Watermelon Martini - de bun venit, Carmen!

Daca tot am deschis moda aprecierii inscrierilor cu cate un cocktail nou in listuta de bauturi, am decis ieri seara sa ne rasfatam in cinstea noii cititoare declarate cu o bunatate de zile mari! Racoroasa si euforica, bautura e un Martini clasic, cu usoara bataie de cap la curatarea pepenelui insa cu multe satisfactii dupa. Daca e luat pepenele direct din frigider nu mai necesita nici gheata, ci numai fantezie la ornat, lucru ce noi l-am cam ratat din graba indusa de pofta de a savura cat mai rapid bunatatea din pahare. Watermelon Martini, deci!

Pt 2-3 pahare:

300 ml suc de pepene rosu, obtinut cam dintr-o felie generoasa

100 ml Vodka

zeama de la 1/2 limeta

1/2 limeta pentru ornat

1/2 lingura zahar brun

1. Curatam pepenele de samburi, apoi il transformam in suc cu ajutorul unui blender.

2. Adaugam vodka, zeama de limeta si zaharul brun, amestecam bine sa dizolvam tot, apoi distribuim bautura in pahare de Martini, ornate cu felii de limete, ca doar avem nevoie de un verde crud, asa, ca un compliment adus aromei din pahar!

Sandwich rustic

Ma gandeam zilele trecute la metode de a salva doua chifle luate de ceva vreme si refuzate sistematic in favoarea unor farfurii de ciorba sau mai apoi din vina complotului unor vinete proaspat coapte in cuptor. Numai la o combinatie imi statea gandul: chifle vechi, ulei de masline, branza si grill… in final am ajuns din nou sclava cuptorului pentru cateva seri la rand, de parca in familia asta blogul striga “duty” numai pentru unii… Combinatia a prins la publicul meu numeros, respectiv colegul de apartament, de minune! Noroc cu ploile din ultima vreme si racoarea de seara, ca altfel nu ma vad bine de cand se cumpara regulat chiflele astea albe si patratoase de la brutaria noastra preferata, Panemar.

Sandwichurile astea sunt o masa copioasa, delicioase langa un film bun de seara, si dau aroma bucatariei de vara. Nu aveti nevoie decat de chifle sau paine veche si una-alta, mai toate prezente prin frigiderele gurmande.

Pt doi:

2 chifle simple
2 linguri ulei de masline
100 g branaza de burduf
4 felii de sunca
4 felii branza topita
Ierburi de Provence, cam 1 lingurita
Crema de hrean
Rosii la nevoie

1. Metoda e cea mai simpla: taiem chiflele in doua si stropim partea alba a jumatatilor cu cate ½ lingura de ulei de masline si aruncam peste ele un praf de ierburi de Provence. Dam drumul la grilul cuptorului si punem feliile la prajit maxim 5 minute, pana se rumenesc, cam la 220 grade Celsius.
2. Scoatem chiflele aburinde si le ungem bine cu branza de burduf, mai ales pe partile mai uscate.
3. Adaugam apoi pasta de hrean, cam cat putem suporta…

4. Punem peste crema de branza cate o felie de branzica topita, apoi una de sunca si garnisim in final cu rosii proaspete! Deja stiu ce mancam diseara… Again!

Legume cu iz asiatic

 

Azi va dam o idee de mancare in stil asiatic, pe baza de legume, evident asezate frumos pe un munte de orez, asta pentru ca Europa a cam fugit de mine zilele astea. Pana mai fierbe si o ciorbita deasa de legume, profit si eu pentru a mai da in vileag una-alta de prin bucataria noastra. Nu de alta, dar acum sunt la dovlecei tineri pe piata, intr-o veselie, cel putin pe la noi prin Cluj. Am preparat o masa usoara, aromata de numai, cu parfum de tari straine pe care o recomand oricarui amator de curry. Nu am folosit alte sosuri de cat cel cu aroma in discutie. Mai punem noi sos de soia cand ne chinuie talentul in bucatarie, dar asta mie mi se pare ca merge mai bine la preparate cu carne, asa ca de data aceasta l-am lasat la o parte. Am mancat doi din felul asta si ne-am declarat foarte multumiti, mai ales ca al meu coleg de apartament e cu totul impotriva dovleceilor in mod obisnuit. O punguta de orez ajunge numai bine pentru doua portii, asa ca, va invit sa gatiti si voi, acum ca proportiile sunt pregatite!

Ingrediente pentru doi, deci:

1 ceapa mare
1 morcov
1 dovlecel
1 zucchini
1 conserva rosii cubulete Cirio
Sare, piper

2 lingurite zahar
3 linguri sos curry de la Kuner (sau 2 lingurite praf)
1 punguta orez (125 g) Riso Scotti
2 linguri ulei de masline

1. Pentru inceput, punem la fiert in multa apa cu sare, o punguta de orez. Eu cel putin asa stiu ca nu ratez o cina cu un orez lipicios. Dupa 15-16 minute de fiert, scurgem punguta si o lasam sa se racoreasca, abia apoi o desfacem pentru a portiona orezul in farfurii.
2. Curatam legumele si le spalam bine. Ceapa o taiem Julien, la fel si morcovul, in fasiute subtiri, si le punem la prajit in uleiul de masline, cat sa se inmoaie ceapa. Cand e gata ceapa, presaram zaharul in tigaie si mai lasam cam un minut legumele pe foc.
3. Cand ceapa e caramelizata, adaugam dovleceii taiati rondele (jumatati), si lasam totul pe foc 3-4 minute, sa ii avem crocanti, apoi adaugam rapid conserva de rosii. Lasam sa dea totul un clocot, adaugam sare si piper dupa gust, pasta de curry si cam atat… lasam sa mai dea un clocot sa se intrepatrunda aromele, apoi servim sosul fierbinte peste orezul fiert simplu din bolurile pregatite. Gata cina! Colorata, parfumata si mai ales un deliciu pentru amatorii genului!

Cupa de foi de placinta cu budinca si strugurasi

 

Asta a fost o inspiratie de moment: adica un pachet de foi de placinta Linco aflat in congelator de o vesnicie ce striga in gura mare “Foloseste-ma!!!” si un castron de strugurasi ramasi si ei, asemeni visinelor, in urma procesului de congelare, traditie anuala aici pe Vlaicu. Am mai cotrobait in cutiuta cu condimente si prafuri luate de prin concedii si am decis! Budinca cu aroma de Punch, strugurasi si foi de placinta, orice ar fi, asta in schimbul unei excursii ratate in urma cu o zi.

De ce platesc in felul asta? Pentru ca ieri am pornit, in ciuda codului galben ce anunta descarcari electrice si grindina in mai toata tara, spre una din cele mai frumoase biserici fortificate din Transilvania, cea la de Biertan. Evident ca nici pana la Medias nu am reusit sa ajungem, opriti fiind de cortina de apa si bucatile de gheata abatute asupra parbrizului nostru. Am facut cale intoarsa, cu promisiunea de a reveni in zona in vara asta, macar pentru o fotografie daca nu pentru o zi intreaga, nu de alta dar satele sasesti sunt slabiciunea mea. In directia opusa, spre Sibiu, va recomand cu caldura satul meu de suflet, Sibielul. Oameni dintr-o bucata, un muzeu splendid de icoane pe sticla adunate cu multa truda, privelisti de poveste si o istorie cum rar mai gasesti pe la noi!

http://www.biserici-fortificate.com/locations/biertan___birthaelm/4/

http://www.sibiel.net/Home_RO.html

Pana data viitoare, cand vremea va fi mai prietenoasa cu noi, ramanem la cupele noastre de foi de placinta. Sunt dragute si deja ma gandesc cu ce o sa le umplu data viitoare! Astept sugestii!

Ingrediente pentru 8 tartine:

½ pachet foi de placinte de la Linco
O ceasca ulei
1 pachet Dr. Oetker Pudding Punch (sau capsuni)
500 ml lapte
4 linguri zahar
250 g strugurasi
1 plic glazura Tort-Gelee Transparent Dr. Oetker
Alte 2 linguri de zahar
250 ml apa rece

1. Avem nevoi doar de o jumatate de pachet de foi. Daca faceti 16 tartine, veti avea nevoie de 2 pachete de budinca si 1 litru lapte, evident mai multe fructe dar va ajunge un plic de glazura de gelatina.
2. Intindem pachetul de foi (sunt 14-16 la numar foile astea), dupa ce l-am decongelat la temperatura camerei, si taiem cercuri mai mari decat formele de tartine, asta pentru ca materialul sa ne ajunga sa realizam gulerul prajiturii. Incepem procedeul, care contrar asteptarilor merge destul de rapid: cu o pensula ungem formele de tartine, apoi asezam un disc de foaie de placinta, il ungem foarte putin cu ulei, apoi asezam urmatorul disc, si repetam operatiunea cu un total de 6 discuri decupate / 1 forma de tartina. O ungem si pe ultima cu putin ulei, apoi intepam fundul formei cu o furculita, sa nu se umfle si sa ne trezim cu cupa crapata. Dam astfel aranjate formele la cuptorul preincalzit, 10 minute la 180 grade Celsius. Se rumenesc rapid. Le scoatem cu multa grija, abia cand s-au racit.
3. Pregatim budinca cu aroma de Punch, folosid un plic de praf Pudding, 4 linguri zahar si 500 ml lapte rece. O fierbem pana se ingroasa, conform instructiunilor de pe ambalajul pudincii, apoi, amestecand in continuu o racim cat de cat, sa putem umple tartinele. Nu folosim budinca nici fierbinte, nici prea racita, caz in care s-ar intari deja.
4. Umplem cupele cu cate 2 linguri de pudinca.
5. Spalam fructele si le scugem bine de apa, apoi le distribuim peste cupele cu budinca.
6. Pregatim rapid glazura dintr-un plic de tort Gelee transparent, 2 linguri de zahar si 1 cana apa rece, tinant amestecul pe flacara mica 1 minut, amestecand continuu. Il luam de pe foc si cu o ligura distribuim glazura peste fructe, rapid, sa nu se inchege, cam 2-3 linguri / tartina. Aranjam tartinele pe un platou, apoi impresionam invitatii (daca avem)!

35. Supa de visine din Danemarca, compotel in realitate!

 

Despre supa asta nu pot sa spun decat ca mai de graba vorbim despre un compot de visine cu smantana dulce, sau eventual frisca. A fost o ciudatenie de supica. Merge si calda si rece, e mai buna decat ma asteptam si foarte diferita de supa de fructe ungureasca pe care o stiam eu. Aceea aduce mai mult cu o supa decat cu un desert sau compot, e cu smantana acra si galbenus de ou si asta face diferenta. Despre danezi stim ca ei gatesc foarte mult supa de fructe, de la visine si cirese proaspete sau fructe de padure la caise uscate si mai ales prune. Noi mergem pe varianta de sezon de la noi, mai ales ca am avut visine proaspete ramase de la portiile de congelator pentru vremurile racoroase. Va recomand sa incercati supa in varianta daneza ca si desert sau motiv de hidratare, in nici un caz ca si o supa Felul I. Pentru asta, vom gati candva varianta ungureasca a bunicii mele, asta pentru amatorii de supe fructate.

4 portii:

300-400 g visine
1.2 litri apa
1 lingura zeama de lamaie
½ lingurita scortisoara
½ cana zahar alb
200 ml smatana dulce pentru gatit
2 linguri amidon

1. Spalam si “dezosam” visinele, apoi punem apa la fiert, cam un litru.
2. Cand apa fierbe, punem visinele, zeama de lamaie, zaharul si scortisoara si le lasam sa fiarba, cam 5 minute, pana se inmoaie putin visinele.
3. Amestecam lingurile de amidon cu apa, cam o cana sa dizolvam bine praful, apoi il punem in oala sa fiarba cateva minute, pana se leaga usor supa.
4. Intr-un castron, amestecam smantana cu un polonic de supa, sa o dizolvam, apoi stingem focul si adaugam continutul castronului peste supa noastra roz. Grija mare sa nu se taie smantana! Rezultatul? O supica dulce-acrisoara de vara, un mod placut de hidratare pentru serile caniculare din ultima vreme si banuiala ca danezii astia sunt mari amatori de dulciuri…

Conopida cu maioneza, si multe rosii langa ea

 

Ce mai gatim in spiritul verii? Ce mai ungem pe paine de dimineata in weekend sau cand avem mare nevoie de o gustare? Pai ceva care sa completeze un platou de cruditati, rosii, castraveti sau ardei proaspeti si crocanti, si anume o bunatate de conopida cu maioneza, asta pana apar vinetele noastre, cand bucatariile se vor umple de fum si cuptoarele vor trebui curatate de prajeli. Conopida cu maioneza mi se pare varianta usoara si mai putin obositoare a vinetelor noastre. O gatesc atat cu ceapa, cat si cu usturoi, in functie de inspiratia de moment si dotarea din camara. Pentru un castron zdravan avem nevoie de urmatoarele:

1 conopida mica
1 galbenus
2 lingurite de mustar
150-200 ml ulei pentru maioneza
½ ceapa rosie, ca e mai vesela decat cea alba
1 lingurita sare
Piper mozaic

1. Spalam bine conopida, o portionam in buchetele si o punem la oparit cateva minute bune, in apa cu sare. O lasam la fiert pana se inmoaie, ca sa o putem apoi pasa cu o furculita. Facem chestia asta dupa ce am scurs-o bine de apa si dupa ce s-a racit ca lumea, caci altfel riscam sa taiem maioneza.
2. Pregatim maioneza, daca tot am vorbit de ea, amestecand cu grija si rabdare galbenusul cu mustar si incet si portionat uleiul, pana cand obtinem o catitate ochiometric la jumatatea cantitatii de conopida pasate.
3. Curatam si tocam o jumatate de ceapa. O punem peste conopida fiarta si maruntita, adaugam maioneza, sarea si piperul, si daca avem chef un catel de usturoi tocat marunt de tot. Pe o felie de paine proaspata si langa niste rosii zemoase va fi cu siguranta de neuitat!

Ciuperci cu branza la cuptor

Ei bine asta e modul meu preferat de  a gati ciuperci! Le burdusesc bine cu branza de tot soiul, o mana buna de patrunjel, apoi le perpelesc la grill si le privesc apoi cum se termina rapid de pe platoul de aperitive la zile de nastere si petreceri sarate cu mancarica.

Nu iau mult din timpul nostru pretios si pe deasupra sunt bune atat calde, langa o mana de cartofi prajiti sau paine proaspata, cat si reci, ca si aperitiv, dupa cum spuneam. De ce avem nevoie?

1 kg ciuperci marisoare
200 g branza de burduf
50-100 g cas sau 50-70 g feta (mai putina, ca e mai sarata)
1 legatura patrunjel verde
Parmezan ras, cat e nevoie

1. Curatam ciupercutele de pielite si picioruse. Nu ma intrebati de ce fac asta. Poate din cauza unui proiect din studentie in care puneam pe picioare o productie intreaga, iar procesul nu e tocmai unul salubru.
2. Spalam bine ciupercile in apa rece, apoi le scurgem pe prosoape de hartie.
3. Frecam bine branza de burduf cu cascavalul razalit marunt si patrunjelul tocat. Incepem apoi, cat mai rapid, sa umplem ciupercutele.
4. Asezam ciupercile pe gratarul cuptorului pe care l-am unit cu o tava pentru a scurge zeama din ciupercute. Incalzim cuptorul la grill, 250 grade Celsius. Presaram fiecare ciupercuta cu parmezan ras, si dam tava la cuptor, 13-15 minute, mai sus de mijlocul cuptorului. Cand sunt rumene, le scoatem, apoi le devoram rapid, sa nu ramana niciuna! Daca le serviti cu smantana vor fi o bomba calorica, dar una care merita sacrificiul! :)