50. Risalamande - budinca daneza de orez, la vreme de Sarbatoare

 

Ei bine, desertul asta danez a fost pura incantare! Daca am reusit sa il fac pe Cristi sa manance o portie intreaga de budinca de orez si sa mai si intrebe daca mai facem, cred ca merita tot efortul pentru blogul asta! Probabil exagerez: blogul merita pur si simplu pentru incantarea mamei mele de a-si vedea marea majoritate a retetelor de familie pusa in practica si in imagini de “gospodina lu’ mamica”… in orice caz, nu exagerez cand spun ca budinca noastra de orez e gustoasa, iar a danezilor e delicioasa! Ce face diferenta intre cele doua? Sosul elegant si o frisca naturala cremoasa de partea danezilor, insa nici albusul cu rezultat pufos si pudra de cacao nu se lasa mai prejos la reteta mamei mele. Risalamande (sau orezul cu migdale) e o budinca traditionala in serile de Craciun din Danemarca, inca de la sfarsitul secolului al nouasprezecelea. E un mix de budinca de orez pastrata din seara de 23 decembrie, frisca batuta si migdale, cel mai adesea servit in compania unui delicios sos de cirese (kirsebærsauce), la finalul Cinei de Craciun. Noi am pregatit-o inainte, din pura pofta si curiozitate si mai ales ca am dat peste niste pungute cu fulgi de migdale. Cu rabdare, la treaba!

Pentru 4 portii:

500 ml lapte
1/3 cana orez (80 ml)
2 linguri zahar
2 pliculete zahar vanilat
200 ml frisca naturala
1 cana suc de la compot de cirese, pastrand ciresele de o parte, sau visine din congelator
2-3 lingurite amidon
25-30 g fulgi de migdale sau migdale tocate

1. Cand laptele amestecat cu zaharul si vanilia incepe sa fiarba la foc mic, adaugam orezul. Fierbem tot cam jumatate de ora buna, amestecand mereu, pana cand orezul e facut, si budinca pregatita. O dam la o parte, sa se raceasca.
2. Batem frisca, eventual cu o lingura de zahar pudra. O punem apoi peste orez, numai cand acesta s-a racit, amestecand cu grija, sa nu se lase frisca de tot.
3. E momentul fulgilor de migdale sa intre in scena. Amestecam cateva linguri in budinca de orez, apoi o distribuim in cupe.
4. Ultimul pas – sosul de cirese. Pastram ciresele din compot pentru budinca, deasupra ei. Putem folosi si visine din congelator, dupa ce au dat un clocot in sucul de cirese. Cand zeama fierbe, fara fructe, adaugam amidonul dizolvat intr-o cescuta de apa rece, mai fierbem cateva minute sa prinda consistenta, apoi il imprastiem in mod generos peste budinca nostra cremoasa de orez cu migdale, si incercam sa ne imaginam un Craciun in infrigurata Danemarca…

36. Rødgrød Med Fløde sau sos de fructe danez, inecat in frisca

Draga Sebi, mare domn, mare caracter pentru dezvaluirea unor traditii delicioase de prin partile in care banuiesc ca vei mai ramane ceva vreme, nu de alta da’ desertu' asta merita!

La sfatul prietenului nostru am trecut la inecat fructe, asa cum spuneam si in titlu, intr-un sos delicios, nu foarte dulce, numai bun pentru perioada in care ne aflam. Din cate am vazut, dureaza, dupa cum spun danezii, mai mult timp pana sa inveti sa pronunti denumirea desertului lor decat sa il prepari. Merge cu orice tip de fructe gen fructe de padure: capsuni (din cate am inteles preferate de Sebi), afine, mure, evident zmeura, dar mai ales coacaze rosii sau negre. Pe noi reteta asta ne-a surprins tocmai cand puneam afine la congelator pentru vremuri reci, asa ca am sacrificat o parte, si cu mare folos, pentru testarea retetei daneze. Declaram ca a fost un succes rapid si ca asteptam cu nerabdare primavara viitoare pentru o portie cu capsuni. Desertul nu l-am indulcit prea mult asa ca a fost light, si sincer mie una nu mi-a ajuns un bol :(. Pentru doi degustatori am folosit urmatoarele:

1 ½ cana afine
2-3 linguri zahar
Apa cat sa acopere fructele
2 ½ linguri amidon alimentar
Frisca lichida, dupa pofta inimii

1. Spalam bine fructele si le curatam de codite si alte uscaturi, apoi le punem intr-o craticioara.
2. Adaugam zaharul si apa, cat sa acopere aproape de tot fructele. Punem mai apoi craticioara pe un foc mic si lasam sa dea totul in clocot, amestecand, nu prea energic, sa ne ramana si fructe, pana cand acestea se inmoaie usor. Dureaza toata afacearea asta cam 3-4 minute.
3. Intr-o cescuta de cafea diluam bine amidonul, amestecand cu un tel sa nu ramana cocoloase, apoi ii dam drumul in craticioara movulie. Acum amestecam din nou usor, pana cand sosul incepe sa se lege. Nu il vrem foarte tare, ca doar nu il facem budinca, ci doar ingrosat putin, legat suficient cat sa para sos. Cand e gata racit, se leaga el si mai mult (castronul meu nu a apucat insa sa vada asta…).
4. Luat de pe foc, distribuim sosul in cupe si turnam frisca lichida cam cata avem chef, sau batuta daca vi se pare ca merge mai bine. In rest, nu cred ca mai e nevoie de sfaturi… sa aveti pofta! Noi am avut de numai!...

Merci Sebi!

35. Supa de visine din Danemarca, compotel in realitate!

 

Despre supa asta nu pot sa spun decat ca mai de graba vorbim despre un compot de visine cu smantana dulce, sau eventual frisca. A fost o ciudatenie de supica. Merge si calda si rece, e mai buna decat ma asteptam si foarte diferita de supa de fructe ungureasca pe care o stiam eu. Aceea aduce mai mult cu o supa decat cu un desert sau compot, e cu smantana acra si galbenus de ou si asta face diferenta. Despre danezi stim ca ei gatesc foarte mult supa de fructe, de la visine si cirese proaspete sau fructe de padure la caise uscate si mai ales prune. Noi mergem pe varianta de sezon de la noi, mai ales ca am avut visine proaspete ramase de la portiile de congelator pentru vremurile racoroase. Va recomand sa incercati supa in varianta daneza ca si desert sau motiv de hidratare, in nici un caz ca si o supa Felul I. Pentru asta, vom gati candva varianta ungureasca a bunicii mele, asta pentru amatorii de supe fructate.

4 portii:

300-400 g visine
1.2 litri apa
1 lingura zeama de lamaie
½ lingurita scortisoara
½ cana zahar alb
200 ml smatana dulce pentru gatit
2 linguri amidon

1. Spalam si “dezosam” visinele, apoi punem apa la fiert, cam un litru.
2. Cand apa fierbe, punem visinele, zeama de lamaie, zaharul si scortisoara si le lasam sa fiarba, cam 5 minute, pana se inmoaie putin visinele.
3. Amestecam lingurile de amidon cu apa, cam o cana sa dizolvam bine praful, apoi il punem in oala sa fiarba cateva minute, pana se leaga usor supa.
4. Intr-un castron, amestecam smantana cu un polonic de supa, sa o dizolvam, apoi stingem focul si adaugam continutul castronului peste supa noastra roz. Grija mare sa nu se taie smantana! Rezultatul? O supica dulce-acrisoara de vara, un mod placut de hidratare pentru serile caniculare din ultima vreme si banuiala ca danezii astia sunt mari amatori de dulciuri…

21. Gule Ærter – sau supa de mazare uscata, Danemarca

 

Am gatit tot felul de mancaruri in ultima vreme, dar am cam deviat de la tematica noastra, asa ca azi o sa incerc sa ajung la zi cu meniul nostru european. Despre Danemarca o sa incerc sa povestim la o reteta de desert, insa pana una-alta, am gatit ceva mai consistent si satios. Nici nu ma mir in ce fel gatesc danezii felurile principale de mancare. Genul asta de supa pe care l-am gatit azi merge de minune pe o vremea rea, geroasa. Cu cat e mai rece afara, cu atat sunt convinsa ca e mai bun un castron aburind de supa de mazare uscata.

Din cate am lecturat eu despre supica asta, am inteles ca vine in doua variante, si asta depinde de regiunea in care e gatita: poate avea la baza mazarea verde (tot uscata), insa cel mai des intalnita e “yellow split peas soup”. Eu am gasit in Kaufland varianta verde. Pe pachet ni se spune sa o lasam la inmuiat 4 ore. Eu asa am facut. M-a ajutat prin faptul ca a fiert in 45 de minute. Va recomand sa faceti la fel, asta daca nu vreti sa petreceti dupa amiaza asteptand sa fiarba o oala de mazare. Poate fi mai ceva ca fasolea boabe uscata. 

 

Gule Ærter este o supa foarte consistenta, hranitoare, plina de proteine de tot felul, deci daca tineti regim, nu prea are rost excursia in Kaufland. Nu va speriati de culoarea verzuie. Am avut ceva emotii ca voi ramane cu o oala de mancare in frigider, in schimb mi s-a spus ca pot sa mai fac. A fost surprinzator de buna, desi sincer nu arata prea bine. Eu am mancat-o pe post de supa, iar Cristi a votat in favoarea furculitei, considerand-o un soi de “mancarica de mazare uscata, plina de bucati de carne”. La treaba!

Ingrediente:
500 g mazare verde / galbena usacata
500 g pulpa de porc
1 fir carnacior picant
1 praz
1 ceapa
2 morcovi
½ radacina de telina
Sare si piper, dupa gust
1 mana de cimbrisor verde
Un praf cimbru uscat

1. Alegem, spalam si punem la inmuiat mazarea uscata, cam 3-4 ore.
2. Spalam bine carnea si o taiem in bucati mari. La fel facem cu morcovii si telina. Prazul il putem taia numai in 2 bucati.
3. Punem pe foc mazarea in 2 litri de apa, asta dupa ce am scurs-o de zeama in care a stat la inmuiat. Adaugam bucatile de carne, carnaciorul, radacinile, o ceapa tocata marunt si prazul. Lasam totul sa fiarba la foc mic.
4. Dupa 20-25 de minute scoatem carnaciorul.
5. Morcovii, prazul si telina le scoatem cand sunt fierte si le punem de o parte. Cand mazarea s-a fiert (va incepe sa se zdrobeasca), scoatem carnea si o mai fierbem pana devine frageda intr-o alta cratita, cu putina vegeta. In caz ca dam peste o mazare mai veche, o lasam sa fiarba impreuna cu carnea, pana cand ambele sunt facute.
6. Cand mazarea s-a fiert, o pasam cu un mixer, nu extrem de fin.
7. Legumele fierte le taiem acum cubulete si le punem inapoi peste mazarea pasata, la fel si carnita daca s-a fragezit. Adaugam sare, piper, cimbru uscat si cibru proaspat tocat. Mai lasam supa sa dea un clocot si e gata. Un danez adevarat va pune in farfurie o lingurita de mustar. Asa am incercat-o si noi si a fost chiar foarte buna! Va recomand supa asta. E gustoasa in ciuda aparentelor. La desert, danezii mananca mereu clatite cu gem. Poate v-am convins asa?

Mai avem 100!!!