Chec cu ness si afine

A venit intr-un final si toamna cu timpul ei racoros, asa ca numai bine putem incinge iar cuptorul pentru cate o prajitura buna. Ce-i drept o fi cam tarziu pentru afinele proaspete, reteta mea fiind incercata cu cateva saptamani mai devreme, insa stocul congelat asteapta cu nerabdare sa fie de folos. De data asta am facut un chec inspirat si adaptat dintre cele ale Sandei Marin, iar cum azi tocmai am pregatit un exemplar al cartii sale pentru un cadou deosebit, m-am gandit ca reteta asta ar face cinste momentului, si deci m-am pus si eu pe treaba, sa mai imbogatim bloguletul asta cam neglijat. Checul a fost minunat, a fost chiar cu repetitie, deci eu zic ca merita incercat, fiind minunat langa o ceasca de cafea ori lapte cald, acum ca trebuie sa ne mai si incalzim dupa o plimbare racoroasa de seara.

Am facut o tava tipica de chec din urmatoarele:

2 oua
300 g faina alba
250 g zahar alb
150 ml ulei
150 ml lapte
1 plic praf de copt
2 pliculete zahar vanilat
2-3 linguri bune de ness
1 cana afine

1. Mersul retetei e chiar simplu: frecam bine ouale cu zaharul si vanilia, dupa care adaugam laptele si uleiul. Faina amestecata cu praful de copt vine la urma.
2. Impartim aluatul in doua, iar intr-una din jumatati amestecam nessul dizolvat in 2 linguri de lapte.
3. Pudram afinele cu o lingurita de faina.
4. Punem in tava tapetata cu hartie de copt prima jumatate din aluat, cea alba daca vreti. Presaram afinele, apoi asezam frumos cealalta jumatate din compozitia de chec. Coacem prajitura la 180-190 grade Celsius cam 45 de minute, ca e mai groasa, dupa care pregatim si cana de cafea cu cardamom si scortisoara…

77. Tarta croata cu smochine proaspete

Una dintre destinatiile de vacanta in care muntele face pereche buna cu o mare limpede si rece, am descoperit-o a fi in Croatia. Ce am ales noi vara trecuta dintr-o plaja extrem de larga de variante a fost Riviera Makarska si bine am facut, zicem noi. Desi o alegere de moment sub presiunea concediului lasat pe ultima suta de metri, statiunea Makarska ni s-a prezentat pe booking.com drept o locatie potrivita cu tot ce am fi avut nevoie. Gasind un apartament respectabil cu priveliste pe masura, am hotarat intr-un final ca drumul cu masina trebuie sa merite efortul asa ca am pornit intr-o directie in care sincer nu prea aveam incredere. Cu toate astea pot spune ca a fost una din cele mai interesante vacante de pana acum, cu toate ca pentru mine caldura mult prea obositoare de august si apa cam rece ar fi putut pune un mare semn de intrebare vis-à-vis de relaxare si buna dispozitie.

Ce am gasit pe la croati? Diferente enorme de la o zona la alta. Scurta trecere prin capitala ne-a aratat un Zagreb cu terenuri enorme nefolosite si spatii verzi neintretinute, plus o multime de constructii ramase nefinalizate, probabil din perioada boom-ului imobiliar ce a trecut si pe la noi. In schimb, imediat ce am ajuns in zona litoralului, parca tara s-a schimbat intr-o cu totul alta. Statiunile mustesc de straini de toate felurile, asta datorita atat frumusetii salbatice a plajelor stancoase cat si conditiilor din sfera turismului. Cred sincer ca nu poti compara plajele croate cu altele din lume. Apa limpede dar rece, umbra pinilor peste stancile si pietrisul curat, terase de bun simt pline de tineret si familii in acelasi timp, la care adaugam o ospitalitate considerabila a gazdelor. Am vazut si celebra plaja din Brela din care croatii au stiut sa faca un punct de maxima atractie turistica, ce sicera sa fiu, la noi ar fi trecut cu siguranta neobservat. Naturaletea te inconjoara din toate partile si asta face dintr-un golfulet o oaza de relaxare si placere de vara.

Despre ceea ce mi-a placut cel mai mult in drumetiile ce le-am facut, ramane sa povestim cand ajungem la Dubrovnik, un loc special ce imi va ramane ca o fierbinte amintire de concediu. In schimb, va spun ca ceea ce nu a reusit sa ma convinga pe mine a fost o masa cu fructe de mare pe care doar Cristi a reusit sa o aprecieze, la fel si un risotto cu sepie. Apreciez acum pestele de apa sarata, iubesc rodiile si m-am imprietenit cu smochinele proaspete, asta dupa ce am descoperit fructele in cauza in mai toate curtile ori parculetele din statiune. Dar sa nu mai plictisim lumea, una peste alta va recomand cu drag statiunile croate ca o minunata alternativa pentru o vara la mare mai deosebita, trecand peste cliseul verilor in Grecia. Despre Croatia, vom mai vorbi…

Riviera Makarska

Statiunea Makarska

Buna dimineata!...

Ceva bun pentru mine...

Ceva bun pentru altii...

Piata centrala

Smochine si rodii prin gradini...

Brela...

...si simbolul statiunii

Pentru curajosi

Papuci de vacanta :)

Cum smochinele se vindeau prin toata statiunea la punguta ori la kil de cate o batranica bronzata si simpatica, am decis ca o tarta specifica locului ar face mare cinste concediului nostru. Iata, deci, cam ce am folosit pentru o portie mare:

300 g unt rece
1/3 cana zahar
1 ou
2 ½ cani faina
200 ml smantana dulce pentru gatit
600 g smochine proaspete
2-3 linguri miere (de lavanda am folosit eu, din drumul spre Dubrovnik)

1. Trebuie musai untul sa fie de la frigider. La noi a ajuns sa fie folosit la temperatura camerei si de aici a mers cam greu toata treaba. Framantam un aluat din unt, zahar, faina, un nou si 1 lingura din smantana, dupa care il dam la rece minim o ora. Al nostru a stat cam o jumatate de ora si sincer m-am descurcat destul de greu la asezarea lui in tava.
2. Dupa ce a stat la frigider, intindem aluatul si il asezam in tava, il intepam cu furculita, il acoperim cu hartie de copt si boabe de fasole uscata sa nu creasca denivelat apoi il coacem in orb cam 20 de minute la 180 de grade.
3. Spalam si taiem in sferturi smochinele. Incalzim apoi smantana dulce sau frisca impreuna cu mierea, cat sa se dizolve aceasta din urma, apoi o turnam peste smochine si amestecam totul.
4. Scoatem tarta din cuptor si o acoperim cu umplutura de smochine si smantana, apoi o dam in continuare la cuptor, cam 45 de minute ori pana cand umplutura devine sticloasa si zeama sfaraie lipicios pe margini. Am apreciat tarta foarte mult rece, ori putin reincalzita a doua zi, la micul dejun, langa o ceasca de cafea, insa fierbinte a fost mai putin placuta. Cu toate astea o recomand, mai ales ca am promis o noua portie la urmatoarea transa de smochine proaspete ce vor veni pe rafturile din Kaufland (eu le-am gasit in august la vreo 18 lei/kg). Pana atunci, ma amagesc cu amintirea unui concediu fierbinte si planuri pentru un altul…

Prajitura cu nectarine

In mod normal am observat ca am o tendinta spre a complica lucrurile. Asa se intampla mai mereu si cu titlurile mele, insa de data asta m-am gandit ca “simplu” ar trebui sa starneasca oricum un minim de interes. Nu de alta, dar esenta e un fel delicios de prajitura, cu toate ca ma laud aici singura. Am una din cele mai reusite combinatii ale mele de prajituri rapide pe care musai am zis ca trebuie sa o fac cunoscuta. E total opusul pandispanelor mele; e o prajitura densa, deloc seaca si plina de aroma. Am facut-o deja de mai multe ori si pot spune ca nu a dezamagit nici un grup de fete prin fata caruia a trecut. Am incercat-o numai cu nectarine (oi fi dezvoltat eu o noua obsesie…) insa sunt convinsa ca sezonul prunelor ii va aduce un plus de gust si mai ales culoare. Pe maine sper sa aduc ceva si mai interesant insa, o tarta croata cu traditie si smochine proaspete, asta ca sa imi mai amintesc si eu de un concediu si o tematica ce mi-am impus-o acu vreo doi-trei ani.

Pana una-alta, pregatim o minunata prajitura cu nectarine din urmatoarele:

200 g unt
2 cani zahar alb
4 oua
2 lingurite esenta de vanilie
1 lingurita praf de coaja de portocale sau seminte de coriandru proaspat macinate
1 pliculet praf de copt
150 ml lapte
1 iaurt mic (140 g)
3 ½ cani faina
3-4 necatrine feliate
Inca 2 linguri de zahar
1 lingurita five spice (ori scortisoara daca vreti)

1. Frecam bine de tot untul cu zaharul, vanilia si praful de coaja de portocale, dupa care inglobam pe rand cate un ou intreg.
2. Faina o amestecam cu praful de copt si o impartim in trei transe, prima adaugand-o peste compozitia de unt si oua.
3. Adaugam laptele, apoi iar faina, iaurtul si iar ultima portie de faina alba.
4. Nectarinele feliate le “masam” frumos cu 2 linguri de zahar si 1 lingurita de five spice.
5. Aranjam frumos aluatul in tava, apoi asezam nectarinele condimentate in ce model ne vine nou, in speranta ca vor atrage amatorii de prajituri cu fructe. Coacem apoi prajitura cam 45 de minute la 180-190 de grade Celsius. Mai invitam niste prietene bune la o poveste, punem tara la cale apoi ne intrebam unde a disparut prajitura cu nectarine stropita cu putin sirop de artar…

Chec Cristina cu fructe de padure

De la Jeleul Montbazillac mi-a ramas un castron serios de fructe de padure – mure, afine si strugurasi, zmeura evaporandu-se fraudulos, negasindu-se faptasul. Cica BB ar fi fost surprins scormonind in cosulet, insa am mari dubii cu privire la afirmatiile rautacioase... Ca sa revenim, trebuia musai sa incerc ceva cu fructele ramase, si primul meu gand, lipsit de orice originalitate la ceas de seara, a fost un pandispan si cu asta basta. Incurajata de pofta de ceva bun, m-am hotarat sa caut totusi printre retetele noastre vechi, poate poate s-o fi gasind si una de reinventat si imbunatatit. Uite asa am facut un chec grozav de bun, reteta ce va ramane clar in lista preferatelor mele de casa. Cu asta avem trei incercari delicioase pe spinarea fructelor de padure, asa ca vom supune votului deliciul deliciilor si combinatia cea mai potrivita.

Pentru chec cu fructe de padure va trebuie cam asa:

200 g unt la temperatura camerei
1 ½ cani zahar
2 pliculete zahar vanilat
4 oua
1 pliculet praf de copt
1 cana lapte
3 cani faina
1 bol serios de fructe de padure asortate
Zahar pudra la final

1. Pentru inceput frecam bine untul cu zaharul si vanilia. Cand obtinem o spuma omogena, adaugam pe rand cate un galbenus.
2. Dupa ce am incorporat galbenusurile, adaugam o cana de faina amestecata cu praful de copt, apoi ½ cana de lapte, iar faina, iar lapte si in final ultima cana de faina alba.
3. Finalizam cumpozitia amestecand-o cu albusurile batute spuma.
4. Nivelam aluatul in tava, apoi il decoram cu fructele de padure. Coacem checul 40-45 de minute la 180 de grade Celsius, iar cand s-a racit il pudram cu zahar.

Cam asta e checul nostru. Sper sa il incercati, fiecare dupa preferinte: visine, cirese, fructe de padure ori caise, o varianta mai delicioasa decat cealalta. Cand revine sezonul, voi incerca si varianta in tava de briose cu cate o capsuna scufundata. Suna bine, cel putin, zic eu. La vot, deci!

Briose cu visine si cirese

BB doarme asa ca am trecut urgent la treaba, adica la postat o reteta incercata si promisa data trecuta in compania ultimelor productii de dulceata. Am umplut iar raftul congelatorului destinat cireselor, visinelor si altor bunatati stacojii, asa ca din ce a ramas ne-am simtit mai mult decat obligati sa incercam si o prajiturica. Si ca sa fim toti multumiti, ne-am gandit sa fie mai multe prajiturici, asa ca am dat jos de pe dulap tava pentru briose de data asta. Ca mai tot timpul, ne-au iesit doua serii, adica 24 de bucatele dulci pe care le-am stropit din belsug cu bunatate de dulceata de cirese, asta daca tot era proaspata si calduta. Nu ne-a luat mult timp sa incropim aluatul si de data asta am incercat urmatoarea combinatie de ingrediente:

200 g unt moale
2 cani zahar
2 pliculete de zahar vanilat
125 ml iaurt cu cirese (1 cutie)
280 ml iaurt activia (2 cutii)
3 oua
1 pliculet praf de copt + ½ lingurita
Coaja de la o lamaie
2 ½ cani faina
1 cana pesmet
1 cana cierese si 1 cana visine fara samburi

1. Ca la orice briose, pentru inceput am frecat bine untul moale cu zaharul si vanilia, apoi am adaugat coaja de lamaie.
2. Pe rand, am inglobat cate un ou. Trei de toate.
3. Separat, am amestecat faina, pesmetul si praful de copt.
4. Am alternat apoi iaurtul si amestecul uscat, ultima tura fiind una de ingrediente uscate.
5. La final au venit fructele usor stoarse de zeama.
6. Am portionat frumos compozitia in tava de briose in hartiute speciale si am copt cate o transa la 190 de grade Celsius cam 35 de minute. Rezultatul a fost tare pe placul nostru, s-a asortat perfect cu ultima noastra dulceata, plus cu ceasca de cafea din dimineata urmatoare. Acum ne pregatim sa vedem ce bautura mai mixam, ca iar ne da un nou venit tarcoale :)!

74. Palets des dames – sau fursecuri frantuzesti cu stafide

Hello, again!

Ma tot gandeam cu ce sa revin pe “piata” retetelor, dupa o lunga perioada in care degetelele mele nu au pupat tastatura, ca sa nu mai zic de o lingura de lemn ori tel in bucataria de pe Vlaicu. N-ai ce-i face, atunci cand constati ca ti s-au schimbat prioritatile cu totul, ca statul in pat cu rostogoliri tip clatita de pe o parte pe alta nu au nici un farmec si ca Midsummer Murders e cam tot ce gasesti bun in materie de seriale politiste. Mai renunti si la gatit, si la blog ori facebook si iti revizuiesti plaja de retete incercate cu cateva luni in urma, visezi la altele pe care le-ai incerca, iar cand perfuzia de Gynipral e pe terminate ceri inca un cocktail din aceeasi gama, plin de savoarea tocoliticelor.

Insa acum ca toate astea au trecut cu bine, am intrat din nou plina de mandrie in bucatarie, chiar daca singurele ingrediente pe care le mixez sunt 120 ml apa fiarta si racita la 40 de grade si 4 masuri de lapte praf Nan HA :)). Oricum, merita, atata timp cat rezultatul e pentru cel mai nou si inflacarat critic al meu, calitatea produsului fiind masurabila prin intensitatea colicilor de dupa masa.

Cu toatea astea, mai am o listuta buna de incercari culinare de prin ianuarie pe care o sa le redau in spatiul asta mic al meu, ca doar n-oi lasa grozaviile astea ne-share-uite in spatiul virtual!

Pentru azi, daca tot se vor gati iar prajituri si dulciuri, am ales Palets des dames, fursecurile frantuzesti ce au devenit rapid preferatele mele. Se topesc in gura, evident ca au o multitudine de variante delicioase, combinatiile fiind la indemana oricui. Le putem face cu stafide, nuci, alune, merisoare uscate ori cate si mai cate. O sa gasiti cam doua variante ale acestui deliciu frantuzesc: cea cu stafide pe care am incercat-o eu, si cea cu gem de caise si glazura de zahar, insa asta ar fi mult prea dulce pentru gustul celor de pe Vlaicu, asa ca ramane de incercat pe alta data. E o reteta din nordul Frantei si face referire la o frumoasa sotie de patiser, a carei gura nu tacea decat umpluta cu aceste dulci palets des dames.

O portie o obtineti din:

150 g unt moale
150 g zahar praf
150 g faina
2 oua
100 g stafide
3 linguri de rom bun sau ceai negru

1. Incepem cu stafidele, pe care le inmuiem cam o jumatate de ora in rom ori ceai negru, pana absorb tot lichidul.
2. Continuam cu untul, pe care il frecam bine cu zaharul, sa obtinem o crema consistenta.
3. Adaugam apoi ouale intregi, cate unul o data, incorporandu-l bine. Vine acum faina, dupa care adaugam stafidele cu tot cu romul ramas neabsorbit.
4. Cu o lingurita asezam gramajoare in tava tapetata cu hartie de copt. Sa fie la distanta, caci se vor lasa in discuri destul de intinse. Le coacem cam 12-13 minute la foc potrivit, cat sa devina aurii, insa nu maronii pe margini. Vor fi delicioase langa o ceasca de cafea, potrivite pentru orice musafir, se vor topi in gura si atentie, vor duce rapid la dependenta! Va pup!

Turta dulce, Sanda Marin

N-am mai mancat turta dulce de casa de ani de zile. Reteta asta a Sandei Marin imi aduce aminte de o multime de lucruri, insa cele mai clare imi sunt amintirile din tabara de vara de la Blajoaia, cand, in urma unor ploi greoaie de munte si total nepotrivite planurilor unor copii agitati si pusi pe fapte mari, o cutie plina pregatita de mama a facut mai suportabila ratia zilnica de mancare primita de la cantina taberei scolare. Cea mai plictisitoare si mohorata tabara de vara la care am participat in toata copilaria mea! Si cand ma gandesc la eforturile alor mei de a ma trimite si pe mine in vacanta undeva departe de betoanele clujene, mai ca imi vine sa ma gandesc si acum de doua ori inainte de a-mi petrece un concediu prelungit la munte, la mila vremii schimbatoare si capricioase.

Printre putinele amintiri placute din zilele acelea se numara o tura buna de afine, un prof de mate ud leoarca (nici acum nu-mi dau seama cum a intrat el in capcana noastra si nu cei doi baieti rautaciosi de la etajul doi), plus cutia de turta dulce frumos pregatita de mamica mea grijulie. Asta e aproximativ reteta Sandei Marin pe care a folosit-o si ea atunci, una delicioasa zic eu si sincer nesperat de asemanatoare gustului celei profi de pe raftul patiseriilor.

Pentru o tava de 30/15 cm aveti nevoie de:

350 g miere
350 g faina
3 oua
2 linguri zahar
½ lingurita bicarbonat de sodiu
1 lingurita rasa scortisoara
1 lingurita cuisoare macinate cu 5 boabe de ienibahar
1 lingura rom
1 lingura ulei

1. Incalzim mierea cat sa fie bine lichefiata, apoi cernem in ea faina si amestecam bine, sa nu ramana cocoloase. Putem folosi un tel.
2. Cand e bine racit amestecul, adaugam pe rand ouale intregi si le incorporam.
3. Urmeaza restul de ingrediente, dupa care coacem turta dulce intr-o tava tapetata cu hartie de copt, la 180 de grade Celsius, 30-40 de minute. Puteti adauga nuca tocata direct in compozitie ori deasupra, inainte de a pune prajitura la cuptor.
4. Pentru decor eu i-am facut o glazura simpla de zahar de la Dr. Oetker si i-am presarat cateva merisoare uscate, insa alegerea va apartine. Eu zic ce e un desert de copilarie bine venit langa ceasca de cafea a adultilor in diminetile de iarna, asa ca sper sa-l incercati si voi! Pe curand!

Briose cu banane si visine

‘Neata! Cam tarziu, ce-i drept, insa cum ar suna un mic dejun pentru weekendul viitor, cu niste briose aburinde langa ceasca de cafea? M-am gandit la o combinatie delicioasa si consistenta, numai buna de inceput o zi de iarna. Si ca sa fim in ton cu sezonul, o ninsoare de cocos mi s-a parut chiar potrivita. Am adus in schimb niste arome mai exotice sa ne imaginam putin cum ar fi eventual un concediu intr-o locatie mai calduroasa, asa ca asta a fost rostul bananelor si al romului. Au iesit 24 de briose aromate din urmatoarele:

200 g unt
1 ½ cani zahar brun
1 lingurita praf de coaja de portocala
1 ½ lingurite esenta vanilie
2 oua
200 ml sana
140 ml iaurt gras
2 ½ cani faina
1 praf de copt
2 banane
Zeama de lamaie
2 linguri rom
2 pumni visine tocate

1. Pentru inceput am facut o spuma din unt si zahar, la care am adaugat, pe rand, ouale intregi si aromele de portocale si vanilie.
2. Am facut apoi un piure de banane cu putina zeama de lamaie si rom, din ala adevarat, nu esenta. Cu asta am imbunatatit spuma de unt si oua.
3. Am alternat apoi restul de ingrediente umede si uscate, ultima tura fiind una de faina, ca pentru orice tip de briose care se respecta.
4. In final, am adaugat visine tocate si scurse de zeama, pentru un plus de surpriza la prima muscatura.
5. Am portionat frumos cu lingura aluatul in tava de briose, in hartiute speciale, bineinteles, dupa care le-am copt cam 35 de minute la 180 de grade Celsius.
6. Cand briosele s-au racit, le-am tras o glazura de zahar cu aroma de punch de la Dr. Oetker si, dupa cum spuneam la inceput, o ninsoare de cocos, sa se potriveasca atat anotimpului cat si aromelor exotice din compozitie. O zi usoara, cu opriri in bucatarie va doresc!

Prajitura simpla cu mere

Lasam putin desertul cu sos de lime la o parte, si punem pe masa o noua intrebare: prajitura sau compot de mere? Ce v-ar placea mai mult sa va aduca toamna asta la desert?

Asta e cea mai simpla prajitura/placinta cu mere pe care o stiu si avem banuiala ca mama o are de la vecina  Emilia, ori de la colega Maria... Inca imi amintesc schimbul de caiete cu retete de prajituri si cafelele la care se discutau detaliile! Asa se facea bucatarie si asa apareau noutati gustoase pe mesele noastre, in vremea cand blogul ar fi parut o treaba de domeniul SF, iar Jamie inca mai cugeta ce drum sa isi aleaga in viata.

Prajitura asta e una de post daca folositi margarina in loc de unt, chiar la fel de buna. Noi am gatit-o pentru prima data in Postul Pastelui, de asta o am trecuta in caiet Prajitura de post cu mere, atata timp cat nici macar de oua nu avem nevoie. E o placinta grozav de buna, care la noi nu apuca niciodata a doua zi, decat daca e pusa din timp de o parte pentru pachetelul de la serviciu. Am folosit mere Jonathan, cele mai usor de gasit la noi in comert, si desi usor acide, sunt foarte parfumate iar un strop de zeama de lamaie le poate corecta culoarea oxidata la razuire, intr-o buna masura.

Despre mere ar fi foarte multe de spus, insa pe piata din Cluj nu veti gasi o prea mare varietate, mai ales de cand Livada Palocsay e mai mult o amintire cu parfum de mere. Gasim acum in general Granny Smith, marul verde-crud de prin hypermarketuri, in general importat din Ungaria; e cel pe care il gasiti vidat in caserole; pentru mine, asta are coaja prea groasa, in schimb e crocant si poate unora le place asta. La piata troneaza Jonathanul si Jonagoldul, plus Golden Delicious (Golden Auriul binecunoscut). Cel mai bun vin pe care l-am gustat in toata viata mea pot sa jur ca a fost un cidru de Golden facut de tata si tinut cu grija in pivnita. Ala a fost un auriu desavarsit si voi asocia mereu imaginea acestui soi cu paharul ala delicios. Florina sunt si ele in top la noi, mari si usor aplatizate, rosii si grozav de aromate. Astea mi se par ca au cel mai floral parfum si o aroma specifica. De multa vreme insa nu am mai dat peste vestitul Starkrimson (ori bot de iepure). Asta e preferatul lui Cristi: usor fainos, cu aroma de banane proaspete, foarte crocant cand e de calitate superioara. Nu stiu zau de ce nu il mai vad pe piata, si chiar l-am cautat insistent in ultimele doua saptamani.

Trecem la prajitura noastra. Avem nevoie de:

400 g faina
200 g margarina sau unt
2 linguri zahar pt blat
1 praf de copt
Un praf sare
2 linguri otet
3-4 linguri apa
2 kg mere
Zahar dupa gust pentru umplutura, in functie de dulceata merelor (cam 4 linguri)
2 lingurite scortisoara
2 linguri gris

1. Amestecam ingredientele uscate pentru aluat, apoi adaugam cubuletele de unt moale, otetul si apa. Framantam, insa nu prea insistent. Aluatul cu unt se intareste prea tare la copt daca e framantat peste masura.
2. Impartim aluatul in doua. Trebuie sa fie elastic.
3. Dam merele curatate pe razatoarea mare, adaugam zahar, scortisoara si gris (va absorbi din surplusul de zeama ramasa), amestecam bine, apoi scurgem bulgari de mere cu mainile.
4. Intindem prima foaie, apoi nivelam merele, dupa care acoperim cu a doua foaie. Pe asta o intepam din loc in loc cu furculita. Coacem prajiturica la 180-190 grade Celsius, cam 45-50 de minute. La cuptorul pe gaz clar se coace mai repede.
5. Cand s-a racit (daca apuca), o pudram frumos cu zahar praf vanilat sau nu, apoi intram pe Internet, cautam blogul Cristinei si ne gandim daca votam cu prajiturica ori incercam pe seara urmatoare un compot de mere la fel de parfumat :)!

Briose maronii cu fructe si ciocolata alba

Am avut un task: prajitura pentru multa lume buna. Evident s-a dovedit a fi doar o mica adunare “club femina” (ori semi, ca am avut si doi baieti la sacrificiu), insa m-am tot gandit ce as fi putut sa fac pentru targetul initial. Briosele mi s-au parut ca ar face cinste unei asemenea intalniri, asa ca am trecut la treaba sa pun pe masa 36 de briose maronii pline de surprize: afine, marisoare uscate si bucatele de ciocolata alba. Au fost minunate, mai ales cele care au apucat a doua zi langa o cafea anti-mahmureala. As zice insa, ca mai bun decat cafeaua a fost un “accesoriu” delicios, o spuma de fructe dulce si delicata. A mers de minune cu briosele mele!

Pentru 3 tavi de briose, va trebuie:

500 g faina
300 g unt
2 cani zahar
4 vanilii
3 oua
6 linguri cacao
2 lingurite praf de copt
500 ml lapte batut
½ tabla ciocolata alba
100 g merisoare
200 g afine

1. Pentru inceput, frecam spuma untul cu zaharul si vanilia. Pe rand apoi, adaugam cate un ou si il incorporam in spuma de unt.
2. Amestecam si omogenizam toate ingredientele uscate, mai putin fructele si ciocolata.
3. Adaugam o parte din amestecul de faina si ingrediente uscate, apoi alternam cu parti de lapte batut. Ultima adaugata trebuie sa fie faina.
4. pudram fructele cu o lingura de faina, tocam ciocolata spoi le adaugam si pe acestea in aluatul de briose.
5. Punem cu o lingura de aluat in forme de briose tapetate cu hartiute vesele si le coacem la 185 de grade Celsius cam 35 de minute. O grozavie de prajiturica, mai ales daca o asortam cu un cocktail party si multe fete vesele!

Tarta de cafenea cu branza si visine

Cate chestii putem face din biscuiti cu unt, Petit Beurre? Pe langa a-i inmuia in cafea ori ciocolata calda, in sirop de artar ori cupe de inghetata, evident ii mai si zdrobim. Salamul de ciocolata (ori de biscuiti cum ii zicem noi) a fost o prioritate pentru mine, atunci cand am incercat o combinatie pentru traditionalul portughez (pregatit pentru maine). Insa pe langa asta mi-am amintit de ceva bun cu biscuiti zdrobiti: o baza pentru o tarta, mai ales cu cele doua cutii de branza ce asteptau cuminti in frigider sa isi indeplineasca si ele misiunea. Am trecut la fapte si am obtinut o tarta draguta, cu un aspect de cafenea, dupa cum mi s-a spus, asa ca uite de unde vine si titlul! A fost dulce acrisoara, siropoasa, plina de aroma de vara, iar daca veti astepta sa se raceasca, va fi un paradis al prajiturilor cu branza dulce.

Ingrediente:

200 g biscuiti
100 g unt
5-6 linguri lapte
2-3 linguri gem de visine
150 g visine proaspete (sau din congelator)
2 pliculete zahar vanilat
400 g branza de vaca grasa, cat mai cremoasa
6 linguri zahar
2 galbenusuri
1 albus
Ulei si pesmet pentru uns tava

1. Zdrobim biscuitii cu un sucitor, pe o foaie de copt, cat mai fin.
2. Topim untul, apoi il adaugam peste biscuiti impreuna cu laptele si framantam amestecul.
3. Ungem o tava de tarta cu putin ulei, apoi o pudram cu pesmet. Intindem apoi cu palmele blatul de biscuiti in tava. Ungem blatul obtinut cu gem de visine.
4. Scoatem samburii de la visine, scurgem de zeama in plus, apoi amestecam fructele cu zahar vanilat si le punem peste blatul din tava.
5. Frecam galbenusurile cu 4 linguri de zahar, apoi turnam spuma peste branza de vaca frecata cu 2 linguri de zahar. Trebuie sa fie o branza grasa si cat mai cremoasa.
6. Batem tare un albus si il adaugam si pe acesta la compozitia de branza. Nivelam crema in tava, direct peste fructe, apoi coacem tarta la 190 de grade cam 50 de minute, pana se rumeneste putin branza. Cand s-a racit, o stropim cu putin sirop de visine ori dulceata, apoi o savuram langa o ceasca de cafea, ca doar suntem la cafenea…

Raffaello de casa... ori bloc pe Vlaicu

Azi nu am gatit nimic. Am mancat in deplasare numai bunatati, sarbatorind o varsta rotunda a socrului meu (eu 25 el 30…) si urandu-i sanate, ca-i mai buna decat toate, asa ca nu ma pot azi lauda cu harnicia in bucatarie. Mi-am amintit insa de o fotografie cu bulgarasi de cocos ce nu i-am postat de la Craciun, asa ca, din lipsa de ocupatie si exasperare fata de Dota 1 (pentru necunoscatori, accesati asta! daca aveti curaj) pun si eu aici o reteta clasica, simpla si buna, usor de facut, mai ales daca aveti copii hiperactivi ce duc lipsa de antrenament in bucatarie. Asta e reteta noastra de Raffaello de casa cu care ne mandrim, deci cred ca merita o sansa!

Ingrediente pentru suficiente buline tavalite in cocos:

250 g unt
150 g lapte praf
200 g zahar pudra
1 plic zahar vanilat
100 g cocos (jumatate in compozitie, jumatate pentru tavalitul bilutelor)
250 g biscuiti pisati
Migdale, alune ori martipan pentru surpriza din interior

1. Pisam biscuitii pe hartie de copt, folosind un sucitor, cat de bine putem, ori cata rabdare avem…
2. Folosind unt moale, la temperatura camerei, amestecam toate ingredientele intr-o pasta ferma.
3. Cu doua manute harnicute, formam bilute imbracand alune, martipan ori migdale decojite in manta de biscuiti.
4. Dam toate bucatelele de Raffaello prin jumatatea de cocos ramasa, apoi ne dam mari cu ele si ne laudam ca ale noastre sunt mai bune decat originalul!

64. Linzer Torte de Austria

 
Linzer Torte asta se pare ca pana in 2005 era considerata cea mai veche reteta inregistrata din lume, cu origini in orasul austriac Linz. E o prajitura sfaramicioasa, cu un continut mare de alune / migdale, scortisoara, coaja si zeama de lamaie, dantela impletita de aluat deasupra si un strat generos de gem de coacaze ori caise. Evident, avand aceste aspecte in minte si mai ales vechimea retetei, plus faptul ca am dat peste o asemenea reteta de acu' 50-60 de ani in caietul matusii mele, varianta originala din cate am comparat mai apoi, m-am simtit obligata de circumstante sa pun si eu o asemenea prajitura pe masa. Nu a fost cel mai usor aluat pe care l-am incercat pana acum, insa cu putin efort a iesit ce era de asteptat: un blat cu aroma intensa de migdale, sfaramicios ca un biscuite, consistent insa bine facut, iar gemul a completat intr-un mod elegant linzerul nostru. Linzerul ca si prajitura-fursec are o consistenta asemenatoare prin continutul de untura care da efectul sfaramicios. Aici la tarta trebuie sa folositi obligatoriu unt de calitate insa grasimile in plus vin de la migdalele macinate. Eu am avut unele cu continut ridicat in ulei si aici a aparut si problema, insa am facut cateva corectii si in final am avut linzerul dorit. Din nou nu ma laud cu urzeala de deasupra, insa am testat rezultatul pe trei doamne, o domnisoara plus un baietel si totusi farfuria celui din urma mai vroia o felie mai repede decat am anticipat. Cam testul asta al lui Ionut daca l-a trecut, pot spune ca a meritat efortul. Am avut o tava mai mare rotunda, iar aluatul, asa cum ma sfatuia in caietul ei matusa Juci, trebuie intins macar de un deget.

Ingrediente:

350-400 g faina
250 g zahar
250 g migdale macinate ori alune de padure
2 lingurite scortisoara
1 varf de cutit cuisoare macinate
Coaja rasa de la o lamaie
Zeama de lamaie, cam 2-3 linguri
Galbenusurile de la 6 oua fierte tari
1 ou crud
250 g unt
Gem de caise, cam un borcan, cat sa fie un strat potrivit uns pe blat
Fulgi de migdale
Zahar praf



1. Macinam fin migdalele, apoi le amestecam cu faina si zaharul, plus scortisoara si cuisoarele macinate.
2. Fierbem bine 6 oua, apoi radem fin galbenusurile lor peste faina, la fel si coaja de lamaie.
3. Toate astea fiind amestecate, incepem sa adaugam restul de ingrediente: un ou batut, untul moale bucatele si zeama de lamaie. Framantam un aluat care va fi destul de dificil de manevrat, caci va fi cam sfaramicios.
4. Intindem in tava tapetata cu ulei si faina o foaie cam de 1 deget grosime, apoi o ungem cu gem de caise, piersici ori coacaze rosii.
5. Din restul de aluat modelam un grilaj, care cat de priceput e. Unim bine capetele fasiilor de marginea discului din tava. Pe marginea asta presaram apoi fulgi de caise si dam tava la cuptorul preincalzit la 180-185 de grade Celsius cam 1 ora, pana e facut si aluatul de jos.
6. Cand prajitura e racita o pudram cu zahar si o servim frumos langa o ceasca de cafea, apoi stam la taclale cu doua mamici dornice sa afle ce am mai facut in ultima vreme…

Pricomigdale Juci Mama

 

Imi tot bateam capul sa imi amintesc ce desert sau reteta am facut zilele trecute si care imi scapa. Aveam convingerea ca am gatit ceva dulce, dar postarea ia-o de unde nu-i! Asta pana cand am trecut azi la treburile de weekend gen recensamantul camarii, ordine in balcon si strans de prin bucatarie, cand am dat in cuptor de doua tavi tapetate cu hartie de copt cu urme lasate de niste discuri dulcege si miez de nuca. Asta a fost momentul in care a sclipit si la mine beculetul ca la verificarea inregistrarilor contabile din Mentor! Erau Pricomigdalele lui Juci Mama, matusa bunicii mele, puse la incercare weekendul trecut la concurenta cu tarta adusa de doi buni prieteni. Mi-au rezultat cam 28-30 de rotocoale dulci si numai bune de rontait la un joc. Am mers pe varianta clasica din caietul matusii, fara adaosuri de arome, asa ca uite reteta noastra, veche de vreo 40 de ani:

3 albusuri
250 g zahar pudra
250 g nuca macinata

1. Batem albusurile spuma cu un praf de sare, nu prea tare, apoi incepem sa adaugam zaharul praf in ploaie, batand in continuare spuma. Dureaza ceva timp pana obtinem o spuma tare si consistenta.
2. Cand e gata spuma de albus si zahar, adaugam nuca macinata fin, amestecand cu grija sa nu se lase compozitia.
3. Pe hartei de copt punem gramajoare cu o lingura. Grija sa lasati spatiu intre ele.
4. Coacem pricomigdalele in cuptor preincalzit la foc mic (vreo 135-140 grade Celsius) cam 60-80 de minute in functie de cuptor, pana cand sunt facute si in interior si nu sunt lipicioase. Cam astea sunt fursecurile mele preferate. Merg la cafea, ceai ori discutii vesele la o sueta…

58. Runeberg’s torte - prajiturica poetului finlandez

 

Am ajuns si la o zi de sarbatoare pentru Finlanda, 5 Februarie, ziua poetului national Johan Ludvig Runeberg. Ma pregateam de ceva vreme pentru prajiturica asta oachesa, asa ca inceputul de februarie a adus-o si in bucataria noastra. Se presupune ca poetul o avea pregatita in fiecare dimineata de sotia sa, Fredrika, langa o ceasca fierbinte de cafea ori ceai, si de atunci in coace, cu vreo doua saptamani inainte si una dupa faimosul 5 Februarie, cofetariile si patiseriile finlandeze onoreaza amintirea scriitorului prin rafturi pline de zemoasa prajitura. E un desert delicios, pe undeva asemanator savarinei noastre siropoase, insa mult mai aromat, cochet si intr-adevar aparte. Consistenta prajiturii e una surprinzatoare, mai ales dupa ce e insiropata, asa ca va recomand cu caldura sa o incercati. Cu o dulceata de zmeura, asa cum cere traditia, prajiturelele vor fi un adevarat festin, iar “ochisorii de broscuta”, asa cum le-a numit Cami, vor inveseli orice musafir.

Singurul neajuns al retetei originale este cantitatea mica – 7 bucati mi-au rezultat mie. Ar mai fi unul, totusi, dupa cum declara Cami, acela de a produce o usoara dependenta…

Briosele:
110 g unt moale
30 g zahar alb
60 g zahar brun
1 ou
50 ml frisca naturala
1 plic zahar vanilat
½ lingurita esenta de migdale
1 lingurita rasa praf de copt
200 g faina
50 g migdale macinate

Sirop:
60 g zahar alb
60 ml apa
1 lingura rom, cognac sau punch (alcool, nu esenta)

Decor:
Cate 2 lingurite de gem de zmeura/prajiturica
Glazura de zahar praf (1/2 cana zahar praf cu vreo 3 lingurite de apa rece, amestecat intr-o pasta mai tare)

1. Frecam bine de tot untul moale cu cele doua tipuri de zahar, plus cel vanilat, pana obtinem o spuma consistenta.
2. Adaugam un ou intreg, il omogenizam, apoi cei 50 de ml de frisca batuta, nu foarte tare. Incorporam apoi esenta de migdale.
3. Amestecam ingredientele uscate (faina, praful de copt si migdalele macinate) apoi le adaugam in ploaie peste compozitia cu unt.
4. Cand aluatul e gata pentru tartinele Runeberg, il distribuim in compartimentele unei tavi de briose, cam la jumatatea inaltimii unei cupe, dupa ce am uns cupele cu o pensula cu ulei. Coacem aluatul 25 de minute, maxim 30, la 185 de grade Celsius. Tartele vor creste si se vor umfla, insa nu e bai, taiem palarioarele pentru pasul urmator.
5. Cand prajitura s-a racit, o scoatem si taiem capacele umflate, asa cum am spus mai devreme, apoi le asezam pe un platou, pana pregatim siropul.
6. Punem la fiert parti egale de zahar si apa, apoi adaugam cam o lingura de rom si luam siropul de pe foc, lasandu-l sa ajunga la temperatura camerei. Insiropam apoi fiecare prajiturica. Doua linguri de bucata sunt suficiente. Asta dupa ce am scobit un pic locul de sub palarioarele decupate, pentru a face spatiu gemului.
7. Dupa ce am insiropat bine prajitura, punem cam 2 lingurite bune de gem de zmeura in fiecare prajitura. Urmeaza sa mai trasam un inel de zahar cu un cornet, si gata prajiturica Runeberg! Merge de minune langa o cafea dimineata sau un ceai de fructe de padure, mai pe asfintit, ori langa un film romantic, pana in noapte tarziu. Pupici!

Biscuiti de Craciun – sau biscuitii nostri preferati

Astia sunt preferatii lui Cristi. Poate manca o transa cat ai zice “Biscuite!” si inca ar mai vrea! Exagerez putin, insa merita. Aveti cam tot ce va trebuie pentru ei. Pot ramane nedecorati daca timpul va da batai de cap, oricum tot gustosi vor fi. Pana una-alta, sunt o activitate grozava pentru copilasi, asa ca batai de cap nu veti avea, mai ales ca aluatul e unul extrem de simplu, iar restul muncii o vor face cei mici, si chiar cu placere!

2 tavi mari va ies din:

500 g faina
200 g zahar pudra
2 oua
1 galbenus
4 linguri miere topita
100 g unt moale
2 lingurite scortisoara
2 lingurite esenta de vanilie
2 lingurite cuisoare macinate
Coaja rasa de lamaie
1 lingurita bicarbonat de sodiu

1. Amestecati toate ingredientele uscate.
2. Adaugati untul cubulete, mierea fierbinte si ouale plus un galbenus. Framantati un aluat moale, flexibil, apoi intindeti-l pe masa de lucru, pudrata cu faina. Nu e nevoie sa fie foarte subtire. Daca va fi asa, biscuitiivor deveni prea crocanti. Ii taiem cu forme sau cu un pahar, si ii coacem la 180 de grade Celsius, pana devin aurii.

Cu asta am incheiat transmisia de Craciun, sa va mearga coptul struna, multa pofta la chiftelute si sa va unga la suflet supa de pui de casa! Craciun fericit!

Christmas Muffins

Astea sunt chiar aromate, in spiritul Craciunului, cu tot ce presupune el: nuca, stafide si evident scortisoara. Daca ii mai puneti si spuma de ou, vor fi niste briose cat se poate de delicioase. Sunt simple, gustoase si potrivite momentului prin aromele lor. Si cel putin mai schimbam prajiturile cu foi din fiecare an…

Pentru 2 tavi (24 de bucati) aveti nevoie de:

1 pachet unt
1 ½ cana zahar
3 cani faina
1 plic de praf de copt
450 ml lapte batut
3 oua
2 lingurite scortisoara
2 lingurite praf de coaja de portocale
5 linguri nuci tocate
50 g merisoare uscate
5 linguri stafide
3 albusuri
3 linguri zahar

1. Frecam untul cu zaharul, pana devine cremos, dupa care incorporam pe rand cele 3 oua.
2. Separat, amestecam faina, praful de copt, scortisoara si coaja de portocale uscata. Incepem sa adaugam amestecul uscat peste crema de unt, alternand cu parti de lapte batut. Unltima trebuie sa fie faina.
3. La final, adaugam nuca, stafidele si merisoarele, omogenizam, si distribuim aluatul in tava de briose, in hartiute speciale.
4. Coacem o tava 35 de minute la 185 de grade Celsius.
5. In ultimele 5 minute, adaugam caciulite de spuma din albusurile batute bine cu 3 linguri de zahar. Le puteti pune mai frumos decat mine cu un sprit. Pe astea le coaceti numai 5 minute, sau chiar mai putin, cat sa devina rumene. Si uite asa, aveti ceva mai nou drept desert, ca e Craciun, ca e Anul Nou sau doar un weekend devenit din banal, unul dulce si special.

Guguluf de iarna

 

Cam tarziu sa mai dau azi idei pt cuptorul vostru, dar macar de distractia de a citi ceva colorat in pauza de gatit, pun azi aici cam ce am pregatit noi pt seara colindelor. Niste dulciuri simple, aromate, usor de pregatit si pentru cei mai neexperimentati in ale prajiturilor de Craciun. Primul de pe lista mea e guguluful de iarna, o reteta pe care o fac in fiecare an de Craciun, de o vreme in coace. Are de toate, de la arome vanilate, la nuci si fructe uscate, ideale pentru ceasca de cafea cu lapte din diminetile de sarbatoare.

Pentru un guguluf mare de tot :), va trebuie o forma speciala, insa daca nu o aveti merge aluatul asta foarte bine intr-o tava de chec lunguiata. Va trebuie cam urmatoarele:

400 g faina
250 g unt
250 zahar
1 plic praf de copt
2 lingurite esenta de vanilie
Zeama de la ½ lamaie
150 ml  lapte
5 oua
1 cana nuca tocata
¾ cana caise uscate tocate
½ cana merisoare uscate
Unt pt uns tava si pesmet pentru tapetat
Zahar pudra in loc de fulgi de nea

1. Frecam bine de tot untul cu zaharul, pana obtinem o crema pufoasa.
2. Adaugam rand pe rand ouale, intregi, si le incorporam pe fiecare cat se poate de bine.
3. Amestecam faina cu praful de copt, apoi incepem sa adaugam o parte peste crema de unt, zahar si oua.
4. Adaugam laptele, apoi restul de faina, zeama de lamaie si esenta de vanilie.
5. Cand avem un aluat omogen, adaugam nuca si fructele uscate, asta dupa ce le-am pudrat cu putina faina.
6. Ungem bine de tot tava cu unt si o tapetam cu pesmet. Guguluful va fi astfel mai rumen si mai aratos decat in varianta cu faina, si mie sincer si gustul imi place mai mult asa. Nivelam frumos aluatul in tava si il dam la cuptorul preincalzit la 190 de grade Celsius, cam 60 de minute, maxim 70. Va trebui sa aveti rabdare sa se raceasca complet inainte de al scoate si pudra cu zahar. Se taie mult mai bine rece, decat cald, cand nu veti reusi decat sa il rupeti. Asta e micul meu dejun in zile de Craciun. Stiu ca e tarziu sa il mai prezint, dar poate in concediul asta o sa mai aveti chef de o prajiturica gustoasa…

47. Tarta cu nuci si iz de invingatoare – Laura Calder

 

 

Am promis o tarta cu aroma de sarbatori si iarna, in stil frantuzesc, asta in eventualitatea in care Laura Calder trecea drept preferata voastra in confruntarea cu alte doua mari doamne ale bucatariei mele, Sanda Marin si Anna Olson. Cum lectia de "gatit frantuzeste" a avut castig de cauza, am trecut la fapte si pun pe masa azi o tarta cu nuci si caramel, dupa reteta invingatoarei, din cartea pe care v-am prezentat-o la o fripturica “au poivre”, saptamanile trecute.

Tarta asta nu da mari batai de cap, iar felul in care e scrisa peripetia umpluturii in cartea Laurei te pregateste din timp pentru agitatia din momentul in care caramelul sfaraie in cratita si ameninta sa cucereasca aragazul. Nu ne trebuie decat rabdare: in primul rand pentru ca aluatul va sta 1 ora la  frigider, iar in al doilea rand, pentru ca umplutura ia cam 15 minute bune la foc mic, lucru la care nu ma asteptam si care pentru mine a devenit o revelatie in materie de zahar topit si alte chestii lipicioase. Despre aluat pot sa va spun ca e numai bun pentru orice altfel de tarta care necesita sau nu coacere ulterioara, in functie de umplutura. E un aluat versatil, nu foarte dulce, potrivit pentru orice idee ati avea legata de un desert. Nu e bai nici daca il coaceti cu o zi inainte. O sigura observatie as avea la capitolul asta: folositi o tava de tarta cu un diametru de maxim 25 de cm. A mea are 27 si diferenta se vede: crusta pentru tarta cu nuca nu e prea inalta si aluatul a iesit si mult mai subtire, ca am avut ce intinde pentru cei doi cm in plus. Una peste alta, e foarte bun, iar umplutura face cinste castigatoarei.

In plus, daca tot am vazut ca numarul voturilor a crescut cu vreo 15 :) de la ultima confruntare (cea dintre bauturici), ne gandeam zilele trecute cu o buna prietena, sa punem la bataie pe viitor o alta tematica de concurs, si anume salate celebre. Insa trebuie sa ma gandesc pana una-alta la ce pun pe masa in functie de castigator, din nou, sa vad la ce sacrificii ma mai supun :D.

Revin la grozava tarta cu aroma de Craciun:

Pt crusta va trebuie:

200 g faina
100 g unt moale
1 ou
2 linguri zahar
Un praf de sare
60 ml apa

Pt umplutura:

2 linguri unt
270 g zahar
200 ml frisca lichida
250 g nuci
3 linguri de migdale tocate (asa, ca sa plusam fata de original)

1. Incepem cu blatul (crusta crocanta mai de graba): framantam nu prea insistent faina cu zaharul, praful de sare, untul moale si galbenusul, adaugand un pic de apa calduta, cat sa obtinem un aluat elastic.
2. Il impachetam frumos in folie de plastic, si la frigider cu el, timp de o ora. Intre timp ne relaxam langa un cocktail, facandu-ne curaj pentru caramelul umpluturii.
3. Dupa un ceas si ceva alcool la bord, intindem aluatul si il asezam intr-o tava de tarta tapetata cu hartie de copt. Ii ridicam frumos margini, si nu uitati, la cantitatile astea e recomandabil sa folositi o tava de 25 cm diametru. Taiem un disc din hartie de copt, o asezam peste aluat, apoi asezam un strat de boabe de fasole peste. M-a ajutat chestia asta sa am un blat drept, fara umflaturi. In schimb dupa 15 minute l-am indepartat sa pot coace mai bine aluatul in profunzime. A stat al meu 35 de minute la 190 de grade Celsius. Ideea e sa devina frumos si auriu, nu maroniu :).
4. Cand aluatul e gata, il scoatem frumos, ii indreptam cu un cutit marginile (eu nu prea am mai avut ce sa indrept, din cauza dimensiunilor tavii) dupa care il ungem frumos cu albusul batut usor. Acesta va astupa porii crustei si ea va ramane crocanta, indiferent de umplutura, asta zic eu daca e una care nu mai necesita coacere.
5. Urmeaza umplutura: merge usor, chiar daca v-am speriat exagerand in privinta caramelului. A fost o noutate pentru mine si mi-am facut griji degeaba. Puneti zaharul la topit in unt, la focul cel mai mic. Dureaza mai mult decat zaharul topit simplu, fara unt, de asta m-am panicat eu, crezand ca am gresit ceva.
6. Cam dupa 15 minute, cand totul s-a topit, adaugam frisca. Acum o sa sfaraie si o sa faca urat, insa nu pentru mult timp. Cu putina rabdare, topim toate cocoloasele din nou si cam asta e tot! Cand nu mai e nici urma de aglomerari in umplutura noastra, zvarlim in ea nuca (jumatati, nu e nevoie sa o tocati) si migdalele. Amestecam totul bine, turnam rapid umplutura in crusta coapta anterior, o nivelam si gata! O lasam sa se odihneasca (asa cum ar zice Sanda Marin, de asta data), cam 3 ore bune (deci iar rabdarea e un ingredient esential), asta daca vreti sa o taiati frumos si sa nu se scurga toata in farfurie. Puteti sa ii puneti o lingura de frisca in farfurie apoi sa va simtiti mandri ca ati mai gatit ceva dulce, rafinat si care cu siguranta va trezi amintiri legate de Sarbatorile ce se apropie…

44. Branzoiacele Sandei Marin pentru Renata :)

Daca nu as fi pus cuptorul la 200 de grade Celsius si as fi avut curaj sa le coc la 180-190 timp de 35-40 minute, as fi zis ca branzoiacele astea sunt cel bun mic dejun din ultima vreme! Aromate, pufoase si cu o Camelia incantata de mirosul bucatariei mele si o dieta ruinata de partea ei  :) Nici nu vad cum ar fi putut rezista unor asemenea pachetele de placere dulce vanilata… Din astea a facut si tata intr-o iarna cred, si am ramas cu gandul la ele, asa ca de asta le-am ales pentru reteta de desert a Sandei Marin. Am modificat usor proportiile ca am avut 5 pofticiosi la masa, asa ca am obtinut 12 branzoiace nu tocmai mititele, ca nu am eu nici dexteritatea necesara si nu era nici momentul sa coc doua ture. Grija mare, cresc la cuptor si au nevoie de spatiu intre ele; eu am folosit cea mai mare tava, de asta au intrat intr-o tura toate.

Pt 12 branzoaice generoase:

Aluat:
500 gr faina alba
1 pachet drojdie uscata sau un cub proaspata
4 lingurite zahar
1 praf sare
180 gr unt moale
250 ml lapte caldut

Umplutura:
400-500 gr branza proaspata de vaci
2 oua intregi
3 pliculete zahar vanilat
Coaja rasa de la o lamaie
3-4 linguri zahar, sau mai putin daca nu le vreti dulci; gustati umplutura si puneti zaharul dupa gust
2 linguri faina

In plus:
1 ou pt uns branzoaicele
Zahar pudra vanilat pentru branzoaice mai cochete

1. Incepem cu aluatul: daca folosim drojdie uscata, o amestecam inainte cu faina si o lasam sa se activeze 15 minute. Daca nu, dizolvam drojdia proaspata in laptele caldut cu zaharul si sarea. Framantam bine un aluat elastic din faina, unt moale, drojdia si laptele, apoi il lasam sa creasca acoperit, la loc ferit, cam 1-2 ore, pana creste bine de tot.
2. Pregatim umplutura: frecam bine branzica cu ouale, zaharul, vanilia si coaja de lamaie, apoi adaugam faina si omogenizam compozitia.
3. Cand aluatul si-a dublat volumul, intindem o foaie nu prea subtire, sa avem branzoiace pofoase. Taiem patrate cu latura cam de 10 cm, apoi aseza cate o lingura buna de umplutura si impreunam deasupra colturile branzoiacei. Le prindeti cat de bine puteti.
4. Batem oul, apoi ungem viitorul mic dejun cu o pensula si dam tava la cuptor, 190 grade, 35-40 minute.
5. Cand s-au racit minunatiile, pudram desertul cu zahar vanilat si speram sa ramana si pentru micul dejun… daca nu, inseamna ca au fost mai bune decat ne asteptam! Te pup, Renata!