miercuri, iulie 17, 2013

75. Compot norvegian de rubarba


Era cazul sa vedem ce se mai savureaza prin Europa noastra, asa ca am hotarat sa pun pe masa ceva comun Norvegiei si copilariei mele: rubarba. Cand eram mica, Buni avea in fata geamului o tufa bogata din planta asta si duminica, in sezonul ei, abia asteptam o tava de prajitura acrisoara cu revent. Se zice ca la vremea asta, in colturile racoroase ale caselor norvegiene creste de minune rubarbara, deserturile norvegiene variind considerabil, de la compoturi si prajituri, pana la jeleuri elaborate. Acum o gasiti la noi prin piete, ce-i drept mai rar, romanii nefiind mari consumatori, si prin Kauflanduri. Nu stiu daca e chiar corecta informatia mea, dar am auzit ca in Cluj ar fi adusa din Campia Turzii, deci va recomand cu mare drag sa incercati o bunatate acrisoara de vara, mai cu seama ca am folosi un produs local.

Am primit 3 tulpini de rubarba de la tata o data cu o jumatate generoasa de tava de chec, asa ca m-am gandit sa studiez un pic listuta pregatita pentru blog. Asa am ajuns la compotul cu mare traditie in Norvegia. E usor diferit de cel pe care il faceam noi. Checul cu rubarba e si el la mare cautare in tarile nordice, e unul simplu cu unt la baza, asemanator cu cel facut de tata. Ma gandesc sa mai incerc pe viitor jeleul, nu de alta dar retetele pe care le-am gasit pareau delicioase.

Compot am pregatit cam 6 portii din:

3 tulpini revent
4 cani apa
¾ cana zahar plus vreo 2 linguri (gustati cel mai bine inainte)
2 linguri amidon

1. Spalam bine rubarba, ii taiem capetele, apoi o taiem bucatele de vreo 2 cm.
2. Punem 3 cani de apa la fiert cu zaharul, sa facem un sirop. Cand clocoteste, adaugam reventul. Nu trebuie sa fiarba mai mult de 3-4 minute.
3. Dizolvam amidonul intr-o cana de apa rece, apoi il adaugam in compot. Amestecand, mai lasam sa fiarba vreo 2-3 minute, apoi lasam compotul sa se raceasca. E un desert racoritor, mai ales datorita reventului foarte acrisor. O lingura de frisca il face si mai cremos. Noua ne-a placut grozav de mult aroma asta, mai ales la gandul racoroasei Norvegii… revenim…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu