Ce m-a atras la reteta asta a fost pe langa noutatea parfumului de sofran din bucataria mea, modul in care aceasta prajitura e servita in Rusia cu ocazia Pastelui. Am gasit mai multe moduri de a pregati aluatul, dar ce a fost comun in final pentru toate retetele, a fost felul interesant de a pune pe masa bunatatea pascala: Kulich-ul de coace mai mult ca o paine, dar in niste tavi speciale, asemanatoare cutiilor de cafea, foarte inalte. Se feliaza apoi pe orizontala, mai apoi e taiat in cruce pe verticala, iar feliile se ung cu o crema de branza speciala, Paskha.
http://www.pravmir.com/article_178.html
Noi ne-am vazut nevoitit sa renuntam la crema, in detrimentul unui gem bun si a unei cesti de cafea cu lapte la micul dejun, in dimineata Invierii. Recomand sincer prajitura asta nu doar la zile mari. Merge oricand in weekend, cand aveti timp de copt. Va parfuma bucataria iar cafea din dimineata urmatoare se va bucura de o noua prietena pe farfurioara vecina.
Din nou, reteta este o medie a metodelor ce le gasiti pe Internet. Cea de pe site-ul pe care l-am adaugat a fost imbogatita la noi cu fructe uscate si bucati de migdale, iar deasupra a fost garnisita cu o glazura tipica folosita de unele rusoaice pentru kulich-ul lor.
Am folosit asa:
500 g faina
4 oua
150 g unt moale
1 pachet drojdie uscata
200 g zahar
1 cana lapte caldut
100 g migdale
Curmale tocate, caise uscat tocate, migdale tocate
2 linguri rom
Un varf de cutit sofran, musai
Esenta de vanilie
Un praf de sare
Pentru glazura si decor:
2 cani zahar praf
4 linguri apa rece
1-2 lingurite zeama de lamaie
Migdale si fructe uscate
1. Pentru inceput, am pus la dospit 200 g faina amestecata cu pliculetul de drojdie uscata si cana de lapte caldut. Pasta asta am lasat-o sa faca bule la caldura intr-un bol mare, trecand la treaba serioasa cu ea in momentul in care a inceput sa se lase usor.
2. Am tocat fructele uscate. Din migdalele decojite am tocat doar o mana, restul le-am macinat ca si nuca, fin. Fructele tocate si migdalele le-am pudrat apoi cu o lingura de faina.
3. Intr-un paharel, amestecam romul cu sofranul si il lasam apoi sa se dizolve cat mai bine. Va da o culoare minunata prajiturii.
4. Am frecat galbenusele cu 150 g zahar, am adaugat apoi romul strecurat si vanilia, iar la urma albusurile batute spuma cu un praf de sare si 50 g zahar.
5. Frecam bine de tot untul inmuiat.
6. Cand pasta a crescut si s-a “spart”, adaugam incet amestecul de oua, apoi untul si incet restul de vreo 300 grame de faina si migdalele macinate. Aluatul nu trebuie sa fie tare sau tipic pentru unul cu drojdie. E o varianta in care nu trebuie framantat. La final adaugam fructele tocate si amestecate cu migdale tocate si faina. Le incorporam bine, apoi le asezam intr-o tava rotunda de tort, tapetata cu hartie de copt (decupati un disc pentru fundul tavii si tapetati cu o bucatat inalta marginile; aluatul va creste si va fi inalt) . Lasam apoi aluatul sa lucreze cam 45 de minute, acoretit cu un servet si la loc calduros, fara curenti de aer.
http://www.pravmir.com/article_178.html
Noi ne-am vazut nevoitit sa renuntam la crema, in detrimentul unui gem bun si a unei cesti de cafea cu lapte la micul dejun, in dimineata Invierii. Recomand sincer prajitura asta nu doar la zile mari. Merge oricand in weekend, cand aveti timp de copt. Va parfuma bucataria iar cafea din dimineata urmatoare se va bucura de o noua prietena pe farfurioara vecina.
Din nou, reteta este o medie a metodelor ce le gasiti pe Internet. Cea de pe site-ul pe care l-am adaugat a fost imbogatita la noi cu fructe uscate si bucati de migdale, iar deasupra a fost garnisita cu o glazura tipica folosita de unele rusoaice pentru kulich-ul lor.
Am folosit asa:
500 g faina
4 oua
150 g unt moale
1 pachet drojdie uscata
200 g zahar
1 cana lapte caldut
100 g migdale
Curmale tocate, caise uscat tocate, migdale tocate
2 linguri rom
Un varf de cutit sofran, musai
Esenta de vanilie
Un praf de sare
Pentru glazura si decor:
2 cani zahar praf
4 linguri apa rece
1-2 lingurite zeama de lamaie
Migdale si fructe uscate
1. Pentru inceput, am pus la dospit 200 g faina amestecata cu pliculetul de drojdie uscata si cana de lapte caldut. Pasta asta am lasat-o sa faca bule la caldura intr-un bol mare, trecand la treaba serioasa cu ea in momentul in care a inceput sa se lase usor.
2. Am tocat fructele uscate. Din migdalele decojite am tocat doar o mana, restul le-am macinat ca si nuca, fin. Fructele tocate si migdalele le-am pudrat apoi cu o lingura de faina.
3. Intr-un paharel, amestecam romul cu sofranul si il lasam apoi sa se dizolve cat mai bine. Va da o culoare minunata prajiturii.
4. Am frecat galbenusele cu 150 g zahar, am adaugat apoi romul strecurat si vanilia, iar la urma albusurile batute spuma cu un praf de sare si 50 g zahar.
5. Frecam bine de tot untul inmuiat.
6. Cand pasta a crescut si s-a “spart”, adaugam incet amestecul de oua, apoi untul si incet restul de vreo 300 grame de faina si migdalele macinate. Aluatul nu trebuie sa fie tare sau tipic pentru unul cu drojdie. E o varianta in care nu trebuie framantat. La final adaugam fructele tocate si amestecate cu migdale tocate si faina. Le incorporam bine, apoi le asezam intr-o tava rotunda de tort, tapetata cu hartie de copt (decupati un disc pentru fundul tavii si tapetati cu o bucatat inalta marginile; aluatul va creste si va fi inalt) . Lasam apoi aluatul sa lucreze cam 45 de minute, acoretit cu un servet si la loc calduros, fara curenti de aer.
7. Dam la cuptor tava, dupa ce l-am preincalzit la 175-180 grade Celsius cam 1 ora si jumatate. Dupa vreo 15 minute asezam deasupra un disc decupat din hartie de copt, pentru a nu se arde prajitura deasupra.
8. Verificam cu o frigaruie de lemn sau chibrit lung daca s-a facut prajitura. Cand betisorul de lemn iese curat, prajitura e gata. O scoatem din tava abia cand s-a racit complet.
9. Cand Kulich-ul nostru e rece, pregatim glazura din ingredientele simple, apoi o rasturnam peste prajitura in asa fel incat sa se scurga usor si pe margini. Nu trebuie sa fie foarte moale. Deasupra o decoram imediat cu migdale decojite si eventual fructe uscate. Greselile care pot sa apara sunt frica de a nu avea un aluat moale. Dar asta e ideea prajiturii. Trebuie sa iasa un cozonac asemanator cu panetonele, pufos, usor umed. Eu mi-am facut prea multe griji si am mai pus vreo 2 linguri de faina. In concluzie mi-a iesit mai sec, dar a fost foarte aromat, nu prea dulce si deci combinatia cu glazura de zahar praf a fost bine venita. Serviti-l in felii mai mici. Prea mult, va ramane in farfurie, datorita faptului ca pe la noi lumea nu e familiarizata cu gustul sofranului, care la inceput poate parea prea puternic. Cu toate astea, va asigur ca am primit OK-ul prietenilor, iar un baietel a cerut si pentru acasa. Asta spune deci multe despre Kulichul asta. Ce aroma!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu