72. Castraveti “kovaszos” style

Dupa doua luni de tacere, somn mult, ganduri si schimbari si nici urma de Vulturari prin bucatarie, ne-am gandit ca ar fi vremea sa mai scriem si noi ceva pe aici, asa de dragul pozelor facute acu’ vreo doua luni. Din  lipsa de inspiratie culinara, nu aducem azi decat o reteta rudimentara, barbara vis-à-vis de niste bieti castraveciori pusi la sacrificiu.

Castravetii astia covasiti (a.k.a “dospiti” in ungureste, de la kovaszos) sunt printre muraturile mele preferate. Nu stiu in ce masura vor mai fi de acum zile prea insorite, insa metoda de a-i mura rapid, in vreo 48 de ore, poate fi adaptata la o bucatarie calduroasa, cu un coptor langa care se gateste des (sper mai des decat langa al nostru, in ultimele luni). Singurul lucru ce solicita musai atentia voastra va fi cantitatea de sare pentru saramura. Nici prea, prea, nici foarte, foarte, si nici ochiometricul nu e cel mai bun prieten aici. Asa ca, in eventualitatea in care vreti sa incercati niste castraveciori murati mai altfel, rapid si fara sa apelati la proviziile din camara, pregatite pentru zile cu ninsoare, va recomand cu mare drag castravetii mamei mele, castravetii covasiti.

Pentru un borcan de muratura, din acela de vreo 3 litri umplut cu castraveciori (cam 1-1.5 kg), nu neaparat cei mai mici (merg si cei mai marisori, nu-i bai), va mai trebuie cam asa:

1/3 legatura cimbru si marar uscat de la piata

2 linguri rase de sare la 2 litri si 700 ml de apa rece

1 felie groasa de paine de o zi

1. Spalam bine castraveciorii si ii stivuim frumos in borcanul al carui fund e captusit bine cu cimbru si marar uscat. Ii stivuim abia dupa ce i-am crestat adanc la capete, in doua, sau in patru, ca sa se poata patrunde.

2. Pregatim saramura, dizolvand bine sarea in apa rece. Trebuie sa o puteti gusta lejer, sa nu o simtiti prea sarata, ca nu e bine. Daca la 2.5 litri de apa vi se pare mult sa puneti 2 linguri de sare, mai puteti pune 1 cana de apa. Umplem apoi borcanul cu zeama sarata.

3. Deasupra, asezam frumos in apa, direct pe ultimul strat de castraveti, felia de paine serios taiata. Nu mai trebuie acum decat punem o farfurioara peste borcan si sa asteptam. Ideal ar fi sa fie luna august, cu mult soare pe balcon si noi sa scuturam usor borcanul de vreo doua-trei ori pe zi. Musai insa e sa fie caldura mare, nu insolatie. Asa ca, undeva pe un dulap inalt in bucatarie, castraveciorii astia ar putea sa devina minunati, gata sa asorteze o friptura de purcel ori niste pulpe rumenite in cuptor. Mie mi-a placut tare mult reteta mamei mele, de asta o postez azi, cam tarziu avand in vedere ploaia rece de azi-noapte din orasul meu, insa mai bine azi, decat niciodata…

Si daca tot mai avem pe cineva inscris, ii uram bun venit si ii pregatim si o bauturica, probata azi doar de jumatatea masculina a familiei :). Pe mai tarziu!