Una dintre destinatiile de vacanta in care muntele face pereche buna cu o mare limpede si rece, am descoperit-o a fi in Croatia. Ce am ales noi vara trecuta dintr-o plaja extrem de larga de variante a fost Riviera Makarska si bine am facut, zicem noi. Desi o alegere de moment sub presiunea concediului lasat pe ultima suta de metri, statiunea Makarska ni s-a prezentat pe booking.com drept o locatie potrivita cu tot ce am fi avut nevoie. Gasind un apartament respectabil cu priveliste pe masura, am hotarat intr-un final ca drumul cu masina trebuie sa merite efortul asa ca am pornit intr-o directie in care sincer nu prea aveam incredere. Cu toate astea pot spune ca a fost una din cele mai interesante vacante de pana acum, cu toate ca pentru mine caldura mult prea obositoare de august si apa cam rece ar fi putut pune un mare semn de intrebare vis-à-vis de relaxare si buna dispozitie.
Ce am gasit pe la croati? Diferente enorme de la o zona la alta. Scurta trecere prin capitala ne-a aratat un Zagreb cu terenuri enorme nefolosite si spatii verzi neintretinute, plus o multime de constructii ramase nefinalizate, probabil din perioada boom-ului imobiliar ce a trecut si pe la noi. In schimb, imediat ce am ajuns in zona litoralului, parca tara s-a schimbat intr-o cu totul alta. Statiunile mustesc de straini de toate felurile, asta datorita atat frumusetii salbatice a plajelor stancoase cat si conditiilor din sfera turismului. Cred sincer ca nu poti compara plajele croate cu altele din lume. Apa limpede dar rece, umbra pinilor peste stancile si pietrisul curat, terase de bun simt pline de tineret si familii in acelasi timp, la care adaugam o ospitalitate considerabila a gazdelor. Am vazut si celebra plaja din Brela din care croatii au stiut sa faca un punct de maxima atractie turistica, ce sicera sa fiu, la noi ar fi trecut cu siguranta neobservat. Naturaletea te inconjoara din toate partile si asta face dintr-un golfulet o oaza de relaxare si placere de vara.
Despre ceea ce mi-a placut cel mai mult in drumetiile ce le-am facut, ramane sa povestim cand ajungem la Dubrovnik, un loc special ce imi va ramane ca o fierbinte amintire de concediu. In schimb, va spun ca ceea ce nu a reusit sa ma convinga pe mine a fost o masa cu fructe de mare pe care doar Cristi a reusit sa o aprecieze, la fel si un risotto cu sepie. Apreciez acum pestele de apa sarata, iubesc rodiile si m-am imprietenit cu smochinele proaspete, asta dupa ce am descoperit fructele in cauza in mai toate curtile ori parculetele din statiune. Dar sa nu mai plictisim lumea, una peste alta va recomand cu drag statiunile croate ca o minunata alternativa pentru o vara la mare mai deosebita, trecand peste cliseul verilor in Grecia. Despre Croatia, vom mai vorbi…
Riviera Makarska
Statiunea Makarska
Buna dimineata!...
Ceva bun pentru mine...
Ceva bun pentru altii...
Piata centrala
Smochine si rodii prin gradini...
Brela...
...si simbolul statiunii
Pentru curajosi
Papuci de vacanta :)
Cum smochinele se vindeau prin toata statiunea la punguta ori la kil de cate o batranica bronzata si simpatica, am decis ca o tarta specifica locului ar face mare cinste concediului nostru. Iata, deci, cam ce am folosit pentru o portie mare:
300 g unt rece
1/3 cana zahar
1 ou
2 ½ cani faina
200 ml smantana dulce pentru gatit
600 g smochine proaspete
2-3 linguri miere (de lavanda am folosit eu, din drumul spre Dubrovnik)
1. Trebuie musai untul sa fie de la frigider. La noi a ajuns sa fie folosit la temperatura camerei si de aici a mers cam greu toata treaba. Framantam un aluat din unt, zahar, faina, un nou si 1 lingura din smantana, dupa care il dam la rece minim o ora. Al nostru a stat cam o jumatate de ora si sincer m-am descurcat destul de greu la asezarea lui in tava.
2. Dupa ce a stat la frigider, intindem aluatul si il asezam in tava, il intepam cu furculita, il acoperim cu hartie de copt si boabe de fasole uscata sa nu creasca denivelat apoi il coacem in orb cam 20 de minute la 180 de grade.
3. Spalam si taiem in sferturi smochinele. Incalzim apoi smantana dulce sau frisca impreuna cu mierea, cat sa se dizolve aceasta din urma, apoi o turnam peste smochine si amestecam totul.
4. Scoatem tarta din cuptor si o acoperim cu umplutura de smochine si smantana, apoi o dam in continuare la cuptor, cam 45 de minute ori pana cand umplutura devine sticloasa si zeama sfaraie lipicios pe margini. Am apreciat tarta foarte mult rece, ori putin reincalzita a doua zi, la micul dejun, langa o ceasca de cafea, insa fierbinte a fost mai putin placuta. Cu toate astea o recomand, mai ales ca am promis o noua portie la urmatoarea transa de smochine proaspete ce vor veni pe rafturile din Kaufland (eu le-am gasit in august la vreo 18 lei/kg). Pana atunci, ma amagesc cu amintirea unui concediu fierbinte si planuri pentru un altul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu