vineri, noiembrie 04, 2011

45. Friptura “au poivre” a la Laura Calder


Am descoperit in Laura Calder o autoare minunata, in care ironia spiritului si bunul gust culinar se imbina in cel mai atragator mod posibil. Din “French Food at Home” ai de invatat nu doar cum sa gatesti, ci mai ales cum sa regasesti placerea in ceea ce faci vis a vis de bucatarie. Asa cum spune ea, “mancarea frantuzeasca este, mai mult ca orice, o stare de spirit” si are perfecta dreptate! Inseamna sa-ti pese de prospetimea si calitatea ingredientelor pe care le folosesti, inseamna desfatare in bucatarie si o dulce alunecare in viata sociala si senzualitatea unei mese de zi cu zi. Conteaza mai alesc cu ce, si nu neaparat unde gatesti, atata timp cat o faci cu drag si pentru a te simti bine. Cam asta e Laura Calder, iar pentru masa gatita dupa retetele ei are azi votul meu!

Friptura cu sos de piper e pur si simplu o minunatie! E pentru prima data cand rezultatul muncii mele m-a facut sa simt ca am in farfurie ceva iesit din mainile unui bucatar adevarat! Trebuie musai sa incercati sosul asta de piper! Nu cred ca am fost vreodata mai mandra de mancarea mea, nici chiar cand gulasul a fost la fel de bun ca al bunicii mele! E un sos cremos, “sofisticat” fiind un cuvant definitoriu pentru felul asta de mancare! Daca estetic pare o farfurie ciudata, papilele gustative vor avea clar o alta parere! Si daca a fost Cristi cel care a laudat sosul asta, atunci clar nu mai e nevoie sa o fac eu, atat timp cat in el am cel mai aprig critic al meu. Merci, Laura!

Pentru 3 portii pline re rafinament culinar avem nevoie de:

6 felii cotlet fara os
6 linguri unt topit
1 catel usturoi
2 linguri ulei de masline
1 lingura piper boabe verde
1 lingura piper boabe negru
Sare pentru gratare
1 ceasca ceai negru
½ cana supa de pui (1 cub pui la ½ litru apa)
¼ cana cognac (vinars Alexandrion e numai bun)
200 ml smantana dulce pt gatit (la Dorna)
1 lingurita faina si putina apa pt consistenta sosului

1. Trebuie sa ne punem pe treaba din timp: punem la inmuiat piperul boabe intr-o ceasca de ceai negru timp de cateva ore bune: de dimineata daca faceti asta numai bine, pana la amiaz. Cand ne apucam de prajit carnea, scurgem piperul si il sfaramam cu o lingura de lemn sau sucitor. Nu il vrem praf. Nu va faceti griji, daca e bine inmuiat nu e nici iute, si nici nu trebuie sa va faceti probleme in privinta duritatii piperului. Ceaiul face minuni si asta a fost o surpriza pentru noi.
2. Spalam bine carnea, o stergem si mai bine de apa, o batem eventual putin dupa care o condimentam cu sare. Pe ambele parti o frecam inainte cu un catel de usturoi taiat in doua, pentru o aroma mai buna. Trecem apoi la imbracatul feliilor, la fel, pe ambele parti cu piper zdrobit. Presam bine piperul cu mainile, sa adere la carnita.
3. Punem la topit intr-o cratita untul, il spumuim, si pastram partea limpede. In asta vom praji carnea, dupa ce am adaugat si uleiul de masline, sa nu ardem totusi untul. Prajim carnea in piper pe ambele parti, cat de tare ne place. Mie imi place gratarul mai patruns…
4. Folosim o tigaie de care nu avem mila, nu de alta dar vom flamba sosul. Dupa ce am scos carnea, punem in tigaie supa de pui, frecand bine sa pastram tot ce s-a prajit mai bun in cratita. Lasam sa fiarba bine, pana scade putin zeama.
5. Acum vine partea mai complicata: adaugam cognacul, lasam sa dea un clocot si cu un chibrit flambam sosul. Grija mare, nu scuturati tigaia si e bine sa aiba marginile mai ridicate. Daca va speriati nu e bai, luati cu grija cratita de pe foc si asteptati sa dispara flacarile. Alcoolul se va consuma rapid, la fel ca si spaima noastra a celor care flambeaza pentru prima data :).
6. Cand flacara s-a stins, adaugam smantana si fierbem inca putin, pana cand sosul scade si capata consistenta. Puteti fenta si adauga o lingurita de faina amestecata in putina apa, pentru consistenta. Mai fierbeti vreo doua minute si gata! Turnati sosul peste gratarele in piper si savurati o masa de care cu siguranta veti fi mandri. Eu am fost, peste masura! Eroul meu a fost Cristi, care trebuie sa recunosc mi-a fost alaturi si la bine, si la flambat. Si daca mai puneti pe masa si desertul urmator, Franta e la picioarele voastre!

Un comentariu: