sâmbătă, iunie 04, 2011

Pupos rantotta sau un soi de frittata cu cartofi

 
 
Zilele trecute am primit in caminul nostru 3 noi ajutoare in bucatarie: o lavanda, o lamaita si un rozmarin. Familia noastra de ierburi aromate a crescut in consecinta la 5, insa ghivecele mele de suflet sunt cimbrisorul si chivele pe care le-am crescut inca de cand erau niste bobite mici in palma mea. Cu toate astea deja le iubesc la fel de mult pe toate si in consecinta (ciudat mod de a o arata), am inceput sa iau foarfeca si sa trec la lucru. Va recomand cu caldura sa luati astfel de plante. Nu trebuie sa le tineti in bucatarii, se descurca minunat si in balcoane. Puteti condimenta orice, de la niste banali cartofi prajiti la sosuri de spaghetti, sosuri cu carne, ciorbe (aici ma refer la dafinul proaspat), salate proaspete de legume sau fructe (ma refer la menta sau lamaite in cazul fructelor, mai ales al capsunilor). Nu va recomand in schimb fertilizarea lor. E drept ca vor fi mai frumoase, mai viguroase (recomand atunci ingrasamant universal pentru plante sau ingrasamant pentru plante verzi, nu din cel pentru plante cu flori, atentie mare la alegerea lui). Eu zic ca daca tot le cresteti “home made”, mai bine fara, ca doar le cresteti pentru a ajunge in farfurii si nu pentru estetica lor. Oricum sunt dragute si mai pipernicite. Ele sunt pentru a decora in realitate mancaruri, nu jardiniere.
 


Sa trecem la arome compuse. Am gatit ceea ce la mine in familie se cheama pupos rantotta, adica o omleta intoarsa, pufoasa (pupos =  cocosata), nu chiar frittata, in schimb avand ingrediente extra, o includem in familia aste de “omlete”. Am trecut denumirea de frittata in titlu ca sa fie mai usor de identificat continutul publicatiei. Frittata italieneasca are ceva diferente de baza: e mult mai pufoasa (ouale se bat indelung), are mai mult aer incorporat, se coace strict sub capac in general 15 minute fix, iar multe din componentele in plus se amesteca direct in maglavaisul de omleta. In plus, ingredientul cel mai des intalnit este dovlecelul. O frittata adevarata vom face si noi, poate chiar cu dovlecei, asta cand vom ajunge din nou la capitolul Italia. Pana atunci, facem una mai de-a casei, consistenta, ungureasca dar condimentata cu ierburi proaspete in stil italian.

Ingrediente pentru o tigaie mare (saturam cam 2-3 oameni dintr-una)

5 cartofi mici sau medii, in functie de tigaie
4 oua
3 fire ceapa verde
½ ardei gras rosu
Sare, piper
Ulei pt prajit cartofii
1 ramurica rozmarin
6 frunze lavanda
Un praf menta (din asta nu am la ghiveci, dar caut!)
Putin cimbrisor proaspat (evident ca puteti folosi si ierburi uscate, ca doar nici noi nu am avut mereu la ghiveci)

1.  Curatam cartofii, ii taiem rondele, apoi in jumatati de rondele :D. Ideee e sa nu fie ca si pentru pai. Trebuie sa se aseze plat in tigaie. Ii punem la prajit in ulei suficient, pana se rumenesc.
2. Intre timp, curatam si tocam ceapa, ardeiul gras si verdeata, daca o avem proaspata.
3. Batem ouale cu sare, piper si incorporam verdeata. Exact ca pentru o papara. Daca vreti sa fie aluatul asta mai consistent, puteti adauga si incorpora cu un tel 2 linguri de faina. Asa fac in mod obisnuit. E mai usor de intors omleta asa. De data asta am uitat, dupa cum se vede si in poza, dar nu e tragedie.
4. Cand s-au prajit cartofii, luam tigaia de pe foc si cu o lingura indepartam surplusul de ulei. Trebuie sa ramana cam 1 lingura in tigaie. Ii saram putin.
5. Readucem tigaia pe foc, adaugand ceapa si ardeiul. Le mai intoarcem cam un minut in tigaie, le aranjam cat mai aplatizate, apoi adaugam ouale cu verdeata. Punem capacul si asteptam sa se umfle putin. Prajim totul acum la foc minim, pana se fac ouale. Daca aveti curaj, o intoarceti sa se faca bine si partea de sus. Sa nu va asteptati sa ramana intreaga decat dupa ceva exercitiu  :).Oricum, gustul e minunat: ardei, plante aromate, ce poate fi mai frumos! O masa copioasa si plina de parfum! Daca o savurati in gradina sau balcon, va fi cu atat mai buna!
 
 Inainte de oua
 
Dupa oua

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu