bine si carnea la fel, taiata cubulete potrivite. Spre deosebire de Gulas, aici nu mai calim carnea, ci o fierbem direct. Lasam sa fiarba oala astfel, pana cand incepe sa formeze spuma de grasime pe care o curatam cu o lingura. Pana atunci, curatam si spalam legumele.
2. Dupa ce a fiert putin carnita si am spumuit inceputul de ciorba, adaugam ceapa tocata marunt, morcovii, patrunjelul, telina si varza, taiate cubulete. Punem acum si cubuletul de legume.
3. Dupa vreo 20 de minute, cand morcovii sunt aproape fierti, adaugam conserva de rosii decojite, asta dupa ce le-am taiat cubulete.
4. Adaugam mazarea congelata, cartoful taiat cubulete mici si conopida desfacute in buchetele. Totul mai ramane la fiert pana cand carnea devine frageda.
5. In ultimele 5 minute punem la fiert si frunzele de telina, tocate sau buchet, cum va place, si mai saram ciorba dupa gust.
6. Sanda Marin ne-ar lauda! Servita cu smantana, ciorba asta de varza si conopida pe purcel e dementiala!

35. Supa de visine din Danemarca, compotel in realitate!

 

Despre supa asta nu pot sa spun decat ca mai de graba vorbim despre un compot de visine cu smantana dulce, sau eventual frisca. A fost o ciudatenie de supica. Merge si calda si rece, e mai buna decat ma asteptam si foarte diferita de supa de fructe ungureasca pe care o stiam eu. Aceea aduce mai mult cu o supa decat cu un desert sau compot, e cu smantana acra si galbenus de ou si asta face diferenta. Despre danezi stim ca ei gatesc foarte mult supa de fructe, de la visine si cirese proaspete sau fructe de padure la caise uscate si mai ales prune. Noi mergem pe varianta de sezon de la noi, mai ales ca am avut visine proaspete ramase de la portiile de congelator pentru vremurile racoroase. Va recomand sa incercati supa in varianta daneza ca si desert sau motiv de hidratare, in nici un caz ca si o supa Felul I. Pentru asta, vom gati candva varianta ungureasca a bunicii mele, asta pentru amatorii de supe fructate.

4 portii:

300-400 g visine
1.2 litri apa
1 lingura zeama de lamaie
½ lingurita scortisoara
½ cana zahar alb
200 ml smatana dulce pentru gatit
2 linguri amidon

1. Spalam si “dezosam” visinele, apoi punem apa la fiert, cam un litru.
2. Cand apa fierbe, punem visinele, zeama de lamaie, zaharul si scortisoara si le lasam sa fiarba, cam 5 minute, pana se inmoaie putin visinele.
3. Amestecam lingurile de amidon cu apa, cam o cana sa dizolvam bine praful, apoi il punem in oala sa fiarba cateva minute, pana se leaga usor supa.
4. Intr-un castron, amestecam smantana cu un polonic de supa, sa o dizolvam, apoi stingem focul si adaugam continutul castronului peste supa noastra roz. Grija mare sa nu se taie smantana! Rezultatul? O supica dulce-acrisoara de vara, un mod placut de hidratare pentru serile caniculare din ultima vreme si banuiala ca danezii astia sunt mari amatori de dulciuri…

34. Supa de varza de Bruxelles

 

Bine v-am regasit!

De ceva vreme in coace fie nu am gatit, fie nu am avut timp sa transpun de pe farfurie in cuvinte retete noi, dar azi, la sfarsitul unei minivacante de zacut prin casa m-am incarcat cu energie pozitiva, cum ar spune cineva in Flower T, si am luat butonasele la mana pentru a mai aduce idei noi in unele bucatarii. Chiar daca a trebuit sa facem fata arsitei din zona cuptorului,  pofticiosii din noi, curajosi de altfel, au venit cu niste idei de vara, mai de pe la noi, mai de pe la europeni, in spiritul tematicii noastre. Stiu ca am promis un tort de ciocolata, asa ca inca ma documentez in privinta unui Dobos care sa ne faca cinste. Pana una-alta, am pregatit diverse alte lucruri, mai cu fructe, mai cu legume, sub forma de supe sau deserturi, gratinate sau proaspete.

Prin ce se remarca una dintre cele trei capitale ale Uniunii Europene, Bruxelles, pe harta noastra? Evident ca prin mugurii de varza ce ii poarta numele. Varza asta de Bruxelles e una din garniturile mele favorite. Folosesc atat proaspata (mai rar, ca la noi pana sa puna cineva in gradina…) cat si congelata. In general o facem sote langa o fripturica de porc sau sufleu cu branza la cuptor, insa de data asta, am invatat o reteta de supa-crema traditionala belgiana, eleganta, rafinata si gustoasa, mai altfel decat restul supelor. Are un gust “occidental”, de concediu, potrivit perioadei in care ne aflam. Daca vreti sa incercati “altceva”, va recomand cu drag supa asta. E usor de facut, mai buna decat o ciorba de varza obisnuita si pentru o seara eleganta va fi cu siguranta remarcata.

Pentru 4-5 portii, aveti nevoie de:

O punga varza de Bruxelles congelata (450 grame)
1 ceapa alba
2 linguri ulei de masline
1 cartof mare
1 smantana acra mare (300 grame)
1 galbenus
Sare, piper
½ lingurita praf de nucsoara
1.5 litri apa
1 cub gaina
2 fire mari de frunze de telina

1. Curatam si tocam marunt ceapa si o punem la calit in uleiul de masline. Cand devine sticloasa, adaugam varza congelata si cartoful curatat si taiat cubulete. Calim totul cam inca 5 minute, apoi turnam peste legume apa fierbinte.
2. Cand incepe sa fiarba, adaugam cubuletul de gaina si frunzele de telina intregi. Pe acestea le vom inlatura la sfarsit. Adaugam acum sare, cam o lingurita buna. Lasam sa fiarba totul, pana cand sunt moi cartofii. In momentul asta strecuram legumele, pastrand zeama in care au fiert, si pastrand separat vreo 6 muguri pentru ornat.
3. Cand legumele s-au racit, le pasam cu un blender, adaugand cate putin din zeama in care au fiert. In final, cu tot lichidul, vom obtine o supa crema potrivita.
4. Revenim cu oala pe foc, si o mai lasam sa dea un clocot, asta dupa ce am adaugat piper, sare daca mai e nevoie si nucsoara. Aroma va fi remarcabila!
5. Intr-un bol, amestecam bine smantana cu un galbenus. Adaugam peste ea un polonic de supa si omogenizam compozitia. Oprim focul si turnam smantana dizolvata in oala, amestecand cu grija, sa nu se taie.
6. Taiem in jumatati mugurii pastrati si ii adaugam in farfurii, servind supa cel mai bine cu crutoane sau paine prajita simpla. Un deliciu de supica, aromata si gustoasa!

Supa-crema de mazare – o bunatate!

 

In ultima vreme, pe langa faptul ca nu am gatit mare lucru, nici supe nu am facut, desi la noi in casa o ciorba e binevenita oricand. In concluzie m-am autosesizat si am gatit, in sfarsit, preferata mea, cea mai buna, aromata si racoroasa supica din lume! E o supa crema foarte usor de facut, are arome combinate minunate, iar crutoanele cu putin ulei de masline o completeaza intr-un mod care cu siguranta lasa gura apa oricarui iubitor de supe, fie ele obisnuite sau creme. O sa trec direct la subiect, asa mai in graba, ca doar toata viata asta e mai nou un maraton.

Pentru 4 portii aveti nevoie de:

400 g mazare boabe congelata
1 ceapa
1 morcov mare
1 telina mica
2 linguri ulei de masline
1 cub de gaina
1 lingurita sare
2 lingurite menta
1 lingurita oregano
Putin cimbrisor, numai daca aveti proaspat. Cel uscat nu prea mi-a placut…
2 litri apa

1. Curatam legumele, taiem ceapa marunt si razalim, pe razatoarea mare, morcovul si telina.
2. Punem la calit legumele in uleiul de masline, pana se inmoaie bine morcovul, dupa care stingem sote-ul de legume cu cca. 1.5-2 litri apa. Recomand de data asta uleiul de masline. E mai bun si da o aroma fructata supei.
3. Cand apa da in clocot, punem mazarea congelata si cubul de pui. Lasam supa sa fiarba sub capac, pana cand sunt fierte toate legumele. In momentul asta, o strecuram, pastrand zeama in care s-a fiert mazarea si lasam sa se raceasca totul.
4. Cand legumele nu mai sunt prea fierbinti, le pasam cu un blender, adaugand in el cate un polonic de zeama. Daca le fierbem in 2 litri de apa, e posibil ca in final cam ½ litru sa ramana nefolosit.  Eu cam asa patesc. Crema de legume o punem tot in oala in care au fiert acestea, adaugand acum sarea si restul de condimente. O repunem pe foc amestecand sa nu se prinda, cam 5 minute, cat sa dea un clocot, sa se imbine aromele. De servit o servim cu multe crutoane proaspete, si evident cu o pofta mare de tot pentru o supa de vara mai aromata ca oricare alta!

30. Tarator bulgaresc – supica racoroasa de castraveti si iaurt

 

Canicula. Daca pana acum am avut parte de ea din doua in doua zile fierbinti la adapostul locului de munca, azi, in ziua mea libera, m-a doborat inca din zori. Sa fie oare doar vara ce s-a instalat in sfarsit si deasupra asfaltului incins din orasul nostru drag? Sunt convinsa de asta! Si ce facem sa ne racorim? Mai si mancam, nu doar savuram berile racoroase din frigider!

Nu ajungem noi la vecinii bulgari cu plaje si restaurante pescaresti mai atragatoare decat ale noastre, in schimb am testat bucataria lor prin intermediul unei supe reci de castraveti (evident, ca doar sunt bulgari!!!) si iaurt. Amatorii sosului tzatziki vor fi incantati de supa asta. Eu una o voi face vara asta cat de des, in schimb voi renunta de acum la marar. Nu sunt amatoare, in schimb supa asta e minunata! Dupa o zi de arsita, cand sosesti acasa sfarsit de munca, e cea mai rapida solutie si in plus e hidratanta, lucru deosebit de important zilele astea.

Pentru 3-4 portii racoritoare de tarator din Bulgaria aveti nevoie de:

4 castraveti
3x140 g iaurt gras
½ cana apa rece
1 catel usturoi
1 lingura rasa de marar proaspat tocat
Sare dupa gust

1. Curatati de coaja castravetii, dati-i pe razatoare, puneti putina sare, iar dupa cateva minute stoarceti excesul de apa. Zeama asta poate da un gust usor amarui supei.
2. Pisati un catel mic de usturoi si adaugati-l peste castravetii rasi.
3. Adaugati iaurtul, apa rece si amestecati bine. Mai adaugati sare daca e necesar.
4. Spalati si tocati mararul (maxim 1 lingura de marar, zic eu) apoi adaugati-l peste supa. Daca aveti un bol plin de gheata peste care sa asezati castronul vostru de tarator, efectul va fi deosebit! Ah… ce racoare!...

Ciorbita de vara cu conopida si mazare boabe

 

Cam ce ne ajuta dupa o zi ingrozitor de calda si plina de intrebari legate de jobul de vis pentru care ne zbatem si in sansa caruia incercam sa mai credem, in pofida nemultumirilor, incertitudinilor si frustrarilor care incep a se acumula? O, vai! Dar asta deja incepe sa nu mai sune a vis frumos, ci poate a “cuptor”, incercari disperate de dovedire a unui stoicism ce nu va fi vreodata apreciat sau simpla lasitate de a spune “nu”. Sa nu ne lamentam, totusi. Mai bine gatim! Ce facem deci, azi? O ciorbita de vara, usoara, numai buna sa calmeze ofurile mele de la 11 seara la intoarcearea in bucataria de pe Vlaicu.

Din cantitatile astea vor iesi cam 6 portii, dar nu o sa va para rau. Eu as mai fi vrut macar una in plus… si da… datorita ei si altora sunt in urma rau la capitolul “Europene”… sper sa revin pe calea cea buna dupa final de sesiune (daca mai ramane ceva vlaga in mine; pana atunci trag tare pe cocktailuri :)).

2 morcovi
1 ceapa
¼ telina mare
6 buchete conopida
2 cartofi
½ cana mazare boabe proaspata sau congelata (eu am avut de la congelator)
2.5 l apa
1 lingura vegeta
1 cub gaina
¼ lingura sare grunjoasa de mare
1 lingura pasta de ardei sau rosii
2 fire leustean verde (asta e secretul la aroma ciorbitei asteia!)

1. Curatam intai legumele. Taiem apoi marunt ceapa, morcovul rondele, iar radacina de telina cubulete marunte. Le punem pe astea in acelasi timp la fiert. De data asta nu le mai calim. Le condimentam cu vegeta si lasam sa fiarba totul la foc potrivit. Aveti nevoie de o oala mai mare, chiar daca initial 2.5 litri de apa ajung la jumatate. Sunt multe legume de adaugat.
2. Cand a dat in clocot, adaugam si cubul de gaina.
3. Intre timp, curatam cartofii, ii taiem cubulete, iar conopida o desfacem in buchetele mici, asta dupa ce am spalat-o.
4. Cand radacinile sunt aproape fierte, adaugam in acelasi timp cartofii, mazarea si conopida. Astea au un timp de fierbere apropiat, mai scurt decat al radacinoaselor. Mai punem si sare grunjoasa.
5. Dupa cateva minute, adaugam pasta de ardei sau de rosii si firele de leustean. Pe astea le scoatem cand ciorba e gata. Acum chiar va mirosi minunat in bucatarie! Nu mai trebuie sa astepatm decat vreo zece minute, 15 pana cand sunt fierti si cartofiorii. In farfurii noi am pus si cate o lingura de smantanica! O grozavie!

Supa de oua

 

Ce mai gatim azi? O reteta ca ultima zvacnire a imaginatiei culinare, adica ce face mama cand nu mai stie ce sa ne gateasca (pe ultimul loc in clasament ar fi supa de chimen cu crutoane, dar nici chiar asa!). Ma refer aici la o supica foarte usor de facut, rapida, care da savoare bucatariei prin foile de dafin, dar care e prietena doar cu amatorii de oua fierte tari. Mie chiar imi place, Cristi nu a facut mofturi si macar a fost ceva nou la noi in bucatarie, ca mai are chef omul si de altceva… eu zic sa o incercati daca va place gustul de dafin in mancare, mai ales ca pe caldurile astea o supa e chiar binevenita. La treaba, deci!

Ingrediente:

2 l apa
4 frunze dafin
1 ½ linguri rase sare
2 linguri otet
1 lingura faina
1 lingurita boia
2 linguri ulei
1 cana apa rece
6 oua

1. Punem la fiert apa cu sare si frunzele de dafin. Cand a dat in clocot, adaugam si otetul.
2. Pregatim un rantas usor: punem intr-o craticioara 2 linguri de ulei pe care le amestecam bine cu putina faina si boiaua. Le lasam sa sfaraie putin, apoi stingem totul cu o cana de apa rece. Mutam apoi continutul in apa cu dafin si lasam sa clocoteasca vreo 5 minute.
3. Intr-o cescuta spargem cate un ou. Dam Focul mai incet, amestecam cu o lingura apa, sa facem un soi de vartej in centrul cratitei, apoi in mijlocul lui turnam incet oul, avand grija sa ii adunam albusul peste galbenus, sa fie cat de cat compact. Asa procedam pe rand cu fiecare ou.
4. Cand am pus si ultimul ousor, mai lasam sa fiarba supa cam 4 minute si gata! O noutate gustoasa in bucataria noastra. Mie sincer mi-am placut cel mai mult supa asta a doua zi. In consecinta, o recomandam!

Supa de rosii 1 - ca la mama (mea) acasa

 

Pentru inceput avem de facut o declaratie: asta e supica ce umple o farfurie de doua ori la noi in familie. La varianta de azi s-a cerut supliment si de data asta, asa ca nu poate fi decat o supica buna, mai de vara, ce poate fi savurata si calduta doar. E dulceaga, are vitamine, evident hidrateaza pe vremuri calduroase si mai ales e vesela prin culoare si textura. Mai avem o varianta in familie, insa azi o prezentam pe cea cu fidea sau taitei de casa. Pe astia i-am capatat si au fost minunati. Inca sper ca mama finului meu sa instraineze reteta asta celebra a ei, de paste. Cand o am, facem raviolli, promit!

Supica asta va pacali si copiii care inca mai refuza morcovelul in supica, sau cel putin la mine tin minte ca supa de rosii functiona perfect. Pentru cel ce o gateste e si mai binevenita: mai rapida ca asta nu stiu decat una greceasca (dar mai la vara…). Sincer, mai simplu de atat nu se poate, mai rapid doar, dupa cum spuneam.

Ingrediente:

2 l apa
1 cutie rosii pasate, 500 ml
2 morcovi mari
1 lingurita vegeta
4 ½ linguri zahar
Cam 2 lingurite sare
2 linguri ulei
2 lingurite faina
3 pumni de taitei – fidea

1. Curatam morcoveii si ii taiem rondele. Ii punem apoi la fiert in 2 litri de apa.
2. Cand morcovii s-au fiert, adaugam vegeta, bulionul, zaharul si sarea. Mai lasam sa fiarba totul cam 5 minute bune.
3. Intr-o craticioara mica punem la incins faina si uleiul, grija la cocoloase! Nu lasam pe foc decat cateva secunde, pana se infierbanta bine uleiul. Turnam apoi rantasul asta peste supica. Mai lasam sa fiarba si asa 5 minute. 
4. Ultimul pas: taiteii. Ii adaugam si pe ei si ii lasam sa fiarba 2-3 minute apoi oprim focul si dam oala de o parte. O minunatie de supica dulce pentru inceput de vara, numai buna dupa o zi de munca, usoara si placuta! Inca o portie?...