sâmbătă, octombrie 08, 2011

Ketchup de casa - Episodul 2 in bucataria mamei mele

 
Daca la intrebarea primordiala legata de ou sau gaina raspunsul nu mi-e clar, cu siguranta bulionul a venit inaintea ketchup-ului. Spuneam ca de la bulion pornesc multe alte bunatati, si nu ma refer doar la un Bloody Mary, ci la o plaja culinara mult mai intinsa: ciorbe, sos de rosii pentru chiftelute, zacusca ori un minunat ketchup de casa, asta ca sa ajungem la esenta postarii de azi. Singurul neajuns al retetei noastre este cantitatea mica (5 borcane) si faptul ca se termina vazand cu ochii un borcan scos la sacrificiu. De la sandwichuri calde sau reci, la cartofi prajiti cu ochiuri, nu mai vezi decat borcanul care speri sa nu se mai termine niciodata…

Avem nevoie de:

2 kg gogosari
1 l bulion
6 linguri zahar
2 linguri sare
1 lingurita cimbru
1 lingurita rozmarin praf
1 lingurita oregano
1 lingurita maghiran
2 linguri mustar dulce

1. Se spala si curata de seminte gogosarii, apoi se dau prin masina de tocat.
2. Imediat dupa, ii punem la fiert cu bulionul trudit anterior, la foc iute, sa scada bine de tot.
3. Cand totul clocoteste, adaugam toate mirodeniile si mai lasam la fiert o jumatate de ora buna.
4. Cand a scazut suficient, lasam sosul sa se raceasca, dupa care il pasam cu ajutorul unui blender. Ca sa scoatem aerul din compozitie, mai lasam la fiert ketchupul cam 15 minute, timp in care incalzim borcanelele in cuptor. Din proportiile astea dupa cum spuneam obtinem 5 borcane, insa sunt aur curat! Mie imi amintesc nespus de mult de gustul copilariei cand supravietuiam  orelor de educatie fizica (de la ora 5 la 7 seara) numai la gandul ca acasa ma asteapta portia de cartofi inmuiata in sosul asta. Si cand imi amintesc cat de greu ajungea rozmarinul si punguta de oregano la noi in bucatarie in vremurile alea, imi vine sa spun “Va pup, tanti Eva!”

Sosul asta numai de oameni draguti imi aminteste si mai ales zilele astea, cand frigiderul nostru s-a mai imbogatit cu alte 2 retete de sos la borcanel, si inca doua de exceptie, pe care la anul ne vom vedea nevoiti sa le reproducem sub licenta Alexandra O. Multumim, Alexandra!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu