Am ramas in urma cu cele 121 de retete, asa ca azi am dat iar o fuga pana in Italy pentru o portie din cele mai bune paste pe care le-am mancat eu vreodata. Am asezonat apoi cina cu un desert de prin partea locului pe care il vom prezenta mai in colo. Am gatit deci o masa tipic italiana: paste sub forma de cannelloni pe care le-am umplut cu spanac si evident, la desert, un tiramisu simplu si rapid. Pentru desert am concurenta serioasa (o anume mamica pentru o anume zi din an!) dar ne-am straduit sa il aducem in farfurioarele noastre pastrand principiile originalului. Atat deocamdata despre desert, sa trecem la lucruri serioase!
Cannelloni umplute cu spanac am avut pentru prima data intr-un vas de lut, sub forma de gratin, pe malul lacului Garda intr-o minunata statiune, unde inca banuim ca am fost serviti de o conationala Cristina cu sortulet alb impecabil, cu un accent ciudat in italiana si un zambet simpatic, asa, ca pentru ai ei. Mancarea mi-am fost adusa cu fast chiar de bucatar cu instructiunile de rigoare privind atentia la vasul fierbinte, si poate chiar asta a facut sa ma indragostesc pe loc de bucataria italiana (sau sa fi fost bucatarul, din nou?...:))
Mancarea merge surprinzator de rapid, desi prima data cand am facut-o m-a apucat groaza in fata tuburilor goale si descurajante, dar cu pofta nu te pui, ca sa nu mai zic de nostalgia aromei de concediu pe malul lacului. Chiar daca va parea ca veti pierde vreun ceas din viata umpland tuburile tari de paste, va spun de pe acum, nu e deloc asa. Merge chiar rapid treaba si pe cand sa va trageti sufletul veti vedea ca tava voastra mare de Jena s-a umplut deja.
In ceea ce priveste cantitatile, de data asta eu le-am gresit si am ramas cu ceva tuburi goale si aruncate, in schimb pentru blog am facut calculele pt cantitatea optima necesara umplerii celei mai mari tavi de sticla termorezistenta. Asa ca nu va uitati la tava mea, ci la cantitatile scrise, asta daca vreti sa serviti cam 6 persoane as spune eu. Data trecuta asa am facut. In plus, in feul asta veti folosi toate tuburile care sunt in mod standard, din cate am vazut eu, intr-un pachet de 250 g. Prima data am folosit paste Barilla aduse – normal – din concediu. Isi merita banii. In schimb nu pot sa spun ca cele de la noi, Panzani, m-ar fi dezamagit. Totusi, daca veti gasi primele in comertul nostru, nu ezitati si optati pt acelea. Sa nu mai lungim vorba!
Ingrediente (6 portii):
Cannelloni umplute cu spanac am avut pentru prima data intr-un vas de lut, sub forma de gratin, pe malul lacului Garda intr-o minunata statiune, unde inca banuim ca am fost serviti de o conationala Cristina cu sortulet alb impecabil, cu un accent ciudat in italiana si un zambet simpatic, asa, ca pentru ai ei. Mancarea mi-am fost adusa cu fast chiar de bucatar cu instructiunile de rigoare privind atentia la vasul fierbinte, si poate chiar asta a facut sa ma indragostesc pe loc de bucataria italiana (sau sa fi fost bucatarul, din nou?...:))
Mancarea merge surprinzator de rapid, desi prima data cand am facut-o m-a apucat groaza in fata tuburilor goale si descurajante, dar cu pofta nu te pui, ca sa nu mai zic de nostalgia aromei de concediu pe malul lacului. Chiar daca va parea ca veti pierde vreun ceas din viata umpland tuburile tari de paste, va spun de pe acum, nu e deloc asa. Merge chiar rapid treaba si pe cand sa va trageti sufletul veti vedea ca tava voastra mare de Jena s-a umplut deja.
In ceea ce priveste cantitatile, de data asta eu le-am gresit si am ramas cu ceva tuburi goale si aruncate, in schimb pentru blog am facut calculele pt cantitatea optima necesara umplerii celei mai mari tavi de sticla termorezistenta. Asa ca nu va uitati la tava mea, ci la cantitatile scrise, asta daca vreti sa serviti cam 6 persoane as spune eu. Data trecuta asa am facut. In plus, in feul asta veti folosi toate tuburile care sunt in mod standard, din cate am vazut eu, intr-un pachet de 250 g. Prima data am folosit paste Barilla aduse – normal – din concediu. Isi merita banii. In schimb nu pot sa spun ca cele de la noi, Panzani, m-ar fi dezamagit. Totusi, daca veti gasi primele in comertul nostru, nu ezitati si optati pt acelea. Sa nu mai lungim vorba!
Ingrediente (6 portii):
1 pachet Cannelloni 250 g
500 g spanac tocat congelat
350 g ricotta sau urda
2 cepe medii
4 catei usturoi
500 ml bulion sau rosii pasate
150 ml apa
Piper, sare dupa gust
1 lingura ierburi de Provence
3 lingurite zahar
2 linguri ulei de masline
Unt pentru uns tava
Parmezan ras
1. Tocam cat mai marunt posibil cepele si le calim in uleiul de masline pana se inmoaie.
2. Cand ceapa s-a inmuiat punem spanacul peste, asa congelat cum e. Se desface el pana la urma. Tot acum pisam usturoiul si il adaugam. Punem si piper si calim pana se dezgheata tot spanacul si mai dispare din apa de pe el. Cand consideram ca a pierdut suficient din apa il luam de pe foc.
3. Adaugam apoi ricotta sau urda, ca e sincer acelasi lucru. Poate urda mi s-a parut foarte putin sarata iar ricotta mai cremoasa, insa ca si gust si textura e aceeasi treaba. Amestecam totul bine si acum saram pasta dupa gust. Nu punem inainte sare din cauza branzei.
4. Ungem o tava cu unt si incingem cuptorul la 170 grade Celsius.
5. Incepem sa ne jucam cu tubuletele. Le umplem cu pasta de spanac si le asezam frumos, pe doua randuri in tava unsa cu unt.
2. Cand ceapa s-a inmuiat punem spanacul peste, asa congelat cum e. Se desface el pana la urma. Tot acum pisam usturoiul si il adaugam. Punem si piper si calim pana se dezgheata tot spanacul si mai dispare din apa de pe el. Cand consideram ca a pierdut suficient din apa il luam de pe foc.
3. Adaugam apoi ricotta sau urda, ca e sincer acelasi lucru. Poate urda mi s-a parut foarte putin sarata iar ricotta mai cremoasa, insa ca si gust si textura e aceeasi treaba. Amestecam totul bine si acum saram pasta dupa gust. Nu punem inainte sare din cauza branzei.
4. Ungem o tava cu unt si incingem cuptorul la 170 grade Celsius.
5. Incepem sa ne jucam cu tubuletele. Le umplem cu pasta de spanac si le asezam frumos, pe doua randuri in tava unsa cu unt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu