44. Branzoiacele Sandei Marin pentru Renata :)

Daca nu as fi pus cuptorul la 200 de grade Celsius si as fi avut curaj sa le coc la 180-190 timp de 35-40 minute, as fi zis ca branzoiacele astea sunt cel bun mic dejun din ultima vreme! Aromate, pufoase si cu o Camelia incantata de mirosul bucatariei mele si o dieta ruinata de partea ei  :) Nici nu vad cum ar fi putut rezista unor asemenea pachetele de placere dulce vanilata… Din astea a facut si tata intr-o iarna cred, si am ramas cu gandul la ele, asa ca de asta le-am ales pentru reteta de desert a Sandei Marin. Am modificat usor proportiile ca am avut 5 pofticiosi la masa, asa ca am obtinut 12 branzoiace nu tocmai mititele, ca nu am eu nici dexteritatea necesara si nu era nici momentul sa coc doua ture. Grija mare, cresc la cuptor si au nevoie de spatiu intre ele; eu am folosit cea mai mare tava, de asta au intrat intr-o tura toate.

Pt 12 branzoaice generoase:

Aluat:
500 gr faina alba
1 pachet drojdie uscata sau un cub proaspata
4 lingurite zahar
1 praf sare
180 gr unt moale
250 ml lapte caldut

Umplutura:
400-500 gr branza proaspata de vaci
2 oua intregi
3 pliculete zahar vanilat
Coaja rasa de la o lamaie
3-4 linguri zahar, sau mai putin daca nu le vreti dulci; gustati umplutura si puneti zaharul dupa gust
2 linguri faina

In plus:
1 ou pt uns branzoaicele
Zahar pudra vanilat pentru branzoaice mai cochete

1. Incepem cu aluatul: daca folosim drojdie uscata, o amestecam inainte cu faina si o lasam sa se activeze 15 minute. Daca nu, dizolvam drojdia proaspata in laptele caldut cu zaharul si sarea. Framantam bine un aluat elastic din faina, unt moale, drojdia si laptele, apoi il lasam sa creasca acoperit, la loc ferit, cam 1-2 ore, pana creste bine de tot.
2. Pregatim umplutura: frecam bine branzica cu ouale, zaharul, vanilia si coaja de lamaie, apoi adaugam faina si omogenizam compozitia.
3. Cand aluatul si-a dublat volumul, intindem o foaie nu prea subtire, sa avem branzoiace pofoase. Taiem patrate cu latura cam de 10 cm, apoi aseza cate o lingura buna de umplutura si impreunam deasupra colturile branzoiacei. Le prindeti cat de bine puteti.
4. Batem oul, apoi ungem viitorul mic dejun cu o pensula si dam tava la cuptor, 190 grade, 35-40 minute.
5. Cand s-au racit minunatiile, pudram desertul cu zahar vanilat si speram sa ramana si pentru micul dejun… daca nu, inseamna ca au fost mai bune decat ne asteptam! Te pup, Renata!

43. Varza a la Cluj – in stil Sanda Marin

 

Cine e Sanda Marin? O mare doamna, cum spuneam, a gastronomiei romanesti, a carei Carte de Bucate ramane una din cele mai iubite “manuale” de bun gust culinar, prezenta in bucatariile noastre de 75 de ani in coace. Cecilia Maria Zapan, alias Sanda Marin, si-a publicat prima colectie de retete in 1936. Insa ea nu a scris doar retete, fiind o veritabila Martha Stewart a vremurilor sale, cartea ei avand succes in primul rand prin sfaturile practice si meniurile construite cu foarte multa fantezie. De la ea am invatat cam ce e o “spata” sau un “rasol” ori cum verific de cata vreme zac ouale in raftul frigiderului. Editia integrala Humanitas a Cartii de bucate am primit-o anul acesta de la parintii mei si am fost cum nu se poate mai fericita sa am si eu o “Sanda Marin” a mea! Va recomand cartea fie ca sunteti experti in ale gatitului, fie ca nu ati mai gatit pe o “baie de apa” niciodata. Placerea de a gati alaturi de Sanda va fi grozava, in ambele cazuri!

Pentru felul principal am ales din cartea ei Varza clujasca sau a la Cluj, cum ii zicem mai des. Ea pregateste felul asta de mancare cu varza acra, insa eu tin minte ca are si variante cu varza dulce. Eu pe varianta asta am mers si a iesit o mancare de sa iti bati copiii de la ea! Cristi nu mananca niciodata sarmale dar zice ca asta e cea mai grozava varianta a verzei gatite cu carne tocata. Reteta poate fi imbunatatita cu orez fiert in multa apa si scurs bine, insa noi am mers de data asta pe varianta simpla. Il adaugati in strat peste carnea tocata, daca il vreti. La fel, smantana poate sa intre si ea in compozitie, la cuptor, insa noua ne place doar direct in farfurie. La treaba, deci!

Pt 6 portii mari:

1 varza alba mare
800-1000 g carne tocata de porc (pulpa)
2 cepe albe potrivite
600 ml bulion
Sare, piper
3 lingurite bune de cimbru uscat
1/2 cana apa, maxim 1 cana intreaga
Vreo 6 linguri bune de ulei
1 ceasca de orez, optional

1. Curatam varza si o tocam cat mai marunt. A noastra a fost cam in graba…
2. Tocam ceapa marunt si o punem la calit in 4 linguri de ulei, impreuna cu carnea tocata. Prajim totul bine, pana cand carnea isi schimba culoarea si se rumeneste numai putin. Saram, piperam si adaugam in final si cimbrul. Ca sa nu se prinda, mai punem si o jumatate de cana cu apa si mai lasam vreo 5 minute pe foc sosul.
3. Intr-o oala mare, unsa cu vreo 2-3 linguri de ulei, numai buna de pus la cuptor, incepem sa asezam straturi: 1 strat varza, sare si piper, un strat sos de carne (1 de orez fiert si scurs), iarasi varza si condimente, carne si in final un strat de varza plus sare si piper.
4. Turnam deaupra bulionul si putina apa, sau cam pana in 700 ml numai bulion.
5. Dam oala la cuptor fierbinte, cam 210-220 grade Celsius, cam 1 ora si jumatate, pana e facuta bine varza. Din cand in cand scuturati bine oala, sa nu se prinda mancarea, dar nu amestecati totusi.
6. La final puneti smantanica din belsug si luati cartea la mana pentru un desert din bucataria romananeasca si nu numai. Va fi chiar greu sa alegeti…

Gatim alaturi de trei doamne!

De cand cu toamna rece si umeda plus agitatia zilnica devenita obisnuinta la locul de munca, m-am gandit sa mai condimentam bloguletul cu ceva, asa, cat sa facem viata mai savuroasa si mai vesela: propun un nou concurs. De data asta nu mai punem la bataie bauturica, ci feluri de mancare, mai de pe la noi, mai de pe la altii. Partial ne mai incadram si in tematica blogului, intru cat o parte din retete sunt in stil romanesc, iar altele cu accent frantuzesc. 

Cand am prezentat checul Annei Olson, cel cu curmale, am spus ca e una dintre autoarele mele preferate in materie de arta culinara. Ce e foarte greu insa, e sa dai de cartile ei. La fel e si in cazul Laurei Calder, o femeie cu un spirit minunat, nu doar cu talent in ale “gatitului frantuzeste”. Cu ceva timp in urma am facut rost si de cartile lor, cele mai reprezentative pentru gusturile mele, asa ca mi-a venit si ideea: ce ar fi sa le comparam stilurile? Si ca sa plusez, aduc la masa o mare doamna a bucatariei romanesti – baza propriei mele bucatarii si stil de a gati. E vorba de Sanda Marin, ale carei mancaruri sunt dupa parerea mea, greu de intrecut, chiar si de catre cele doua grozave amice din raftul bufetului meu.

Am de gand sa gatesc cate doua retete din palmaresul fiecarei specialiste, o masa de baza plus cate un desert. Voi incerca sa aleg retete reprezentative pentru fiecare stil: evident fructe si legume din “Fresh”, ceva elegant si frantuzesc in stil "Laura" si ceva tipic romanesc din traditionala "Carte de bucate" a Sandei Marin. Lasam ca si data limita 14 noiembrie si inceputul Postului. Cu ce sa va ispitesc la vot :) ? Ma gandesc ca ar merge un desert cu arome de Craciun in stilul castigatoarei: Tort cu crema de castane (Sanda Marin), Tarta cu nuci (Laura Calder) sau Mini-cheesecakes cu lamaie si bezea (Anna Olson). Sunt foarte curioasa care va fi preferata voastra, asa ca de maine incepem cu doua retete Sanda Marin: Varza a la Cluj si Branzoiace!

Pe maine, deci!

Briose ciocolatii cu merisoare

 

Am pregatit bab-gulyas pentru prieteni, dar ce sens avea daca nu era pus pe masa la final si un desert! M-am tot gandit si consfatuit cu jumatatea, apoi am trecut la chestii mai drastice, ca de exemplu “sapatul” prin cutiile cu condimente de prin concedii sau adunate cu diverse ocazii si am ajuns la concluzia ca niste briose maronii cu ceva acrisor si glazura de zahar ar fi minunate! Am mai experimentat eu briose dar cred ca de data asta am nimerit o combinatie optima! Au fost pufoase, nu foarte dulci (la asta a compensat glazura) si cu o surpriza acrisoara in continut.

Din cantitatile astea obtineti, ca de obicei, 24 de briose, adica doua tavi:

1 pachet de unt – 200 gr
1 ¼ cani zahar alb
3 pliculete zahar vanilat
2 oua
2 ½ cani faina
5 linguri cacao
330 ml iaurt slab
1 plic praf de copt
100 gr merisoare / cranberries deshidratate (gasiti la Kaufflanduri)
1 pachet glazura de zahar cu aroma de punch de la Dr. Oetker

 

1. Pentru inceput, frecam bine de tot untul cu zaharul si vanilia.
2. Adaugam pe rand cate un ou si il incorporam bine, sa avem o crema pufoasa.
3. Amestecam faina cu praful de copt si cacaoa, apoi cernem 1/3 din cantitate peste unt. Il amestecam bine apoi adaugam ½ din iaurt.
4. Continuam cu 1/3 din faina, inca ½ din iaurt si terminam cu 1/3 de ingrediente uscate.
5. Incalzim cuptorul la 180-190 grade Celsius si asezam hartiute de briose in cupele tavii.
6. Pudram merisoarele cu putina faina, scuturam excesul si le adaugam in compozitia de briose.
7. Nu mai ramane decat sa portionam aluatul in forme si sa dam tava la cuptor pentru 35 de minute.
8. Cand toate briosele s-au racit, pregatim glazura Dr. Oetker cu 3-4 lingurite de apa rece, stropim briosele si le mai decoram cu ce apucam. Eu am folosit bobite de catina si jumatati de merisoare. Eu zic ca au fost delicioase! 

 

Avem insa de facut un comentariu legat de pachetul de Cranberries: in romaneste le-au tradus merioare, insa noi am fost de parere ca era vorba de “corne”, fructele acelea cu sambure mare si lunguiete (cel putin asa aratau), in nici un caz de merisoarele de padure, acele bobite mici si rosii asemanatoare cu afinele… am ramas usor nedumerita de traducerea folosita de producator… oricum… in briose au fost grozave, oricare din doua ar fi fost :).

 

42. Bab gulas sau gulas de porc cu fasole boabe

Ce ti-e o masa fara prieteni? Pentru asta sunt firmele de catering si masa intr-o bucatarie de firma, luata pe fuga. In ultima vreme am gasit ca e mai bine sa gatesti pentru mai multi si mancarea parca are alt gust daca la masa sunt cu totul vreo 6 prieteni flamanzi, si unde mai pui ca primesti si laude mai vesele si colorate decat ar merita o oala de gulas fierbinte! Mai sunt si alte avantaje: cu siguranta vei fi scutit de munca macar o zi din saptamana viitoare cand prietenii se vor intrece cu alte mese care mai de care mai gustoase si alte motive delicioase pentru cate o sticla de vin desfacuta sau pentru o bere spumoasa.

Am promis cuiva un gulas si am trecut la treaba! De data asta am incercat unul nu cu cartofi, ci un bab-gulas, adica unul cu fasole boabe, la concurs cu restaurantul acela minunat la care mancam de obicei la Vlaha. M-am sfatuit cu mama si am ajuns la concluzia urmatoare: gulasul de vita vine cu cartofi, iar cel de porc cu fasole. Asa ca, am trecut pe la nenea Florin din piata si am luat si un kilogram de pulpa de porc. Fasolea a fost una cat se poate de eco, din gradina lui Buni de la Rosiori, asa ca masa nu a putut fi decat un succes!

Pt 6-8 portii zdravene folosim:

1 kg carne de porc (pulpa)
500 gr fasole boabe
2 cepe
2 morcovi
1 patrunjel
½ telina mare
1 lingura cu varf de boia dulce sau iute, daca aveti curaj
Piper si sare, dupa voie
1 tub mic Crema Gulas
½ tub mare pasta de ardei
1 cescuta chimen
3 foi de dafin
Ulei pentru calit, nu prea mult

1. Pentru inceput, punem fasolea la fiert in multa apa. Evident, o scurgem dupa ce da un clocot si schimbam apa, apoi o lasam sa fiarba pana e moale.
2. Cat timp fierbe fasolea, spalam si uscam apoi carnea, o taiem cubulete mici, la fel si morcovii, patrunjelul, ceapa si telina. Punem toate astea la calit in putin ulei, pana cand toate bucatile de carne isi schimba culoarea si se rumenesc usor. Intre timp facem un ceai zdravan de chimen, cam 1.5 litri.
3. Cand carnea da semne ca s-a schimbat, adaugam boiaua, ceaiul de chimen si cremele de gulas si ardei. Saram acum si piperam dupa gust. Mai completam cu apa fierbinte, cam cat sa acoperim cu un deget carnea si legumele. Fierbem totul la foc potrivit, pana cand se fragezeste carnea.
4. Cand carnea e facuta, adaugam foile de dafin si le lasam cam 5 minute, cat sa elibereze aroma in mancare, apoi le scoatem. Dafinul schimba foarte mult aroma asemanatoare altfel cu cea a gulasului cu cartofi si  vita.
5. Scurgem fasolea, pastrand cam 2 cani de zeama, si o punem apoi peste gulasul nostru. Mai lasam sa fiarba cam 10 minute cat sa se combine gusturile, mai adaugand si sare daca mai trebuie. Daca sunteti curajosi si vreti un gulas iute, puteti pune putin Eros Pista sau orice pasta de ardei iute. Mancarea asta merge de minune cu ardei copti sau niste cornisoni in otet, dar cel mai bine se potriveste cu o mana buna de prieteni adunati in jurul mesei!

Ciorba de spanac cu aroma de toamna

 

De cand cu frigul asta si ploaia marunta si rece mi se pare ca cea mai buna e mancarea gatita, ciorba calda sau un gulas fierbinte. In piata mi-a facut cu ochiul o gramajoara frumoasa de spanac de toamna, verde si proaspat, asa ca am mai luat si niste usturoi si un lapte batut si am pornit spre casa. Cu ce sa scoti frigul din oase daca nu cu putin parfum de usturoi si aburi de ciorba proaspata? Mancarea asta mi-a placut mereu: e usor de facut, are savoare si e numai buna sa te incalzeasca. Ciorba de spanac, deci:

800 gr spanac
2 l apa
4 catei usturoi
Sare si piper dupa gust
2 linguri faina
1 lingurita boia
2 linguri ulei
1 lapte batut mare (330-450 ml)

1. Spalam, curatam de codite si rupem in bucati mari spanacul.
2. Cand apa cu sare clocoteste, adaugam spanacul si cateii de usturoi pisati.
3. Cat timp spanacul fierbe, pregatim un rantas: prajim cateva secunde faina si boiaua in lingurile de ulei, si stingem rapid cu 1 cana de apa rece. Frecam totul cu un tel, sa nu ramana cocoloase si ii dam drumul peste ciorba.
4. Spanacul deja fiind fiert, mai piperam putin ciorba, dupa care adaugam laptele batut si gata, putem stige focul. O mancare simpla, rapida si numai buna pentru toamna ce s-a instalat si in orasul nostru…

Tarta cu branza dulce

Saptamana trecuta am decis sa fac schimbari pentru doua-trei colege, sa le mai schimb jobul, transformandu-le in testere… de dulciuri. Noroc ca sunt fete intelegatoare si au inaintat  de bunavoie la sacrificiu. Am testat rabdarea lor cu o tarta cu branza dulce (nu chiar cheese cake…) insa eu zic ca am avut succes. Din cate am vazut nu au stat feliile mult pe masa asa ca postam descoperirea! Nu ia mult timp sa pregatiti o bunatate de desert, nu prea dulce si eu zic ca a fost si un mic dejun grozav, pe post de branzoaica de dimineata, langa o cafea cu scortisoara, asta daca tot vine si frigul…

Cam de asta aveti nevoie:

Blat:
½ pachet unt
1 ½ cana faina
1 zahar vanilat
2 linguri zahar
½ cub drojdie proaspata
100 ml lapte caldut + un praf sare si unul de zahar

Umplutura:
500 gr branza de vaci
250 gr ricotta
2 oua
4 linguri zahar
2 pliculete zahar vanilat
3 linguri mandarinetto (lichior de mandarine)
Coaja rasa de la 1 limeta
1 lingurita praf de coaja de portocala (de pe la magazine naturiste) http://www.greencuisine.co.uk/product_info.php?product_id=208&category_id=12
2 linguri gris
Pentru prezentare, 1 lingura de zahar praf si un plic de zahar vanilat

1. Dizolvam pentru inceput drojdia in laptele caldut cu un praf de zahar si unul de sare.
2. Framantam bine un aluat din faina, unt moale, drojdie si zahar, apoi il lasam cam o jumatate de ora sa creasca acoperit intr-un loc caldut, fara curenti de aer. Intre timp pregatim umplutura.
3. Frecam bine de tot cele doua tipuri de branza cu zaharul si galbenusurile, pana obtinem o crema. Daca e prea seaca branza de vaca (ceea ce nu ar fi dragut), o pasam cu un blender, sa o facem mai cremoasa.
4. Adaugam restul de arome: coaja de limeta, praful de portocale si lichiorul (pe asta puteti sa il inlocuiti cu suc de portocala sau coaja rasa), grisul, apoi la final albusele batute spuma.
5. Intindem aluatul si tapetam o forma de tarta cu el,  ridicand si o bordura pentru umplutura.
6. Intindem si nivelam frumos umplutura de branza, apoi dam totul la cuptorul preincalzit la 180-190 grade Celsius cam 35-40 de minute.
7. Cand s-a racit, pudram tarta cu zahar praf cu aroma de vanilie, apoi ne plangem ca nu ne mai ajunge tarta!...