Pere umplute la cuptor in stil Anna Olson

 

Reteta asta e un desert grozav, dar numai daca aveti rabdare sa se raceasca. Bucataria va mirosi a scortisoara si va va introduce in atmosfera sarbatorilor ce se apropie, mai ca veti cere si un vin fiert langa. Mie mi-au placut mai mult perele astea a doua zi, incalzite doar putin la microunde. Sunt o gustare delicioasa, desi unora dintre invitati li s-a parut umplutura usor seaca. A doua zi, cand untul s-a impregnat mai bine, au fost mult mai bune. Oricum, eu ma declar o fana a perelor Anna Olson si abia astept sa mai incerc si alte retete “Fresh”.

Pt 6 pere potrivite:

1 cana fulgi de ovaz
1/3 cana zahar brun
¼ cana migdale tocate
1/2 lingurita scortisoara
½ cana unt topit
Stafide, daca mai doriti
Miere pentru stropit perele la sfarsit
Eu am plusat cu 12 linguri de sirop de artar, si am avut dreptate sa o fac


1. Amestecam intr-un bol fulgii de ovaz cu zaharul, migdalele tocate, scortisoara, si eventual stafidele.
2. Topim untul.
3. Taiem pe lungime pere in doua, fara sa le curatam de coaja. Secretul e sa nu fie pere nici prea coapte, nici prea verzi. Daca nu sunt coapte deloc, se fac in prea mult timp, daca sunt din contra, prea coapte, vor deveni piure in cuptor. Dupa ce le-am taiat, le scobim semintele, sa avem loc de umplutura.
4. Fiecare jumatate de para o ungem cu unt topit.
5. Restul de unt topit il punem peste amestecul de fulgi de ovaz, amestecam bine, apoi cu o lingurita umplem perele. Le asezam pe o hartie de copt, dupa care le dam la cuptorul infierbantat la 190 de grade Celsius timp de 25-35 de minute, in functie de pere. Sa nu fie prea moi.
6. In ultimele 5 minute le-am stropit pe fiecare cu o lingura de sirop de artar si au fost minunate! Cand sunt gata, inainte de servire, stropiti-le cu putina miere, asa, cat sa capete luciu. Daca va plac chestiile proaspete si de sezon, asta va fi desertul penru voi!

Si cu asta, am cam incheiat pauza de la cele 121 de retete europene si speram sa mai avem ceva voturi pentru autoarele mele preferate. Nu de alta, dar mai e in joc un desert :). Va sarut!

Oua Benedict cu crema de rosii pe wafe cu ceapa verde – Anna Olson

 

Anna Olson spune despre sine ca este un bucatar motivat de anotimpuri. Din acest motiv, in “Fresh with Anna Olson” gasim bunatati de sezon, ordonate frumos pe cele patru anotimpuri, cu ce au fiecare dintre ele mai bun. Cu ajutorul acestei carti ne putem regasi fiecare identitatea culinara, unica, asemeni personalitatii noastre. Putem invata sa recunoastem ce ni se potriveste mai bine, ne putem defini gustul culinar si descoperi multitudinea de aroma ce ne inconjoara zi de zi, in ordinea pe care natura a vrut sa ni le lase. Putem spune ca e o continua incurajare pentru un sanatos “hai sa mergem la piata!” si pentru folosirea produselor locale.

Esenta e sa ne obisnuim sa savuram fiecare moment al anului, sa ne bucuram de toate aromele de sezon. Tocmai de asta am ales de la Anna 2 retete de toamna, calde si gustoase, numai bune pentru vremea racoroasa, cu ingrediente ce stau pe mai toate rafturile aprozarelor.

Ouale Benedict pe care le voi prezenta cu waffels si sos de rosii proaspete sunt o pofta cu care am ramas inca de cand le-am vazut in emisiunea Annei si mi-am promis ca atunci cand voi avea cartea ei, daca vor aparea si pe hartie, sa le incerc negresit. E nevoie de ceva indemanare dar nu trebuie sa fii expert ca sa ai parte de un mic dejun copios si elegant, macar asa, de weekend.  In privinta wafelor (la noi au iesit niste pancakes pufoase), am avut parte de ceva treaba: cum nu am avut aparat de facut astfel de wafe pufoase, ne-am gandit noi sa incercam un sandwich maker in schimb. A mers pana la un punct: rezultatul a fost super aratos, auriu, pufos, insa necopt in interior nici dupa 12 minute, limita de timp de la care riscam sa avem wafe brune, si nu auriu-aramii. Asa ca nu va recomandam sa folositi aparatul asta (nu degaja temperatura necesara pt a le coace in interior) ci mai de graba o tigaie. Noi am folosit-o pe Grilla de la Ikea, unsa cu foarte putin ulei, nu de alta dar si recomandarea autoarei ne-a indrumat in directia asta.

Despre sos, pot sa zic ca e minunat! “Fresh”, gustos, simpatic, clar un “dip” potrivit pentru aproape orice. Nu mi-a venit sa cred ca mi-a reusit si ca arata in felul asta: un sos pufos, aproape ca o maioneza light, pe care cu siguranta il voi folosi la petreceri si alte mese elegante.

Pentru 2 flamanzi la un mic dejun:

Waffels cu ceapa verde (cam 6 bucati)

1 cana faina alba
1 lingura faina de malai
1 lingurita praf de copt
½ lingurita bicarbonat de sodiu
1 ou
2 iaurturi mici (a cate 140 grame)
¼ cana ulei sau unt topit
3 fire ceapa verde rondele
½ lingurita sare

Oua Benedict (rascoapte)
 

3 litri apa
2 linguri otet
4 oua
4 felii de kaiser sau sunca prajita

Sos de rosii proaspete

10 bucati rosii Cherry (ies cam 200 ml suc in blender)
¼ cana ulei de seminte de struguri, pentru gust neutru
Sare dupa gust

1. Incepem cu wafele: amestecam ingredientele uscate si separat, cele umede. Turnam apoi oul batut cu iaurt si ulei peste amestul de faina, amestecand cu telul, sa nu ramana cocolase. Ultimele sunt rondelele de ceapa verde pe care le amestecam in aluat.
2. Coacem clatite pufoase din cate 1/3 cana aluat. Le rumenim frumos pe ambele fete, apoi le tinem in cuptor la 125 de grade, cat sa le mentinem caldute pana la festinul de dimineata.
3. Prajim felii de sunca sau kaiser, tot pe tigaia grill, cat de tare ne place, pastrand apoi feliile caldute sub o folie de aluminiu.
4. Intre timp, pregatim sosul de rosii: taiem rosiile in doua, apoi le punem in blender, pana cand sunt complet tocate. Incet de tot, turnam uleiul de seminte de struguri, mixand in continuare cu blenderul.
5. Pana cand punem apa cu otet la fiert pentru oua, strecuram sosul de rosii printr-o sita fina. Va fi grozav! Nu mai are nevoie decat de putina sare si eventual, daca va place, putin piper.
6. Pentru oua, lasam sa fiarba la foc mic apa cu otetul, amestecam cu o lingura sa avem un mic vartej in oala, apoi pe marginea lui dam drumul oului dintr-o ceasca. Il fierbem doar vreo 3 minute apoi il scurgem cu o paleta.
7. Asamblam micul dejun: pe o farfurie intinsa asezam mai intai wafele, peste ele odihnim kaiserul prajit, in varf asezam ouale Benedict si in final stropim totul din belsug cu sosul de tomate proaspete. Abia va mai avea loc o cafea dupa, insa energia pentru shoppingul de weekend e nemasurata! In plus, Anna sigur a castigat cateva voturi bune cu reteta asta!

Crema de ciocolata alba – desert Laura Calder

 

Mai simplu, mai delicat si mai gustos de atat nu se poate! Mi-a luat vreo 15 minute sa pregatesc 4 cupe de placere fina si sincer ma gandesc cat de buna ar fi crema asta intr-un tort cu blat vanilat. Desertul asta e tipic pentru Laura Calder, o gurmanda nepasatoare in ceea ce priveste felul trei: pentru ea nu trebuie sa fie decat ceva simplu, concret, rapid si care sa nu puna in con de umbra adevaratul fel de mancare servit in timpul unei cine alaturi de prieteni. Asa ca mie mi s-a parut reprezentativa crema asta pentru stilul ei si sper sa va placa si voua, asa ca mai astept voturi!

Pentru 4 portii:

120 g ciocolata alba Poiana (1 1/3 tabla). Puteti folosi ciocolata cu lapte sau amaruie, rezultatul va fi tot un deliciu.
60 ml frisca lichida
250 g mascarpone
2 lingurite de triplu sec (lichior de portocale sau esenta de vanilie, daca vreti sa mergeti pe aroma asta)
Coaja de portocale pentru o nota mai vesela

1. Puneti pe aburi o craticioara in care sa topiti ciocolata in frisca lichida. Cratita cu apa nu trebuie sa clocoteasca, doar sa fie apa foarte fierbinte.
2. Dupa ce ati dizolvat ciocolata, si ati luat vasul de pe cratita cu apa fierbinte, incorporati cu telul crema de mascarpone, pana cand dispar cocoloasele.
3. Cu o lingura, incorporati incet lichiorul, sa nu se taie crema. Turnati crema densa in cupe si razaliti coaja de portocale pentru aspect sau ce va mai trece voua prin minte. Dati totul la frigider timp de vreo 2 ore. Va fi o diferenta uriasa intre crema proaspata si cea racita. Daca vreti sa o folositi intr-un tort sunt convinsa ca va fi o crema minunata! Bon apetit, de asta data, dupa cum ar zice Laura!

45. Friptura “au poivre” a la Laura Calder

Am descoperit in Laura Calder o autoare minunata, in care ironia spiritului si bunul gust culinar se imbina in cel mai atragator mod posibil. Din “French Food at Home” ai de invatat nu doar cum sa gatesti, ci mai ales cum sa regasesti placerea in ceea ce faci vis a vis de bucatarie. Asa cum spune ea, “mancarea frantuzeasca este, mai mult ca orice, o stare de spirit” si are perfecta dreptate! Inseamna sa-ti pese de prospetimea si calitatea ingredientelor pe care le folosesti, inseamna desfatare in bucatarie si o dulce alunecare in viata sociala si senzualitatea unei mese de zi cu zi. Conteaza mai alesc cu ce, si nu neaparat unde gatesti, atata timp cat o faci cu drag si pentru a te simti bine. Cam asta e Laura Calder, iar pentru masa gatita dupa retetele ei are azi votul meu!

Friptura cu sos de piper e pur si simplu o minunatie! E pentru prima data cand rezultatul muncii mele m-a facut sa simt ca am in farfurie ceva iesit din mainile unui bucatar adevarat! Trebuie musai sa incercati sosul asta de piper! Nu cred ca am fost vreodata mai mandra de mancarea mea, nici chiar cand gulasul a fost la fel de bun ca al bunicii mele! E un sos cremos, “sofisticat” fiind un cuvant definitoriu pentru felul asta de mancare! Daca estetic pare o farfurie ciudata, papilele gustative vor avea clar o alta parere! Si daca a fost Cristi cel care a laudat sosul asta, atunci clar nu mai e nevoie sa o fac eu, atat timp cat in el am cel mai aprig critic al meu. Merci, Laura!

Pentru 3 portii pline re rafinament culinar avem nevoie de:

6 felii cotlet fara os
6 linguri unt topit
1 catel usturoi
2 linguri ulei de masline
1 lingura piper boabe verde
1 lingura piper boabe negru
Sare pentru gratare
1 ceasca ceai negru
½ cana supa de pui (1 cub pui la ½ litru apa)
¼ cana cognac (vinars Alexandrion e numai bun)
200 ml smantana dulce pt gatit (la Dorna)
1 lingurita faina si putina apa pt consistenta sosului

1. Trebuie sa ne punem pe treaba din timp: punem la inmuiat piperul boabe intr-o ceasca de ceai negru timp de cateva ore bune: de dimineata daca faceti asta numai bine, pana la amiaz. Cand ne apucam de prajit carnea, scurgem piperul si il sfaramam cu o lingura de lemn sau sucitor. Nu il vrem praf. Nu va faceti griji, daca e bine inmuiat nu e nici iute, si nici nu trebuie sa va faceti probleme in privinta duritatii piperului. Ceaiul face minuni si asta a fost o surpriza pentru noi.
2. Spalam bine carnea, o stergem si mai bine de apa, o batem eventual putin dupa care o condimentam cu sare. Pe ambele parti o frecam inainte cu un catel de usturoi taiat in doua, pentru o aroma mai buna. Trecem apoi la imbracatul feliilor, la fel, pe ambele parti cu piper zdrobit. Presam bine piperul cu mainile, sa adere la carnita.
3. Punem la topit intr-o cratita untul, il spumuim, si pastram partea limpede. In asta vom praji carnea, dupa ce am adaugat si uleiul de masline, sa nu ardem totusi untul. Prajim carnea in piper pe ambele parti, cat de tare ne place. Mie imi place gratarul mai patruns…
4. Folosim o tigaie de care nu avem mila, nu de alta dar vom flamba sosul. Dupa ce am scos carnea, punem in tigaie supa de pui, frecand bine sa pastram tot ce s-a prajit mai bun in cratita. Lasam sa fiarba bine, pana scade putin zeama.
5. Acum vine partea mai complicata: adaugam cognacul, lasam sa dea un clocot si cu un chibrit flambam sosul. Grija mare, nu scuturati tigaia si e bine sa aiba marginile mai ridicate. Daca va speriati nu e bai, luati cu grija cratita de pe foc si asteptati sa dispara flacarile. Alcoolul se va consuma rapid, la fel ca si spaima noastra a celor care flambeaza pentru prima data :).
6. Cand flacara s-a stins, adaugam smantana si fierbem inca putin, pana cand sosul scade si capata consistenta. Puteti fenta si adauga o lingurita de faina amestecata in putina apa, pentru consistenta. Mai fierbeti vreo doua minute si gata! Turnati sosul peste gratarele in piper si savurati o masa de care cu siguranta veti fi mandri. Eu am fost, peste masura! Eroul meu a fost Cristi, care trebuie sa recunosc mi-a fost alaturi si la bine, si la flambat. Si daca mai puneti pe masa si desertul urmator, Franta e la picioarele voastre!

44. Branzoiacele Sandei Marin pentru Renata :)

Daca nu as fi pus cuptorul la 200 de grade Celsius si as fi avut curaj sa le coc la 180-190 timp de 35-40 minute, as fi zis ca branzoiacele astea sunt cel bun mic dejun din ultima vreme! Aromate, pufoase si cu o Camelia incantata de mirosul bucatariei mele si o dieta ruinata de partea ei  :) Nici nu vad cum ar fi putut rezista unor asemenea pachetele de placere dulce vanilata… Din astea a facut si tata intr-o iarna cred, si am ramas cu gandul la ele, asa ca de asta le-am ales pentru reteta de desert a Sandei Marin. Am modificat usor proportiile ca am avut 5 pofticiosi la masa, asa ca am obtinut 12 branzoiace nu tocmai mititele, ca nu am eu nici dexteritatea necesara si nu era nici momentul sa coc doua ture. Grija mare, cresc la cuptor si au nevoie de spatiu intre ele; eu am folosit cea mai mare tava, de asta au intrat intr-o tura toate.

Pt 12 branzoaice generoase:

Aluat:
500 gr faina alba
1 pachet drojdie uscata sau un cub proaspata
4 lingurite zahar
1 praf sare
180 gr unt moale
250 ml lapte caldut

Umplutura:
400-500 gr branza proaspata de vaci
2 oua intregi
3 pliculete zahar vanilat
Coaja rasa de la o lamaie
3-4 linguri zahar, sau mai putin daca nu le vreti dulci; gustati umplutura si puneti zaharul dupa gust
2 linguri faina

In plus:
1 ou pt uns branzoaicele
Zahar pudra vanilat pentru branzoaice mai cochete

1. Incepem cu aluatul: daca folosim drojdie uscata, o amestecam inainte cu faina si o lasam sa se activeze 15 minute. Daca nu, dizolvam drojdia proaspata in laptele caldut cu zaharul si sarea. Framantam bine un aluat elastic din faina, unt moale, drojdia si laptele, apoi il lasam sa creasca acoperit, la loc ferit, cam 1-2 ore, pana creste bine de tot.
2. Pregatim umplutura: frecam bine branzica cu ouale, zaharul, vanilia si coaja de lamaie, apoi adaugam faina si omogenizam compozitia.
3. Cand aluatul si-a dublat volumul, intindem o foaie nu prea subtire, sa avem branzoiace pofoase. Taiem patrate cu latura cam de 10 cm, apoi aseza cate o lingura buna de umplutura si impreunam deasupra colturile branzoiacei. Le prindeti cat de bine puteti.
4. Batem oul, apoi ungem viitorul mic dejun cu o pensula si dam tava la cuptor, 190 grade, 35-40 minute.
5. Cand s-au racit minunatiile, pudram desertul cu zahar vanilat si speram sa ramana si pentru micul dejun… daca nu, inseamna ca au fost mai bune decat ne asteptam! Te pup, Renata!

43. Varza a la Cluj – in stil Sanda Marin

 

Cine e Sanda Marin? O mare doamna, cum spuneam, a gastronomiei romanesti, a carei Carte de Bucate ramane una din cele mai iubite “manuale” de bun gust culinar, prezenta in bucatariile noastre de 75 de ani in coace. Cecilia Maria Zapan, alias Sanda Marin, si-a publicat prima colectie de retete in 1936. Insa ea nu a scris doar retete, fiind o veritabila Martha Stewart a vremurilor sale, cartea ei avand succes in primul rand prin sfaturile practice si meniurile construite cu foarte multa fantezie. De la ea am invatat cam ce e o “spata” sau un “rasol” ori cum verific de cata vreme zac ouale in raftul frigiderului. Editia integrala Humanitas a Cartii de bucate am primit-o anul acesta de la parintii mei si am fost cum nu se poate mai fericita sa am si eu o “Sanda Marin” a mea! Va recomand cartea fie ca sunteti experti in ale gatitului, fie ca nu ati mai gatit pe o “baie de apa” niciodata. Placerea de a gati alaturi de Sanda va fi grozava, in ambele cazuri!

Pentru felul principal am ales din cartea ei Varza clujasca sau a la Cluj, cum ii zicem mai des. Ea pregateste felul asta de mancare cu varza acra, insa eu tin minte ca are si variante cu varza dulce. Eu pe varianta asta am mers si a iesit o mancare de sa iti bati copiii de la ea! Cristi nu mananca niciodata sarmale dar zice ca asta e cea mai grozava varianta a verzei gatite cu carne tocata. Reteta poate fi imbunatatita cu orez fiert in multa apa si scurs bine, insa noi am mers de data asta pe varianta simpla. Il adaugati in strat peste carnea tocata, daca il vreti. La fel, smantana poate sa intre si ea in compozitie, la cuptor, insa noua ne place doar direct in farfurie. La treaba, deci!

Pt 6 portii mari:

1 varza alba mare
800-1000 g carne tocata de porc (pulpa)
2 cepe albe potrivite
600 ml bulion
Sare, piper
3 lingurite bune de cimbru uscat
1/2 cana apa, maxim 1 cana intreaga
Vreo 6 linguri bune de ulei
1 ceasca de orez, optional

1. Curatam varza si o tocam cat mai marunt. A noastra a fost cam in graba…
2. Tocam ceapa marunt si o punem la calit in 4 linguri de ulei, impreuna cu carnea tocata. Prajim totul bine, pana cand carnea isi schimba culoarea si se rumeneste numai putin. Saram, piperam si adaugam in final si cimbrul. Ca sa nu se prinda, mai punem si o jumatate de cana cu apa si mai lasam vreo 5 minute pe foc sosul.
3. Intr-o oala mare, unsa cu vreo 2-3 linguri de ulei, numai buna de pus la cuptor, incepem sa asezam straturi: 1 strat varza, sare si piper, un strat sos de carne (1 de orez fiert si scurs), iarasi varza si condimente, carne si in final un strat de varza plus sare si piper.
4. Turnam deaupra bulionul si putina apa, sau cam pana in 700 ml numai bulion.
5. Dam oala la cuptor fierbinte, cam 210-220 grade Celsius, cam 1 ora si jumatate, pana e facuta bine varza. Din cand in cand scuturati bine oala, sa nu se prinda mancarea, dar nu amestecati totusi.
6. La final puneti smantanica din belsug si luati cartea la mana pentru un desert din bucataria romananeasca si nu numai. Va fi chiar greu sa alegeti…

Gatim alaturi de trei doamne!

De cand cu toamna rece si umeda plus agitatia zilnica devenita obisnuinta la locul de munca, m-am gandit sa mai condimentam bloguletul cu ceva, asa, cat sa facem viata mai savuroasa si mai vesela: propun un nou concurs. De data asta nu mai punem la bataie bauturica, ci feluri de mancare, mai de pe la noi, mai de pe la altii. Partial ne mai incadram si in tematica blogului, intru cat o parte din retete sunt in stil romanesc, iar altele cu accent frantuzesc. 

Cand am prezentat checul Annei Olson, cel cu curmale, am spus ca e una dintre autoarele mele preferate in materie de arta culinara. Ce e foarte greu insa, e sa dai de cartile ei. La fel e si in cazul Laurei Calder, o femeie cu un spirit minunat, nu doar cu talent in ale “gatitului frantuzeste”. Cu ceva timp in urma am facut rost si de cartile lor, cele mai reprezentative pentru gusturile mele, asa ca mi-a venit si ideea: ce ar fi sa le comparam stilurile? Si ca sa plusez, aduc la masa o mare doamna a bucatariei romanesti – baza propriei mele bucatarii si stil de a gati. E vorba de Sanda Marin, ale carei mancaruri sunt dupa parerea mea, greu de intrecut, chiar si de catre cele doua grozave amice din raftul bufetului meu.

Am de gand sa gatesc cate doua retete din palmaresul fiecarei specialiste, o masa de baza plus cate un desert. Voi incerca sa aleg retete reprezentative pentru fiecare stil: evident fructe si legume din “Fresh”, ceva elegant si frantuzesc in stil "Laura" si ceva tipic romanesc din traditionala "Carte de bucate" a Sandei Marin. Lasam ca si data limita 14 noiembrie si inceputul Postului. Cu ce sa va ispitesc la vot :) ? Ma gandesc ca ar merge un desert cu arome de Craciun in stilul castigatoarei: Tort cu crema de castane (Sanda Marin), Tarta cu nuci (Laura Calder) sau Mini-cheesecakes cu lamaie si bezea (Anna Olson). Sunt foarte curioasa care va fi preferata voastra, asa ca de maine incepem cu doua retete Sanda Marin: Varza a la Cluj si Branzoiace!

Pe maine, deci!